Arhive categorii: Glasul Bisericii

CEREREA IRODIADEI – Teze pentru o conversație cu Alexander Shelest

Înaltpreasfințitul Părinte Luca (Kovalenko), Mitropolit de Zaporojie și Melitopol comentează din nou inacceptabila situație actuală  pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană, care a fost interzisă oficial în propria țară, în ciuda faptului că este cea mai mare organizație religioasă din Ucraina.

Hristos este în mijlocul nostru, dragi cititori!

În ajunul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, aș dori să abordez din nou situația care s-a dezvoltat în jurul Bisericii noastre astăzi.

Singura noastră „vinovăție” constă în dorința noastră de a urma Legea lui Dumnezeu și în refuzul nostru de a face compromisuri cu lumea, de a numi răul bine. Statul tratează UOC (Biserica Ortodoxă Ucraineană) ca pe o instituție socială. Dar Biserica este un organism mistic, plin de har și guvernat de legi spirituale. Încălcarea acestor legi va duce la catastrofă.

Atunci când politicienii încearcă să-și impună legile asupra vieții Bisericii, se aseamănă cu aborigenii sălbatici, care nu știu să citească sau să scrie, dar încearcă să modernizeze activitatea unei centrale nucleare pe baza propriei înțelegeri. Asta este în esență ceea ce se întâmplă acum. Oameni care nici măcar nu cunosc rugăciunea „Tatăl nostru”, care nu știu să își facă semnul Sfintei Cruci și nu au citit niciodată Biblia, au decis brusc să ne învețe cum să credem, pentru cine să ne rugăm, în ce limbă să ne rugăm și cum să ne ordonăm viața duhovnicească. 

Suntem acuzați că suntem „spioni ruși”. Diavolul nu inventează niciodată nimic nou. Când ținuturile Ucrainei de astăzi făceau parte din Polonia și eparhiile ortodoxe se aflau sub omoforul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, autoritățile poloneze i-au numit pe ucrainenii ortodocși „spioni turci”, deoarece patriarhul lor avea sediul la Istanbul. Acest lucru s-a întâmplat deja în istorie. Astăzi, recunoaștem absurditatea acuzațiilor din partea guvernului polonez de atunci. Acuzațiile împotriva noastră astăzi nu sunt mai puțin absurde.
Cu toate acestea, în timpul nostru, Satana a mers mai departe. De exemplu, el cere acum „naționalizarea” sfinților. Adică dacă un sfânt s-a născut într-o țară care, conform legii ucrainene, este considerată agresor, nu mai poate fi sfânt. Dar dacă s-a născut în altă țară, este permis să ne rugăm lui. Anterior, în timpul războaielor cu Turcia sau când românii luptau alături de Germania împotriva noastră, Biserica nu a fost niciodată obligată să de-canonizeze sfinții greci sau români.
Dar acum, gândirea satanică a evoluat și în această direcție. La fel de absurde sunt cererile de condamnare a oricărui patriarh sau patriarhie. De exemplu, Patriarhul Bartolomeu a sprijinit operațiunile militare turcești împotriva țărilor vecine. Cu toate acestea, nu am auzit niciodată de creștini ortodocși din Siria care să ceară patriarhului lor să condamne pe liderul Fanarului (patriarhul Bartolomeu – n.tr.). În prezent, există un război în Gaza, iar teritoriul libanez este bombardat. Dar autoritățile din Gaza fac presiuni pe credincioșii Bisericii din Ierusalim să condamne Israelul? Sau autorităţile libaneze lansează ultimatumuri Patriarhiei Antiohiene pentru a condamna Patriarhia Ierusalimului? Asemenea lucruri sunt imposibile, pentru că viața Bisericii nu este legată de politică.
La fel de absurdă este și noțiunea de a echivala securitatea națională cu independența spirituală. Poate fi numită independență spirituală atunci când OCU ( așa-numita Biserica Ortodoxă a Ucrainei, structura schismatică a lui Dumenko) este dependentă de Fanar? Și ar fi corect să transferăm cu forța Biserica Ortodoxă Ucraineană (cea păstorită de Mitropolitul Onufrie – n.tr.), care este pe deplin autonomă, în dependență de Patriarhul Ecumenic, care el însuși este în întregime dependent de autoritățile turce și de patronii săi de peste mări (se referă la americani, n.tr.)?
Toate acestea sunt echivalente cu acuzațiile Irodiadei la adresa Mamei noastre – Biserica, (Irodiadă) care dorește un singur lucru – să ne taie capetele. 
traducere din engleză: Protos. Leontie Fusa

SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA A 19-A DUPĂ RUSALII (30 septembrie 2018); APELUL ADUNĂRII NAŢIONALE BISERICEŞTI (lectură audio)

SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA A 19-A DUPĂ RUSALII (30 septembrie 2018) – „Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi faceţi bine şi daţi cu împrumut, fără să nădăjduiţi nimic în schimb”(Luca 6, 35) 

APELUL ADUNĂRII NAŢIONALE BISERICEŞTI către toţi cetăţenii ortodocşi români pentru participarea la Referendumul din 6-7 octombrie 2018 în scopul afirmării, apărării şi promovării familiei ca instituţie binecuvântată de Dumnezeu: SĂ SPUNEM „DA” FAMILIEI BINECUVÂNTATE DE DUMNEZEU!

Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca (Arhiepiscopia Tomisului) Continuă să citești

Noi hotărâri ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

În ziua de 16 decembrie 2019, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a avut loc ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul căreia a fost aprobat documentul care include toate modificările Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române adoptate de Sfântul Sinod în perioada 2008-2019. Continuă să citești

PATRIARHIA ROMÂNĂ – Apel la protejarea vieții și a sănătății copiilor

Descoperirea vaccinului ca metodă de prevenţie şi tratament medical a reprezentat un pas foarte important în medicina modernă. Astfel au fost eradicate boli foarte grave, au fost salvate milioane de vieți și s-a îmbunătățit semnificativ calitatea vieții oamenilor.

Vaccinurile sunt de o importanță deosebită în prevenirea unor boli și epidemii care pot amenința viața unor segmente foarte largi de populație, contribuind astfel la apărarea darului sacru al vieții umane. În acest sens, părinții au responsabilitatea de a preveni îmbolnăvirea copiilor şi de-a salva viaţa acestora în caz de boală, vaccinarea copiilor având un rol important în apărarea vieții și a sănătății acestora.

Biserica susține programele publice de vaccinare care urmăresc scopuri terapeutice. Efectele secundare menționate în prospectele medicamentelor, inclusiv vaccinuri, pot genera ezitări şi rezerve ale unor părinți față de administrarea acestor medicamente propriilor copii. Aceste ezitări sunt fireşti şi trebuie adresate şi discutate în detaliu cu personalul medical, cel mai în măsură să ofere sfaturi competente şi recomandări părinţilor.

De aceea, părinții copiilor trebuie să primească asigurări din partea autorităților competente și a companiilor farmaceutice asupra faptului că vaccinurile provin din surse sigure și că sunt stabilite responsabilitățile producătorilor și ale autorităților publice pentru erorile medicale și efectele secundare ale vaccinurilor, în cazul în care acestea apar.

Este în beneficiul copiilor şi al familiilor din România să existe o informare precisă, detaliată şi transparentă cu privire la toate activităţile cuprinse în procesul de vaccinare. Cunoaşterea normelor de siguranţă şi de calitate care sunt respectate în fabricarea, transportarea şi administrarea vaccinurilor va convinge pe mai mulţi părinţi să ia decizia vaccinării copiilor.

Comisia etico-juridică a Patriarhiei Române

SURSA, http://basilica.ro/apel-la-protejarea-vietii-si-a-sanatatii-copiilor/

Comunicat: Orice lămurire privind credinţa trebuie făcută în comuniune bisericească, nu în dezbinare

Imagini pentru sf sinod al bor

Redăm mai jos poziția Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române referitoare la evoluțiile recente din România privind receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016):

În cadrul ședinței de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, reunit sub președinția Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în data de 16 decembrie 2016, în Sala Sinodală din Reședința Patriarhală, s-a luat act cu mâhnire de evoluția recentă în România a reacțiilor negative referitoare la receptarea Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe (Creta, 2016).

Patriarhia Română a subliniat în mai multe rânduri faptul că „Sinodul din Creta nu a formulat dogme noi, ci a mărturisit că Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfânta, Sobornicească și Apostolească a lui Hristos” și a îndemnat constant la păstrarea păcii şi unității Bisericii cu toată responsabilitatea, cunoscut fiind cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur care spune că „nimic nu poate supăra mai mult pe Dumnezeu decât dezbinarea Bisericii! Chiar de am săvârși mii de lucruri bune, noi cei care sfărâmăm pleroma bisericească nu suntem mai puțini vrednici de pedeapsă decât cei care au răstignit Trupul Său!” (Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Epistola către Efeseni, 11, PG 62, 85).

Cu toate acestea, constatăm cu durere în suflet că, în mod pătimaş și dăunător, unele persoane răzvrătite au indus în eroare pe unii clerici şi credincioși afirmând în mod fals şi denigrator că Sinodul din Creta ar fi proclamat ecumenismul ca dogmă de credință, iar unii clerici, crezând acest neadevăr, au întrerupt în mod necanonic pomenirea ierarhului lor, tulburând pacea şi unitatea Bisericii, prin atitudinea lor dezbinătoare.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a subliniat faptul că nici Sinodul din Creta şi niciun alt Sinod ortodox nu au declarat ecumenismul ca fiind dogmă de credință, după cum niciun Sinod ortodox canonic nu a declarat vreodatăecumenismul ca fiind „panerezie”. Prin urmare, acuzațiile aduse de contestatarii Sinodului din Creta sunt injuste, iresponsabile și dăunătoare pentru unitatea Bisericii.

