Articol reprezentativ

CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA ÎNCEPUTUL TRIODULUI (Audio)

CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVORÂTUL LA ÎNCEPUTUL TRIODULUI

„Din ziua de astăzi începe Triodul. Iată, începe să adie a post. Trebuie să ne pregătim de întâmpinarea lui şi nu doar de întâmpinare, ci mai ales pentru scopul în vederea căruia a fost rânduit postul. Pentru pocăinţă şi pentru îndreptarea vieţii celei neîndreptate. Şi iată că auziţi cântarea umilincioasă :
Uşile pocăinţei, deschide-mi Dătătorule de viaţă! Uşile pocăinţei, deschide-mi mie! (…) Şi cine le-a închis? Să ştiţi că la aceste uşi se ajunge prin altele: uşile îndurerării şi frângerii inimii. Trebuie să trecem mai întâi prin acestea ca să ajungem la uşile milostivirii. Îndurerează-te şi frânge-ţi inima şi Domnul te va primi! „
Articol reprezentativ

LECTURĂ DIN CARTEA CUVINTE DESPRE VEŞNICIE – PREDICI ALESE – A CUVIOSULUI IUSTIN DE LA CELIE: PREDICA A TREIA LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI (1967) – RUGĂCIUNEA

LECTURĂ DIN CARTEA CUVINTE DESPRE VEŞNICIE  – PREDICI ALESE – A CUVIOSULUI IUSTIN DE LA CELIE: PREDICA A TREIA LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI (1967) – RUGĂCIUNEA

Lectură: Protosinghel Leontie

Continuă să citești

Articol reprezentativ

PREDICĂ LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI (2021)

Protosinghel Leontie – PREDICĂ LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI – 21 februarie 2021 

Continuă să citești

Articol reprezentativ

SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA A XXXIII-A DUPĂ RUSALII (2018)

SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA (Arhiepiscopia Tomisului) – 28 ianuarie 2018

SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

Continuă să citești

Articol reprezentativ

LECTURĂ DIN CARTEA „SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT – CUVINTE LA POSTUL MARE” – PREDICĂ LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

LECTURĂ DIN CARTEA „SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT – CUVINTE LA POSTUL MARE” – PREDICĂ LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI

Lectură: Protosinghel Leontie

Continuă să citești

Articol reprezentativ

CÂNTĂRILE TRIODULUI – UŞILE POCĂINŢEI (2017)

SCHITUL „SFÂNTUL GHEORGHE”, CLOŞCA – 5 februarie 2017; CÂNTĂRILE TRIODULUI – UŞILE POCĂINŢEI  – DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI – ÎNCEPUTUL TRIODULUI

Continuă să citești

Articol reprezentativ

SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA A 33-A DUPĂ RUSALII (a Vameşului şi a Fariseului) – Începutul Triodului

SFÂNTA EVANGHELIE & PREDICĂ LA DUMINICA A 33-A DUPĂ RUSALII (a Vameşului şi a Fariseului) – Începutul Triodului SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 5 februarie 2017

Continuă să citești

Articol reprezentativ

LECTURĂ DIN CARTEA „SFÂNTUL IOAN DE KRONSTADT – CUVINTE LA POSTUL MARE” – PREDICĂ LA DUMINICA VAMEŞULUI ŞI A FARISEULUI (II)

Continuă să citești

Articol reprezentativ

PARACLISUL SFÂNTULUI GAVRIIL GEORGIANUL, CEL NEBUN PENTRU HRISTOS (Video)

PARACLISUL SFÂNTULUI GAVRIIL GEORGIANUL, CEL NEBUN PENTRU HRISTOS

Protosinghel Leontie – Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; 1 noiembrie 2020

Continuă să citești

24 februarie: SFÂNTUL ETHELBERT (ALBERT, EDILBERT), PRIMUL REGE CREȘTIN AL ANGLIEI

albert, sfantul-ethelbert-regele-kent, 24 febr

SFÂNTUL ETHELBERT (ALBERT, EDILBERT), PRIMUL REGE CREȘTIN AL ANGLIEI

(24 Februarie /Anglia, sec. VI – VII)  

Prin anul 560, Ethelbert a ajuns regele iuţilor, care trăiau în ţinutul Kent, din partea de sud-est a Angliei. Aprigi călăreţi, care năvăliseră în Danemarca, iuţii cuceriseră acea parte a Anglie şi se aşezaseră acolo cu un veac mai înainte.

Pe la anul 590, Ethelbert se închina încă zeităţilor teutone ale strămoşilor săi. Familia sa pretindea că coboară direct din Wodin, stăpânul zeilor nordici. Dorind deci să-şi întindă înrâurirea în lume, el s-a însurat cu Bertha, fiica lui Charibert, regele creştin al francilor (dintre care o parte trăiau în regiunea Franţei de astăzi).

Această vitează tânără era strănepoata Sfintei Clotilde (3 iunie)  şi a regelui Clovis. Părinţii săi au răspuns răspicat că o vor da de soţie acestui rege păgân doar cu condiţia ca el să-i îngăduie să-şi ţină credinţa creştină în libertate. Şi primind el, Episcopul Luidhard a fost trimis cu ea să-i fie păzitor şi ajutor şi să săvârşească cununia ei în chip creştinesc.

Ethelbert şi-a ţinut făgăduinţa şi i-a dat noii sale soţii şi preoţilor toată libertatea să-şi practice credinţa. În partea de răsărit a capitalei sale, Canterbury, era o veche biserică închinată Sf. Martin de Tours, ce fusese zidită în veacul al patrulea, înainte ca romanii să părăsească Anglia. Acolo mergea Bertha să se închine şi să se roage.

După câţiva ani, un grup de patruzeci de ieromonahi au sosit în Anglia de la Roma, conduşi de călugărul Augustin. Ei fuseseră trimişi de Sfântul Ierarh Grigorie cel Mare, care auzise că regele Ethelbert se căsătorise cu o creştină. Ethelbert a făcut astfel încât să primească pe aceşti trimişi sub cerul liber, stând pe tron şi înconjurat de gărzi şi de sfetnici. Cuviosul Beda povesteşte că regele „a avut grijă ca ei să nu se apropie de el într-o casă; căci ţinea o veche superstiţie după care, dacă aceia ar fi practicat magia, ar fi putut să aibă prilejul de a-l amăgi şi a-l lua în stăpânire. Dar călugării erau înzestraţi cu putere de la Dumnezeu, nu de la diavol, şi s-au apropiat de rege purtând drept stindard o cruce de argint şi chipul Domnului şi Mântuitorului nostru pictat pe o scândură”.

Ethelbert i-a primit cu cinste, le-a ascultat respectuos cuvintele şi a primit să-i ajute în lucrarea lor. Dar el însuşi şovăia să primească noua credinţă, în parte fiindcă „ a încălca pretenţia la obârşia zeiască (din Wodin) ar fi putut pune în primejdie chiar tronul”. Propovăduitorii au făcut multe convertiri în poporul lui, iar un an mai târziu regele însuşi s-a hotărât să îmbrăţişeze credinţa creştină.

Sf. Ethelbert a fost întâiul domnitor englez care a devenit creştin. A întemeiat o mulţime de biserici şi a ajutat mult la creştinarea ţinutului saxonilor de răsărit (Essex). El a sprijinit aşezarea lui Augustin ca primul episcop de Canterbury, a lui Iust ca întâiul episcop de Rochester şi a lui Melitie ca întâiul episcop al Londrei.

Cu totul, el a domnit cincizeci şi şase de ani. După moartea lui, în 616, a fost înmormântat alături de iubita sa Bertha într-una din bisericile întemeiate de el, vestita biserică mânăstirească a Sfinţilor Petru şi Pavel din Canterbury. Biserica a fost un mare loc de pelerinaj până în veacul al şaisprezecelea.

Regina Bertha, deşi nu a fost canonizată oficial ca sfântă, a avut un rol însemnat în lucrarea creştină a soţului ei. Ea este chiar asemuită cu Sfânta Elena, mama Sf. Constantin cel Mare (21 Mai). Unul din compilatorii Vieţilor Sfinţilor spune despre ea în chip poetic: „Tradiţia aminteşte alesele şi îndrăgitele virtuţi ale Reginei Bertha, dar puţine se ştiu despre viaţa ei; ea a lăsat doar o scurtă şi nedesluşită scânteiere peste acele îndepărtate  şi întunecoase zări, asupra cărora dăinuie ca o stea vestitoare a soarelui.”

24 februarie: Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Eleovritissa, veselinduse de Invierea celui nascut al ei

Canon de rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Cântarea 1, glasul al 7-lea

Irmosul: Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşare pământească s-a schimbat firea apelor cea mai înainte lesne curgătoare. Pentru aceasta neudat, pedestru, trecând Israel, cântă Ţie cântare de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Apa Nemuririi născând Fecioară, apă de vindecare dă-mi mie, care să-mi spele toate patimile sufletului şi trupului meu, cele purtătoare de moarte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Născătoare de Dumnezeu păzeşte şi izbăveşte de stricăciune poporul tău, cel ce cu dragoste cântă măririle tale. Că tu, eşti tuturor Ocrotitoare şi Povăţuitoare şi Întărire.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fecioară, care ai născut Adâncul milostivirii, luminează sufletul meu cu Strălucirea ta cea purtătoare de Lumină, ca să laud, după vrednicie, adâncul minunilor tale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preacurată Fecioară, Ceea ce ai născut lumii pe Soarele dreptăţii, alungă întunericul de la cei ce cu credinţă te laudă pe tine.  Continuă să citești

24 februarie: Canon de rugăciune la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Întâia și a doua aflare a Capului Sfântului Ioan, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului

Canon de rugăciune la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a cinstitului cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul

Tropar la Sărbătoarea celei Dintâi şi celei de a doua aflări a Cinstitului Cap al Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul, glasul al 4-lea:

Din pământ răsărind capul Înaintemergătorului, aruncă credincioşilor Razele Nestricăciunii tămăduirilor. De sus adună mulţimea îngerilor, de jos cheamă împreună neamul omenesc, ca să înalţe cu un glas Slavă lui Hristos Dumnezeu. 

Cântarea 1, glasul al 6-lea

Irmosul: Ca pe uscat umblând Israel cu urmele prin adânc, pe prigonitorul Faraon văzându-l înecat, a strigat: lui Dumnezeu cântare de biruinţă să-I cântăm.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Veniţi cu răsunător cuvânt şi cu duh puternic ca, lăudând din buze curate pe Înaintemergător ul, glasul Cuvântului, cu cântări duhovniceşti să-l preamărim, credincioşilor.

Stih: Sfinte Proorocule Ioan, Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu aşezământ de pace se alină Biserica lui Hristos şi tare se încântă de nesfârşitele mulţimi ale celor ce strigă ţie cântare în fiecare an, Înaintemergătorule.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cel dăruit nouă de Dumnezeu ca o compară ce nu se poate răpi, capul Înaintemergătorului cel de Dumnezeu purtător, toţi credincioşii adunându-ne, cu cântări, dupăvrednicie, să-l cinstim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pe al tău Făcător primindu-L, pe Cel Ce S-a Întrupat în chip mai presus de minte precum Însuşi a voit, din pântecele tău cel fără de sămânţă, Preacurată, Stăpână a toată făptura te-ai arătat.

Catavasia: Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul şi cuvânt răspunde-voi Împără­tesei Maici; şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.  Continuă să citești