Arhive categorii: Anglia ortodoxă

24 februarie: SFÂNTUL ETHELBERT (ALBERT, EDILBERT), PRIMUL REGE CREȘTIN AL ANGLIEI

albert, sfantul-ethelbert-regele-kent, 24 febr

SFÂNTUL ETHELBERT (ALBERT, EDILBERT), PRIMUL REGE CREȘTIN AL ANGLIEI

(24 Februarie /Anglia, sec. VI – VII)  

Prin anul 560, Ethelbert a ajuns regele iuţilor, care trăiau în ţinutul Kent, din partea de sud-est a Angliei. Aprigi călăreţi, care năvăliseră în Danemarca, iuţii cuceriseră acea parte a Anglie şi se aşezaseră acolo cu un veac mai înainte.

Pe la anul 590, Ethelbert se închina încă zeităţilor teutone ale strămoşilor săi. Familia sa pretindea că coboară direct din Wodin, stăpânul zeilor nordici. Dorind deci să-şi întindă înrâurirea în lume, el s-a însurat cu Bertha, fiica lui Charibert, regele creştin al francilor (dintre care o parte trăiau în regiunea Franţei de astăzi).

Această vitează tânără era strănepoata Sfintei Clotilde (3 iunie)  şi a regelui Clovis. Părinţii săi au răspuns răspicat că o vor da de soţie acestui rege păgân doar cu condiţia ca el să-i îngăduie să-şi ţină credinţa creştină în libertate. Şi primind el, Episcopul Luidhard a fost trimis cu ea să-i fie păzitor şi ajutor şi să săvârşească cununia ei în chip creştinesc.

Ethelbert şi-a ţinut făgăduinţa şi i-a dat noii sale soţii şi preoţilor toată libertatea să-şi practice credinţa. În partea de răsărit a capitalei sale, Canterbury, era o veche biserică închinată Sf. Martin de Tours, ce fusese zidită în veacul al patrulea, înainte ca romanii să părăsească Anglia. Acolo mergea Bertha să se închine şi să se roage.

După câţiva ani, un grup de patruzeci de ieromonahi au sosit în Anglia de la Roma, conduşi de călugărul Augustin. Ei fuseseră trimişi de Sfântul Ierarh Grigorie cel Mare, care auzise că regele Ethelbert se căsătorise cu o creştină. Ethelbert a făcut astfel încât să primească pe aceşti trimişi sub cerul liber, stând pe tron şi înconjurat de gărzi şi de sfetnici. Cuviosul Beda povesteşte că regele „a avut grijă ca ei să nu se apropie de el într-o casă; căci ţinea o veche superstiţie după care, dacă aceia ar fi practicat magia, ar fi putut să aibă prilejul de a-l amăgi şi a-l lua în stăpânire. Dar călugării erau înzestraţi cu putere de la Dumnezeu, nu de la diavol, şi s-au apropiat de rege purtând drept stindard o cruce de argint şi chipul Domnului şi Mântuitorului nostru pictat pe o scândură”.

Ethelbert i-a primit cu cinste, le-a ascultat respectuos cuvintele şi a primit să-i ajute în lucrarea lor. Dar el însuşi şovăia să primească noua credinţă, în parte fiindcă „ a încălca pretenţia la obârşia zeiască (din Wodin) ar fi putut pune în primejdie chiar tronul”. Propovăduitorii au făcut multe convertiri în poporul lui, iar un an mai târziu regele însuşi s-a hotărât să îmbrăţişeze credinţa creştină.

Sf. Ethelbert a fost întâiul domnitor englez care a devenit creştin. A întemeiat o mulţime de biserici şi a ajutat mult la creştinarea ţinutului saxonilor de răsărit (Essex). El a sprijinit aşezarea lui Augustin ca primul episcop de Canterbury, a lui Iust ca întâiul episcop de Rochester şi a lui Melitie ca întâiul episcop al Londrei.

Cu totul, el a domnit cincizeci şi şase de ani. După moartea lui, în 616, a fost înmormântat alături de iubita sa Bertha într-una din bisericile întemeiate de el, vestita biserică mânăstirească a Sfinţilor Petru şi Pavel din Canterbury. Biserica a fost un mare loc de pelerinaj până în veacul al şaisprezecelea.

Regina Bertha, deşi nu a fost canonizată oficial ca sfântă, a avut un rol însemnat în lucrarea creştină a soţului ei. Ea este chiar asemuită cu Sfânta Elena, mama Sf. Constantin cel Mare (21 Mai). Unul din compilatorii Vieţilor Sfinţilor spune despre ea în chip poetic: „Tradiţia aminteşte alesele şi îndrăgitele virtuţi ale Reginei Bertha, dar puţine se ştiu despre viaţa ei; ea a lăsat doar o scurtă şi nedesluşită scânteiere peste acele îndepărtate  şi întunecoase zări, asupra cărora dăinuie ca o stea vestitoare a soarelui.”

