Voi nu trebuie să purtați pantaloni, ci fuste!

În timpul Războiului Civil, au venit la Mănăstirea Samtavro circa 40 de oameni înarmați.

Părintele Gavriil i-a primit cu iubire și, după ce aceștia și-au lăsat armele deoparte, i-a pus să îngenuncheze în biserică și să spună rugăciunea „Tatăl nostru”. Apoi le-a dăruit câteva cruciulițe și le-a ținut o predică din amvon despre iubirea față de Domnul și față de neam. La final, i-a întrebat:
— Încotro mergeți? Pentru ce cauză luptați?
— În Zugdidi, ca să luptăm, au răspuns ei cu mândrie.
— Și pe cine veți împușca? Căci acolo sunt tot georgieni! Și și-a ridicat mâinile, strigând:
— Loviți-mă pe mine! Eu sunt Georgia! Apoi și-a luat toiagul și a strigat și mai puternic:
— Cu ăsta o să vă sparg capetele! Voi nu trebuie să purtați pantaloni, ci fuste!
„Eroii” au luat-o imediat la fugă, încât erau cât pe ce să-și uite și armele. Părintele Gavriil a plâns mult timp sfâșietor și spunea:
— Acest sânge al poporului georgian care s-a vărsat va atârna greu multă vreme. Va fi o perioadă de doliu pentru Georgia. Georgianul nu trebuie să-și ridice arma împotriva altui georgian. Georgianul trebuie să-și iubească compatrioții.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *