PARACLISUL ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI „ELEOVRITISSA” (Video)
Schitul „Sfântul Gheorghe”, loc. Cloşca, jud. Constanța; 4 noiembrie 2020
PARACLISUL ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI – ELEOVRITISSA – Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca
Duminică, 15 noiembrie 2015, în prima zi din Postul Nașterii Domnului și la pomenirea Cuviosului Paisie de la Neamț, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, în timpul Utreniei, a fost primită și așezată pentru totdeauna în biserica Schitului Sf. Gheorghe – Cloșca (din comuna Horia, Arhiepiscopia Tomisului) Icoana Maicii Domnului Eleovritissa, copie în mărime mai mare decât originalul (80/60 cm), executată după Icoana făcătoare de minuni Eleovritissa (Izvorâtoarea de untdelemn) de la Sfânta Mănăstire Vatopedi din Sfântul Munte Athos.
PREDICĂ LA IZVORUL TĂMĂDUIRII – 3 mai 2019 Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca (Arhiepiscopia Tomisului)
Cântarea 1, glasul 1.
Irmosul:Izvorăşte-mi acum, Izvorule, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, dându-mi darul cuvântului, ca să laud izvorul tău, care izvorăşte viaţă şi har credincioşilor; că tu ai izvorât pe Cuvântul Cel într-un ipostas.
Stih: Hristos a Înviat din morţi! Continuă să citești
Canon de rugăciune către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă
Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea:
Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea:
Cu nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, purtătorule de chinuri al lui Hristos şi păgânătatea chinuitorilor ai mustrat şi jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta şi cunună de biruinţă ai luat; şi cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli.
Cântarea 1, glasul al 2-lea.
Irmos: Întru adânc a aşternut…
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Pe cei ce cu fierbinte credinţă şi cu dragoste te cheamăpe tine, mucenice al lui Hristos, purtătorule de cunună, Sfinte Gheorghe, stând cu totul luminos înaintea Cinstitului Scaun al Celui Ce stăpâneşte toate, cu rugăciunile şi cu ocrotirile tale, păzeşte-i.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Semănătură de bun soi a lui Dumnezeu te-ai făcut, Mare Mucenice Gheorghe, prin muceniceştile fapte fiind lucrată şi ca pe o bogăţie strălucită te-a depus în Visteriile Cereşti Căpetenia ostaşilor pe tine, ca pe cel ce vitejeşte te-ai oştit.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tare şi cu răbdare te-ai pornit spre lupte, de tine însuţi fiind chemat, Preafericite Gheorghe. Şi întorcând înapoi tabăra cea cumplită a tiranilor, rugător pentru toţi cei ce te cheamă pe tine, te-ai făcut.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Fericita viaţă cea ascunsă întru Hristos acum primind, Mărite Mucenice Gheorghe, pentru care te-ai nevoit până la sânge, roagă-te să se mântuiască de toată primejdia cei ce te laudă pe tine cu credinţă, purtătorule de biruinţă.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cer Cuvântător te-ai arătat Maica lui Dumnezeu, care ai încăput în pântece pe Cuvântul Cel Ceresc, prin Care toate s-au făcut, cerul şi pământul şi cele mai presus de ele. Pentru aceasta cu îndrăznire roagă-te, să fie mântuiţi cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a Continuă să citești
Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea:
Ca un izbăvitor al celor robiţi şi celor săraci ocrotitor, celor bolnavi doctor, împăraţilor ajutător, purtătorule de biruinţă, Mare Mucenice Gheorghe, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Troparul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă, glasul al 4-lea:
Cu nevoinţă bună te-ai nevoit prin credinţă, purtătorule de chinuri al lui Hristos şi păgânătatea chinuitorilor ai mustrat şi jertfă bine primită lui Dumnezeu te-ai adus. Pentru aceasta şi cunună de biruinţă ai luat; şi cu rugăciunile tale, sfinte, tuturor le dai iertare de greşeli.
