***

SINAXAR 10 MAI

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfântului Apostol Simon Zilotul, adică Râvnitorul.

Acesta este Simon, care se numeşte şi Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Săi şi a prefăcut apa în vin. Deci văzând Simon minunea aceasta a lăsat mireasa, nunta şi casa, şi a urmat după Hristos, prietenul şi făcătorul de minuni şi aducătorul de mireasă, şi Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foişor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, şi umplându-se de Acesta şi înconjurând mai tot pământul, a ars toată înşelăciunea mulţimii zeilor, şi trecând prin toată Mauritania şi prin Africa a propovăduit pe Hristos. Şi după aceea mergând în Britania, şi luminând pe mulţi cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit şi îngropat acolo; şi precum a avut râvnă fierbinte spre Atotţiitorul Dumnezeu, a dobândit şi numele după chipurile şi obiceiurile sale.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi: Alfiu, Filadelf şi Ciprian.

Aceştia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam şi străluciţi cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetăţi. Au fost crescuţi în religiozitate şi în citirea dumne-zeieştilor Scripturi de un oarecare sfânt bărbat Onisim, care propovăduia pe Hristos. Mai întâi fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori împărăteşti, au fost trimişi la Roma de către Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimişi la Potiola, către guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis către Tertil, care cârmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei zişi au suferit sfinţii felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil şi-au primit fericitul sfârşit. Şi aşa aceşti trei purtători de biruintă s-au mutat la cele cereşti.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isihie mărturisitorul.

Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor şi era bărbat bun şi blând şi se purta potrivit cu numele. Rugându-se el lui Dumnezeu ca să-i arate lui un loc în care să slujească şi să fie bineplăcut Lui, i s-a descoperit să se ducă spre părţile mării, la muntele ce se zice Maion, unde a şi petrecut multă vreme. Apoi de acolo pogorându-se spre mare, şi făcând aproape casă de rugăciune sfântului Andrei şi restul vieţii petrecându-şi întru sihăstrie şi răbdare şi multe lucrări de minuni săvârşind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kiev-Bratsk 

Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși și cu respectul cuvenit au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Icoana este descrisă în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, făcut în anul 1807.

Zile de prăznuire: 6 septembrie, 10 mai, 2 iunie şi sâmbăta celei de-a cincea săptămâni a Sfântul şi Marele Post

***

Tot în această zi, pomenirea Fericitului Simon din Yurieviţ, cel nebun întru Hristos 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Simon de la Pecerska, Episcop de Vladimir şi Suzdal

Cuviosul Simon, Episcopul de Vladimir şi de Suzdal, prin viaţa sa sfântă şi prin lucrarea sa păstorească a fost printre aceia care au întărit credinţa ortodoxă în rândul ruşilor.
Fericitul Simon, mai înainte de a deveni episcop, se învrednici să primească schima monahală în cadrul mănăstirii Peşterilor şi să urmeze în luptele ascetice şi în dobândirea virtuţilor pe marii trăitori ce s-au nevoit aici.
Ca şi arhiereu s-a dovedit a fi într-adevăr păstorul cel bun, strălucind prin viaţa sa sfântă, luminând poporul cu învăţătura creştină şi dând dovadă cel dintâi de o adâncă iubire a aproapelui. În acelaşi timp nu uită să continue şi lupta sa ascetică interioară, ca unul ce era mai întâi de toate monah, dăruit cu schima cea mare. Continua să se nevoiască în locuinţa sa episcopală la fel de mult ca pe vremea când se afla în chilia subterană de la peşteri.
Odată, pe când se ruga, se învrednici să aibă o minunată revelaţie: Maica Domnului i se arătă pe cer, înveşmântată în haine aurite mai strălucitoare decât soarele. Era însoţită de o mulţime mare de sfinţi ai lui Dumnezeu. De-a dreapta şi de-a stânga sa şedeau cuvioşii Antonie şi Teodosie. Cuviosul se minună de această viziune şi o consemnă în cronicile sale.
Fericitul Simon, vrând să le ofere păstoriţilor săi exemple vii de viaţă sfântă, se apucă să scrie o cronică despre vieţile cuvioşilor părinţi de la peşteri, urmând astfel în lucrarea cronicărească pe sfântul Nestor.
Păstori ca episcop de Vladimir timp de doisprezece ani. Apoi adormi în pace şi se urcă cu sufletul la ceruri spre a se întâlni cu Arhireul şi Mântuitorul Hristos.
Cinstitul său trup a fost îngropat cu mare cinste în Peştera de la Lavră, după cum rânduise în testamentul său. Acolo se găseşte până în zilele noastre slăvit şi nestricat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.