100 ani de la martiriul Sfintei Ducese Elisabeta (verișoara Reginei Maria a României), sărbătoriți liturgic pe Muntele Măslinilor

Părticele din moaștele Sfintelor Noi Mucenițe Elisabeta, marea ducesă a Rusiei și Varvara monahia pot fi venerate într-o icoană-relicvar din biserica Schitului Sf. Gheorghe-Cloșca (Arhiepiscopia Tomisului), sfinte odoare ce constituie darul Maicii Elisabeta, Stareța Mănăstirii Sf. Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, făcut egumenului Schitului tomitan mai sus numit (n. https://schitulclosca.ro)

Biserica Ortodoxă Rusă a sărbătorit miercuri, 18 iulie 2018, 100 ani de la martiriul Cuvioasei Mucenițe Elisabeta Feodorovna, Mare Ducesă a Rusiei și verișoară a Reginei Maria a României.

Cu această ocazie, Episcopul Nicolae de Manhattan (ROCOR) a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena din Ghetsimani, unde se păstrează cinstitele moaște ale celor două mucenițe.

Potrivit site-ului Misiunii rusești de la Ierusalim, alături de Episcopul Nicolae au slujit reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse din Ierusalim, Arhimandritul Aleksander Elisov, precum și alți clerici din Bisericile Ortodoxe Rusă, Ucraineană, Sârbă, Bulgară și Cehă.

Potrivit tradiției, la liturghie a asistat Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, care a fost însoțit de Arhiepiscopul Nectarie de Antidona.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhii Bisericii Ierusalimului și ai Bisericii Ruse au oficiat o rugăciune (moleben) înaintea sfintelor moaște ale Sfintei Mari Ducese Elisabeta.

Moaștele Sfintelor Mucenițe Elisabeta și Varvara au fost aduse la Ierusalim de egumenul Serafim Kuznetsov în timpul persecuțiilor ateiste.

Sfanta Ducesa Elisabeta Feodorovna
Sfânta Ducesă Elisabeta Feodorovna. Foto: Pinterest

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei s-a născut în data de 1 noiembrie 1864, fiind fiică a Marelui Duce Ludovic IV de Hesse-Darmstadt și a Prințesei Alice, fiica Reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei.

A fost soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei și sora Sfintei Alexandra Romanov, ultima împărăteasă a Rusiei, de la martiriul căreia s-au împlinit 100 de ani marți, 17 iulie 2018.

Elisabeta a fost crescută în religia luterană. Deși nu i s-a cerut să se convertească la ortodoxie, ea a ales să facă acest lucru în 1891.

La 18 februarie 1905, Serghei a fost asasinat la Kremlin de revoluționarul socialist Ivan Kaliaev. A fost un șoc teribil pentru Elisabeta, iar unii membri ai familiei s-au temut că a suferit o cădere nervoasă, însă Marea Ducesă și-a revenit repede.

Elisabeta l-a vizitat personal pe Kaliaev la închisoare, cerându-i să se pocăiască și spunându-i că îl va ruga pe Țarul Nicolae al II-lea să-l grațieze, însă revoluționarul a refuzat-o, susținând că moartea lui va sluji cauza revoluționară chiar mai mult decât moartea lui Serghei Alexandrovici. Kaliaev a fost spânzurat la 23 mai 1905.

După moartea soțului, Elisabeta a renunțat la rangul nobil și a primit cinul monahal. A ctitorit Mănăstirea Sfintelor Marta și Maria din Moscova, pe care a condus-o în calitate de stareță.

La scurtă vreme, în incinta mănăstirii a deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și celelalte maici lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea Elisabeta vizita cartierele sărace ale Moscovei și făcea tot posibilul pentru a îi ajuta pe săraci.

A suferit martiriul în data de 18 iulie 1918 fiind aruncată într-o mină părăsită din apropierea orașului Alapaevsk.

Biserica Ortodoxă Rusă le-a canonizat pe Marea Ducesă Elisabeta și pe monahia Varvara în 1992. Moaștele lor au fost aduse la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, la construirea căreia contribuise și Elisabeta cu soțul ei.

Foto: Misiunea Bisericii Ruse din Ierusalim

sursa: http://basilica.ro/100-ani-de-la-martiriul-sfintei-ducese-elisabeta-sarbatoriti-liturgic-pe-muntele-maslinilor/