Cântarea 1, glasul 1. Irmos: Ziua Învierii…
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Mai presus decât soarele a strălucit pomenirea ta acum, mucenice înarmat al lui Hristos. Căci ca nişte raze prealuminoase, strălucirile minunilor în tot pământul strălucit le-ai vărsat, de lumină purtătorule, Sfinte Mare Mucenice Gheorghe.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Însuţi oştitorule, mult biruitorule, luptătorule al lui Hristos, dă-mi mie ca să laud luptele şi vitejiile tale, pe care le-ai suferit bărbăteşte, aprins de dorul lui Hristos, înţelepte, Căruia şi viezi, bucurându-te.
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Ca un nou David viteaz te-ai arătat în războaie, îndemânatic cu mâna. Că precum acela pe Goliat, aşa şi tu pe protivnic l-ai biruit, surpându-l cu săgeţile cuvintelor tale, Încununate Gheorghe.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Cât este de înfricoşătoare, de negrăit şi minunată naşterea ta cea frumoasă, Fecioară. Căci ca pe un Prunc pe Dumnezeu Cel cu totul Desăvârşit L-ai alăptat la sân trupeşte; uimitoare auzire: Hrănitoarea de Prunc, Maică fără de bărbat.
Cântarea a 3-a
Irmos: Veniţi să bem băutură…
Stih: Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi. Continuă să citești
Condac 1:
Multnevoitorului al lui Hristos Marelui Mucenic Gheorghe, acum toți din suflet să-i cântăm, lăudându-l pe el în sfințitele locașuri, ca pe un preastrălucit mare soare al mucenicilor; și ca unui apărător al credincioșilor și ajutător, cu credință să-i cântăm: Bucură-te, purtătorule de biruință, mare mucenice Gheorghe!
Icos 1:
Înger întru nevoință cu adevărat te-ai arătat, purtătorule de biruință al lui Hristos Gheorghe; că materialnic și cu trup fiind, vitejește pentru credință ca un nematerialnic și fără de trup te-ai nevoit; pentru aceasta zicem ție unele ca acestea:
Bucură-te, că te-ai arătat fire mai presus de fire;
Bucură-te, că te-ai arătat materie mai presus de materie;
Bucură-te, tânărule, veselule și preafrumosule;
Bucură-te, începătorule de nevoință al lui Hristos preaalesule;
Bucură-te, înger întrupat, care covârșești pe cei muritori;
Bucură-te, lumescule om, mai presus de lume cu mintea;
Bucură-te, că întru nevoință în chipul soarelui te-ai arătat;
Bucură-te, că, după fel, ca un înger te-ai înfățișat;
Bucură-te, adevărata lucrare a darului;
Bucură-te, curată nelucrare a firii;
Bucură-te, prin care credința s-a înălțat;
Bucură-te, prin care rătăcirea s-a stricat;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Mare Mucenice Gheorghe!
Condac 2
Vederile minții avându-le curățite, ai ales mai mult a pătimi pentru Ziditorul și împreună a muri cu El, decât a trăi și a avea câștigare vremelnică; pentru că ai dorit a te încununa cu cununa mucenicilor și a cânta Domnului: Aliluia! Continuă să citești
PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINȚĂ (II)
Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca, jud. Constanța; 2 nov. 2020
PARACLISUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINȚĂ
Protosinghel Leontie – Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; 30 octombrie 2020
CUVÂNT DE ÎNVĂŢĂTURĂ LA PRĂZNUIREA SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE, PURTĂTORUL DE BIRUINŢĂ (în timpul privegherii, înainte de Sfânta Liturghie – 22/23 aprilie 2018) – Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca (Arhiepiscopia Tomisului)
Icoana Maicii Domnului „Portăriţa” din Iviron (12 februarie, 31 martie, 26 septembrie, 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel)
Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).
Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).
Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.
Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă, ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Continuă să citești
Condacul 1:
Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apără pe noi toţi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!
Icosul 1:
Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorţii slujirii apostoleşti în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta şi nu te desparţi, iar sorţul ce ţi-a căzut ţie, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:
Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;
Bucură-te, prin care înşelăciunea idolească se va surpa;
Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va ruşina;
Bucură-te, prin care împărăţia lui Hristos se va întări;
Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuţi în întunericul slujirii idoleşti;
Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;
Bucură-te, slujitoare a Fiului tău şi Dumnezeu;
Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;
Bucură-te, înălţimea faptelor bune;
Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;
Bucură-te, prin care credincioşii cunosc pe Făcătorul;
Bucură-te, prin care credincioşii se fac fii Tatălui;
Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului! Continuă să citești
SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 17 aprilie 2017
ZIUA ÎNVIERII, glas 5, de Anton Pann Continuă să citești
SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 17 aprilie 2017
LAUDELE PAŞTILOR, Stihirile 3 şi 4 Continuă să citești
În cartea cea dintâi am scris, o, Teofile, despre toate cele ce a început Iisus a face şi a învăţa, până în ziua în care S-a înălţat la cer, poruncind prin Duhul Sfânt apostolilor pe care i-a ales, cărora S-a şi înfăţişat pe Sine viu, după patima Sa, prin multe semne doveditoare, arătându-li-Se timp de patruzeci de zile şi vorbind cele despre împărăţia lui Dumnezeu. Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine: că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile. Iar ei, adunându-se, L-au întrebat, zicând: Doamne, oare în acest timp vei aşeza Tu, la loc, împărăţia lui Israel? Iar El a zis către ei: Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa. Ci veţi lua putere, venind Duhul Sfânt peste voi şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului.
La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era dintru început la Dumnezeu. Toate printr-Însul s-au făcut; şi fără Dânsul nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Într-Însul era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor. Şi lumina în întuneric luminează şi întunericul pe ea n-a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu, iar numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci ca să mărturisească despre Lumină. Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume. În lume era şi lumea printr-Însul s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Iar celor câţi L-au primit pe Dânsul şi cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fiii lui Dumnezeu, fiind născuţi, nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu. Şi Cuvântul s-a făcut trup şi s-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi adevăr. Ioan mărturisea despre Dânsul şi striga, zicând: Acesta era despre care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era. Şi din plinătatea Lui, noi toţi am luat şi har peste har, pentru că legea s-a dat prin Moise, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
(lectură în trapeza schitului) – SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 16 aprilie 2017
Catehezǎ a Stareţului Emilianos Simonopetritul rostitǎ în Sfânta Mǎnǎstire Ormilia – 28 aprilie 1979: Învierea Domnului pe temeiul prorociilor Continuă să citești
VIAŢA SFINŢILOR MUCENICI MAXIM, CVINTILIAN ŞI DADAS DIN OZOVIA
