Monahia Parascheva își amintește:
„Puteam să intru în chilia lui fără să mai primesc binecuvântare înainte.
Într-o zi, intrând astfel, l-am văzut pe Părintele Gavriil rugându-se cu mâinile înălțate, fiind ridicat la o palmă deasupra podelei.
Mă întrebam dacă el însuși își dădea seama de acest lucru.
Puțin mai târziu, l-am auzit spunându-mi cu lacrimi în ochi:
– Eu nu am făcut nimic. Dumnezeu m-a învrednicit.
Se simțea nevrednic de un asemenea har și plângea cu amar.”
Odată un apropiat al Părintelui Gavriil l-a uitat în rugăciunile sale.
Într-o zi, când acesta s-a dus la chilia lui, după ce l-a binecuvântat, Părintele i-a spus în timp ce pleca:
– Nu mă uita în rugăciunile tale, copilul meu!
– Părinte, cum de știți și asta?, a întrebat nedumerit și încurcat.
– Și pe aceasta o știu, și pe aceea că te-ai certat cu cineva! Și i-a amintit numele aceluia.
Când vă rugați, eu sunt lângă voi, a spus, privindu-i pe toți cu iubire.
Zurab Varazașvili l-a întrebat pe Starețul Gavriil Georgianul:
— Părinte Gavriil, există oameni imorali, plini de răutate, care merită disprețul și care ne tulbură profund. Cum putem să ne rugăm pentru binele lor? Astfel de rugăciuni nu vor porni din inima noastră.
— Fă început de la acela pe care-l iubești mai mult, să spunem de la copiii tăi. Când te rogi pentru ei, continuă cu ceilalți membri ai familiei tale.
Apoi, roagă-te pentru aceia care se află în jurul tău, pentru vecini. După aceea, pentru orașul în care locuiești. Tbilisi nu este singurul.
Să te rogi pentru toți cei care locuiesc în Georgia.
Dar nici Georgia nu este singură, ci este înconjurată de vrăjmași. Roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască pace inimilor lor, ca să nu o mai poată dușmăni.
Acum, după ce te-ai rugat pentru întreaga ta țară, au rămas doar vrăjmașii tăi personali. Nu-i exclude! Roagă-L pe Dumnezeu să le umple inimile cu bunătate și mintea cu înțelepciune. Vedeți? Așa se procedează ca să te poți ruga și pentru vrăjmași.
Sfântul provenea dintr-o familie de negustori din Valdai. Împreună cu el s-au nevoit puțini ucenici (nu mai mult de 10 frați).
Cuviosul Nicandru s-a remarcat printr-o viață aspră de post, rugăciune neîncetată și muncă fizică, oferind o pildă vie de sfințenie comunității sale.
După trecerea sa la cele veșnice (la 15/28 martie 1603), trupul său a fost înmormântat în incinta mănăstirii. Ulterior, moaștele sale au fost sub pardoseala bisericii, devenind cunoscute în popor pentru nenumăratele minuni.
În anul 1764, în timpul reformelor secularizării din Imperiul Rus, schitul a fost desființat, biserica mănăstirii devenind biserică de parohie (unde exista un paraclis închinat Sfântului Nicandru), iar în jurul ei s-a format satul Nikandrovo.
În istoria recentă (iunie 2026), s-a marcat întoarcerea festivă și oficială a sfintelor sale moaște la Mănăstirea de Maici „Sfânta Treime” din satul Nikandrovo, zi stabilită local ca sărbătoare a aflării moaștelor sale.
Odată, starețul a intrat în Biserica Sioni. Când l-au văzut, oamenii au îngenuncheat și l-au rugat să-i binecuvânteze. A îngenuncheat și el, spunându-le:
— Eu cum să vă binecuvântez, că sunt păcătos! Domnul să vă binecuvânteze!
Niciodată nu arăta că rugăciunea lui are putere. Pe unii îi trimitea la medici, iar pe alții la preoți. Și, la sfârșit, le ura întotdeauna:
— Să aveți un rezultat bun!
SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 28 mai 2017
SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA A VII-A DUPĂ PAŞTI Continuă să citești
SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA ÎNĂLŢAREA DOMNULUI – Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca (Arhiepiscopia Tomisului) – 17 mai 2018 Continuă să citești
Lectură audio – Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca (Arhiepiscopia Tomisului), 16 mai 2018, seara – Predică la Înălţarea Domnului rostită de Părintele Placide Deseille la Mănăstirea „Sfântul Antonie cel Mare” din Vercors, joi, 1 iunie 2006 Continuă să citești
Fapte l, 1-12; Lc. 24, 36-53
Sfântul Pavel arată în următoarele cuvinte puterea înălţării Domnului: „S-a suit la înălţime, a robit robime si a dat daruri oamenilor” (Efes. 4, 8). Împăcând dreptatea lui Dumnezeu, Domnul a deschis pentru noi toate vistieriile bunătăţii dumnezeieşti. Aceasta este robimea sau prada dobândită în urma biruinţei, începătura împărţirii acestor daruri oamenilor este Pogorârea Sfântului Duh, Care S-a pogorât o singură dată, rămâne în Biserică şi dă fiecăruia cele de trebuinţă, luând totul din aceeaşi robime o singură dată robită. Oricine ai fi, vino şi ia: dar pregăteşte-ţi vistierie pentru comori – inima curată, mâini cu care să iei, credinţa neîndoită – si te apropie cu căutare plină de nădejde şi pururea rugătoare.
Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)
În cartea cea dintâi am scris, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu, după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, Îl întrebau, zicând: Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa, ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi, şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului. Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer. Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim cale de o sâmbătă.
În vremea aceea, după ce s-a sculat din morţi Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau în sine că văd un duh. Dar El le-a grăit: ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Priviţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că un duh nu are carne şi oase, cum Mă vedeţi pe Mine având. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Deci încă necrezând ei de bucurie şi de mirare, El le-a zis: aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei I-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. Şi luând a mâncat în faţa lor. Apoi a zis către ei: acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. Şi iarăşi le-a spus: aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi; iar în numele Lui să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteţi martorii acestora. Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; însă voi să şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când vă veţi îmbrăca cu putere de Sus. Apoi i-a dus afară în Betania şi, ridicându-şi mâinile Sale, i-a binecuvântat. Şi, pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de dânşii şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin!