Troparul Sfântului Cuvios Teoctist, glasul al 8-lea:
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor şi cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; şi te-ai făcut luminător lumii, strălucind cu minunile, Teoctist, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Cel Netăiat pe cea Netăiată…
Stih: Sfinte Cuvioase Părinte Teoctist, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Joi [Gal. l, 1-10, 20; 2, 5; Mc. 5,1-20]
„Legiune este numele meu, căci suntem mulţi.” Duhurile nu sunt trupeşti, ca atare nu ocupă loc asemenea trupurilor. Aşa se explică posibilitatea locuirii fizice a mai multor duhuri într-un singur om. Posibilitatea morală a acestui lucru se explică în ce priveşte duhurile prin imoralitatea lor sau prin lipsa oricăror principii morale; iar în ce priveşte omul, prin contactul larg dintre structura lui sufletească şi tărâmul întunecat al duhurilor necurate. Astfel se explică însă numai putinţa acestui lucru, iar realitatea sălăşluirii demonilor în om este supusă unor condiţii pe care nu avem putinţa să le definim. Putem spune doar că această sălăş-luire nu este întotdeauna văzută, nu se vădeşte întotdeauna prin manifestările cunoscute ale celor îndrăciţi. Există o sălăşluire nevăzută, ascunsă a duhurilor în om; mai există şi o stăpânire a duhurilor care nu se atinge de trupuri, ci are putere asupra minţilor, pe care le mână precum vor prin patimile ce lucrează în ei; iar oamenii cred că făptuiesc ceea ce vor, fiind în fapt batjocoriţi de puterile necurate. Dar ce e de făcut? Fii un creştin adevărat şi nici o putere a vrăjmaşului nu te va birui!
Gal. l, 1-3, 20-24 ; 2, 1-5
Pavel, Apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos și prin Dumnezeu-Tatăl, Care L-a înviat pe El din morți, și toți frații care sunt împreună cu mine – Bisericilor Galatiei: har vouă și pace de la Dumnezeu-Tatăl și de la Domnul nostru Iisus Hristos. Dar cele ce vă scriu, iată, (spun) înaintea lui Dumnezeu că nu vă mint. După aceea, am venit în ținuturile Siriei și ale Ciliciei. Și, după față, eram necunoscut Bisericilor Iudeii, celor în Hristos. Ci numai auziseră că cel ce ne prigonea pe noi odinioară acum binevestește credința pe care altădată o nimicea; și slăveau pe Dumnezeu în mine.
Apoi, după paisprezece ani, m-am suit iarăși la Ierusalim cu Barnaba, luând cu mine și pe Tit. M-am suit potrivit unei descoperiri și am arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc la neamuri, îndeosebi celor cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în zadar. Dar nici Tit, care era cu mine și care era elin, n-a fost silit să se taie împrejur. Din cauza fraților mincinoși care veniseră furișându-se, să iscodeasă libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Iisus, ca să ne robească, cărora nici măcar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână neclintit la voi.
Marcu 5, 1-20
Și a venit de cealaltă parte a mării, în ținutul Gadarenilor. Iar după ce a ieșit din corabie, L-a întâmpinat îndată, din morminte, un om cu duh necurat, care își avea locuința în morminte și nimeni nu putea să-l lege nici măcar în lanțuri. Pentru că, de multe ori fiind legat în obezi și în lanțuri, el rupea lanțurile și obezile le sfărâma, și nimeni nu putea să-l potolească; Și, neîncetat, noaptea și ziua, era prin morminte și prin munți, strigând și tăindu-se în pietre. Iar văzându-L de departe pe Iisus, a alergat și s-a închinat Lui. Și, strigând cu glas puternic, a zis: ce este între mine și Tine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu Celui Preaînalt? Te jur pe Dumnezeu să nu mă chinuiești. Căci îi zicea: ieși, duh necurat, din omul acesta. Și l-a întrebat: care îți este numele? Și I-a răspuns: legiune este numele meu, căci suntem mulți. Și Îl rugau mult să nu-i trimită afară din acel ținut. Iar acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci, care păștea. Și L-au rugat zicând: trimite-ne pe noi în porci, ca să intrăm în ei. Și El le-a dat voie. Atunci, ieșind, duhurile necurate au intrat în porci și turma s-a aruncat, de pe țărmul înalt, în mare. Și erau ca la două mii, și s-au înecat în mare. Iar cei care-i pășteau au fugit și au vestit în cetate și prin sate. Și au venit oamenii, să vadă ce s-a întâmplat. Și s-au dus la Iisus, și au văzut pe cel demonizat șezând jos, îmbrăcat și întreg la minte el, care avusese legiune de demoni, și s-au înfricoșat. Iar cei ce au văzut le-au povestit cum a fost cu demonizatul și despre porci. Și ei au început să-L roage să Se ducă din hotarele lor. Iar intrând El în corabie, cel ce fusese demonizat Îl ruga ca să-L ia cu El. Iisus însă nu l-a lăsat, ci i-a zis: mergi în casa ta, la ai tăi și spune-le câte ți-a făcut ție Domnul și cum te-a miluit. Iar el s-a dus și a început să vestească în Decapole câte i-a făcut Iisus lui și toți se minunau.
