Pe 13 noiembrie este pomenit Sfântul Petru Ivanovici Kalnîșevski (1690 – 31 octombrie/13 noiembrie 1803) – ultimul ataman de koș al Siciului Zaporojean, ctitor al multor biserici și mănăstiri, care a petrecut 25 de ani în detenție la Mănăstirea Solovăț.

În documentele din secolul al XVIII-lea, Petru Kalnîșevski este menționat ca fiind originar din satul Pustovoitovka (astăzi în regiunea Sumî).

Se presupune că provenea dintr-o familie de preot, întrucât fratele său bun și nepotul său aveau ranguri duhovnicești, iar în acea vreme, pe teritoriul Ucrainei, aceasta era o slujire ereditară.

Probabil așa se explică cunoașterea de către ataman a subtilităților liturgice, marea sa dragoste pentru zidirea bisericilor și donațiile către lăcașurile de cult constând în diverse obiecte liturgice scumpe.

Pe cheltuiala atamanului Kalnîșevski au fost construite peste 30 de biserici ortodoxe, în special în Lohvița, în Romnî, în așezarea sa de iernat (astăzi satul Petrîkivka), la Mănăstirea Mejîhiria din Kiev și în alte locuri.

Kalnîșevski a purtat corespondență și s-a aflat sub îndrumarea duhovnicească a Cuviosului Paisie (Velicikovski). A fost un binefăcător activ și a făcut donații generoase atât către mănăstirile Cuviosului Paisie însuși, cât și către diverse mănăstiri din Muntele Athos, Moldova și Țara Românească. Chiar Cuviosul Paisie Velicikovski i-a prezis atamanului, într-una dintre ultimele sale scrisori din anul 1772, proslăvirea în rândul sfinților:

„Hristos îți va zidi o casă nefăcută de mână, veșnică în ceruri; pentru împodobirea lăcașurilor va împodobi sufletul tău cu cunună neveștejită; pentru îmbrăcarea mădularelor goale ale lui Hristos va îmbrăca sufletul tău cu haina nestricăciunii și te va învrednici în cămara Sa cea cerească să te desfătezi veșnic de slava Sa cea dumnezeiască”.

Petru Ivanovici Kalnîșevski a fost ultimul ataman de koș al Siciului Zaporojean. După desființarea acestuia de către împărăteasa Ecaterina a II-a în anul 1775, atamanul, în vârstă de 85 de ani, a fost arestat și trimis în exil, în detenție, la Mănăstirea Solovăț.

Potrivit spuselor părintelui Simon, starețul Mănăstirii Solovăț, care scria în anul 1779 despre condițiile de detenție ale lui Petru Kalnîșevski, apa pătrundea constant în cazemată din cauza ploilor, motiv pentru care hainele putrezeau pe ataman.

În mănăstire, Kalnîșevski a fost tratat cu asprime pe toată durata detenției sale: a fost ținut permanent în celulă și izolat nu doar de corespondență, ci și de orice comunicare cu persoane străine, sub supravegherea continuă a unei gărzi de soldați.

Când atamanul, în timp ce era escortat, încerca să intre în vorbă cu cineva, tuturor le era interzis să îi răspundă. Astfel, fiind deja foarte bătrân, în timp ce era condus de la biserică, a încercat să afle de la pelerini: „Cine este acum țar?”, dar oamenilor li s-a interzis să îi răspundă.

Potrivit relatărilor țăranilor din Vorzogorî, Kalnîșevski era scos din celulă la aer curat doar de trei ori pe an: în zilele praznicelor Nașterii Domnului, Paștelui și Schimbării la Față.
Pe tot parcursul detenției sale, Kalnîșevski s-a comportat foarte liniștit și evlavios, fapt prin care și-a câștigat respectul și cinstirea în rândul călugărilor de la Solovăț.

Împăratul Alexandru I, prin decretul său din anul 1801, l-a grațiat pe Petru Kalnîșevski, care avea la acel moment 110 ani. Fiind aproape orb, în ciuda dreptului acordat de împărat de a-și alege locul de trai după propria dorință, el nu a vrut să se întoarcă în patria sa și a rămas în mănăstirea cu care, după propriile sale cuvinte, în anii de detenție „se obișnuise pe deplin”, iar de libertate „se bucura și aici din plin”.

În total, atamanul cazacilor a petrecut în detenție peste 25 de ani, aflându-se într-o celulă de izolare, aproape fără comunicare și corespondență, dar a reușit să își păstreze pe deplin mintea limpede până la însăși trecerea sa la Domnul, la vârsta de aproximativ 113 ani.

Petru Ivanovici a murit la 31 octombrie (13 noiembrie) 1803 și a fost înmormântat lângă Catedrala „Schimbarea la Față”. Aceasta a fost o onoare deosebită acordată ultimului ataman zaporojean de către monahii de la Solovăț.

În anul 2015, Petru Kalnîșevski a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Ucraineană, fiind trecut în rândul sfinților. Pomenirea lui se săvârșește la 13 noiembrie – ziua adormirii sale.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi! Amin.