IMNUL CASIANEI, glasul al VIII-lea; Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; 15 aprilie 2020
„Cantarea Casianei” este unul dintre cele mai profunde si frumoase imnuri liturgice din Saptamana Patimilor. Stihira se regaseste in Triod in cadrul Deniei din Miercurea Mare, aratandu-ne drept pilda pocainta femeii pacatoase, care a uns cu mir pe Domnul Hristos:
„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luînd rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.” (Slava…, Si acum…, de la Stihoavna Utreniei zilei)
Cine a fost „Casiana calugarita″ ?
Stihira este atribuita de Triod „Casianei calugarita”, cea mai cunoscuta femeie imnograf, si singura ale carei cantari s-au pastrat pana astazi in cartile de cult. Desi nu multi credinciosi au auzit de ea, mai ales ca majoritatea calendarelor nu o amintesc, „Casiana calugarita” este o sfanta a Bisericii Ortodoxe, praznuita pe 7 septembrie.