Troparul Sfântului Mucenic Mamant, glasul al 4-lea:
Mucenicul Tău, Doamne, Mamant, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Cântarea 1, glasul al 8-lea.
Irmosul:
Pe Faraon, cel ce se purta în căruţă, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind apa şi despărţind marea; iar cel ce fugea pedestru l-a mântuit pe Israel, cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.
Stih: Sfinte Mucenice Mamant, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Troparul Sfântului Ierarh Ioan Postitorul, Patriarhul Constantinopolului, glasul al 4-lea:
Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ioan, roagă pe Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre.
Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Celui ce a aruncat în mare…
Stih: Sfinte Părinte Ioan, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lui Hristos, Celui Ce a făcut să răsară în lume pe înţeleptul ierarh care a strălucit în dogmele dreptei credinţe, să-I cântăm, că S-a preamărit în veci.
Sambata seara, 5 septembrie 2015, începând cu orele 17.00, se va oficia Ceasul 9 si Vecernia.
Duminica, 6 septembrie, începând cu orele 7.00, se vor săvârşi in biserica schitului Miezonoptica, Utrenia şi Ceasurile, iar de la orele 9.30 Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie a Sfantului Ioan Gura de Aur.
Acatistul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de biruință
Condac 1:
Multnevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toți din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cântăm: Bucură-te, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe!
Icos 1:
Miercuri [II Cor. 13,3-13; Mc. 4,35-41]
Ucenicii plutesc pe mare; vine furtuna şi îi primejduieşte, iar Domnul doarme. Strigă la El: „Doamne, scapă-ne!” şi El potoleşte furtuna cu un singur cuvânt. Iată o altă faptă care ne arată rânduiala Proniei dumnezeieşti. Fiecare om, şi popoarele, şi Biserica plutesc pe marea acestei vieţi, prin puterile fireşti şi suprafireşti care sunt puse în ele, după rânduielile lăsate de Dumnezeu. Domnul se odihneşte, chiar dacă îl înconjoară întâmplări ce se perindă una după alta; dar nu începe să lucreze în chip vădit decât atunci când apare o ameninţare de neînlăturat, care poate să abată cursul întâmplărilor împotriva planurilor Sale dumnezeieşti. El este pretutindeni, păzeşte toate, toate le încălzeşte cu adierea iubirii Sale, însă de făptuit le lasă pe făpturile Sale să făptuiască, cu puterile date de El, potrivit legilor şi rânduielilor pe care El le-a lăsat si le păzeşte pretutindeni. Nu făptuieşte El toate, chiar dacă toate de la El sunt şi fără El nimic nu se întâmplă. Totdeauna e gata să lucreze El însuşi, atunci când nemărginita Sa înţelepciune si dreptate găseşte că e de trebuinţă. Rugăciunea pune în mişcare lucrările dumnezeieşti; dar cea mai bună rugăciune este aceasta: „Doamne! Toate le ştii, fă cu mine precum voieşti!”.
Ap. II Corinteni 13, 3-13
Fraţilor, voi căutaţi dovadă că Hristos grăieşte întru mine, Care nu este slab faţă de voi, ci puternic în voi, căci, deşi a fost răstignit din slăbiciune, din puterea lui Dumnezeu este însă viu. Şi noi suntem slabi întru El, dar vom fi împreună cu El, din puterea lui Dumnezeu faţă de voi. Cercetaţi-vă pe voi înşivă dacă sunteţi în credinţă; încercaţi-vă pe voi înşivă. Sau nu vă cunoaşteţi voi singuri bine că Hristos Iisus este întru voi? Afară numai dacă nu sunteţi netrebnici. Nădăjduiesc însă că veţi cunoaşte că noi nu suntem netrebnici. Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici. Căci împotriva adevărului n-avem nici o putere; avem pentru adevăr. Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră. Pentru aceea vă scriu acestea, nefiind de faţă, ca atunci, când voi fi de faţă, să nu lucrez cu asprime, după puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre dărâmare. Deci, fraţilor, bucuraţi-vă! Desăvârşiţi-vă, mângâiaţi-vă, fiţi uniţi în cuget, trăiţi în pace, şi Dumnezeul dragostei şi al păcii va fi cu voi. Îmbrăţişaţi-vă unii pe alţii cu sărutare sfântă. Sfinţii toţi vă îmbrăţişează. Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!
Mc. 4,35-41
Și, în ziua aceea, când s-a înserat, a zis către ei: să trecem pe țărmul celălalt. Și, lăsând ei mulțimea, L-au luat cu ei în corabie, așa cum era, căci erau cu El și alte corăbii. Și s-a pornit pe mare o furtună mare de vânt, și valurile se prăvăleau peste corabie, încât corabia era aproape să se umple. Iar Iisus era la partea dindărăt a corabiei, dormind pe căpătâi. L-au deșteptat și I-au zis: Învățătorule, nu-Ți este grijă că pierim? Și El, sculându-Se, a certat vântul și a poruncit mării: taci! Încetează! Și vântul s-a potolit, și s-a făcut liniște mare. Și le-a zis lor: pentru ce sunteți așa de fricoși? Cum de nu aveți credință? Și s-au înfricoșat cu frică mare, și ziceau unul către altul: Cine este, oare, Acesta, că și vântul, și marea ascultă de El?