Din punct de vedere ortodox, ecumenismul lucid nu este o nouă dogmă de credinţă, ci o atitudine spirituală de dialog și cooperare între creștini, în locul polemicii pline de ură confesională și al confruntării violente, care s-au manifestat secole de-a rândul în istoria creștinismului. Mișcarea ecumenică s-a născut, la începutul secolului 20, când misionarii creștini occidentali predicau Evanghelia iubirii necreștinilor din Africa şi Asia, în timp ce creștinii erau dezbinați în multe confesiuni creștine antagoniste, care se urau şi se contestau reciproc, atitudinea acestora nefiind o mărturie misionară pozitivă în fața altor religii și nici în fața societății civile. Participând la această mișcare de dialog între creștinii de confesiuni diferite, Biserica Ortodoxă a considerat însă că refacerea unității creștinilor neortodocși dezbinați între ei de-a lungul timpului se poate realizanumai pe baza credinței Bisericii nedespărțite a lui Hristos, care este Biserica Ortodoxă, cea Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească, pe care o mărturisim în Crezul ortodox (niceo-constantinopolitan).

În acest sens, Biserica Ortodoxă consideră că aduce în dialog cu alți creștini tocmaimărturia Bisericii celei Una a lui Hristos, de care aceştia s-au despărțit în timp prin deviere de la credinţa ortodoxă. Desigur, niciun creștin ortodox nu este obligat să dialogheze sau să coopereze cu alți creștini dacă are teamăcă–și pierde credința ortodoxă. În același timp, este nedrept săconsiderăm că toți creștinii ortodocși care dialoghează teologic și cooperează practic în viața societății cu creștini de altă confesiune sunt trădători ai Ortodoxiei. Un creștin ortodox pașnic poate rămâne fidel Ortodoxiei fără a deveni fanatic, dacă mărturisește credința ortodoxă în dialog cu alți creștini, fără compromisuri.

De asemenea, Sfântul Sinod a luat act cu mirare de atitudinea necanonică şi agresivă a unor teologi și clerici (preoți și ierarhi) din două Biserici Ortodoxe surori, de a veni în eparhiile Patriarhiei Române pentru a critica ierarhia acesteia și a instiga pe unii clerici și credincioși la neascultare față de ierarhii Bisericii noastre. Din acest motiv, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca săfie aduse la cunoștința Întâistătătorilor Bisericilor Ortodoxe surori(Patriarhia Moscovei și Biserica Ortodoxă a Greciei) situațiile în care unii dintre preoţii şi ierarhii acestora desfășoară în mod necanonic activități agresive şi turbulente în eparhiile Patriarhiei Române, instigând la neascultare, răzvrătire și dezbinare.

Clericii, monahii şi mirenii implicați în acțiuni de răzvrătire şi denigrare a Sinodului din Creta, ignorând faptul că un Sinod nu poate fi judecat decât de către un alt Sinod, vor fi chemaţi la îndreptare prin dialog pașnic și lămurire canonică privind gravitatea dezbinării și a tulburării păcii și unității Bisericii. La fel, sancțiunile administrative și canonice disciplinare se vor aplica spre îndreptarea clericilor, monahilor și mirenilor care persistă în starea lor de răzvrătire și dezbinare, tulburând pacea și unitatea Bisericii.

Totodată, s-a reamintit că dacă Părinţii sinodali care au participat la cel de-al doilea Sinod Ecumenic (din anul 381) au operat 3 omisiuni și 10 adăugiri sau diortosiri latextul Crezului formulat de către Părinții Sinodului I Ecumenic (din anul 325), cu scopul de clarifica şi completa textul sinodal iniţial, cu atât mai mult un viitor Sfânt și Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe poate explicita, nuanța și dezvolta documentele formulate şi aprobate de către Sinodul din Creta, pentru a se evita interpretări eronate dăunătoare păcii şi unităţii Bisericii lui Hristos. În această privință, de remarcat este şi hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare care, deşi are unele observații critice şi a propus amendamente viitoare la unele documentele ale Sinodului din Creta, totuși a hotărât: „să păstreze comuniunea fraternă, euharistică, spirituală, dogmatică şi canonică cu toate Bisericile Ortodoxe locale – atât cu cele care au participat la Sinodul din Creta, cât şi cu cele care nu au participat”.

În concluzie, orice lămurire privind expunerea credinţei ortodoxe trebuie făcută în interiorul comuniunii bisericeşti, nu în stare de răzvrătire şi dezbinare, deoarece Duhul Sfânt este, în acelaşi timp, Duhul Adevărului (cf. Ioan 16, 13) şi Duhul împărtășirii sau al comuniunii (cf. 2 Corinteni 13, 13).

 Biroul de Presă al Patriarhiei Române

sursa: http://basilica.ro/comunicat-orice-lamurire-privind-credinta-trebuie-facuta-in-comuniune-bisericeasca-nu-in-dezbinare/