Împărăţind Diocleţian şi Maximian, păgânii împăraţi, iar antipaţi fiind Tarcvinie şi Gavinie, în al doilea an al stăpânirii lor, s-a ridicat diavoleasca mânie asupra creştinilor. Pentru că, stăpânind acei împăraţi şi antipaţi toată lumea, a ieşit de la dânşii această poruncă: „Deşi ştim că toţi cei ce sunteţi sub stăpânirea noastră cinstiţi cu cucernicie pe zei, însă noi avem purtare de grijă pentru bună îndreptare a toată împărăţia. Şi pe toţi care în vremurile noastre stăpânesc părţile Romanilor, îi rugăm şi îi sfătuim, ca şi pe ceilalţi să-i aducă spre cinstirea zeilor şi spre dragostea către dânşii în toate chipurile. Iar de se va afla cineva, în orice loc, pomenind numele lui Hristos, unul ca acela va porni mânia noastră asupra sa”. Continuă să citești
În zilele acelea, prin mâinile apostolilor se făceau semne şi minuni multe în popor; şi erau toţi, într-un cuget, în pridvorul lui Solomon. Şi nimeni dintre ceilalţi nu cuteza să se alipească de ei, dar poporul îi lăuda. Şi din ce în ce mai mult se adăugau cei ce credeau în Domnul, mulţime de bărbaţi şi de femei, încât scoteau pe cei bolnavi în uliţe şi-i puneau pe paturi şi pe tărgi, ca, venind Petru, măcar umbra lui să umbrească pe vreunul dintre ei. Şi se aduna şi mulţimea din cetăţile dimprejurul Ierusalimului, aducând bolnavi şi bântuiţi de duhuri necurate, şi toţi se vindecau. Şi sculându-se arhiereul şi toţi cei împreună cu el – cei din neamul saducheilor – s-au umplut de pizmă. Şi au pus mâna pe apostoli şi i-au aruncat în temniţa obştească. Iar un înger al Domnului, în timpul nopţii, a deschis uşile temniţei şi, scoţându-i, le-a zis: Mergeţi şi staţi drept şi, grăiţi poporului în templu toate cuvintele Vieţii acesteia.
În ziua cea dintâi a săptămânii, când s-a înserat şi uşile fiind încuiate, acolo unde erau ucenicii adunaţi de frica iudeilor, a venit Iisus, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Şi, după acest cuvânt, le-a arătat lor mâinile şi coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii, văzând că este Domnul. Atunci le-a zis Iisus iarăşi: pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi grăind acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le veţi ţine, ţinute vor fi. Însă Toma, unul din cei doisprezece, numit Geamănul, nu era cu ei când a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalţi ucenici: am văzut pe Domnul! Dar el le-a zis: dacă nu voi vedea în palmele Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede! După opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, în casă, şi Toma împreună cu ei. Şi a venit Iisus, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi le-a zis: pace vouă! Apoi a zis lui Toma: adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios, ci credincios. Şi a răspuns Toma, şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iar Iisus I-a zis: pentru că M-ai văzut, Tomo, ai crezut; fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut. Iisus a făcut înaintea ucenicilor Săi şi alte minuni multe, care nu s-au scris în cartea aceasta; iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, viaţă să aveţi în numele Lui.
Duminica Tomii
[Fapte 5, 12-20; In. 20, 19-31]
„Domnul meu şi Dumnezeul meu!”, a strigat Sfântul Apostol Toma. Simţiţi, oare, cu câtă putere s-a agăţat el de Domnul şi cât de strâns îl ţine? Cel care se îneacă ține mai strâns scândura prin care nădăjduieşte să se izbăvească de moartea în valuri. Să mai adăugăm că cel ce nu-L are astfel pe Domnul faţă de sine şi nu este astfel faţă de Domnul, acela încă nu crede în Domnul aşa cum se cuvine. Noi spunem „Domnul Mântuitorul”, înţelegând prin asta că El este Mântuitorul tuturor; iar Toma zice: „Domnul Mântuitorul meu”. Cel care spune: „Mântuitorul meu”, acela simte mântuirea ce vine de la El, iar simţământul mântuirii este împreunat cu simţământul pierzaniei din care îl scoate Mântuitorul pe cel mântuit. Atunci când omul, care prin firea lui e iubitor de viaţă, îşi simte pierzarea aproape, ştiind că singur nu se poate mântui, se simte îndemnat să-L caute pe Mântuitorul. Atunci când îl află şi simte puterea mântuirii ce vine de la Dânsul, se apucă de El cu tărie şi nu vrea să se desprindă de Dânsul, de-ar fi şi omorât pentru asta. întâmplări de acest fel nu numai că sunt închipuite cu mintea, ci sunt şi trăite în fapt în viaţa duhovnicească a creştinului. După aceea, atât credinţa lui, cât si unirea cu Hristos devin din ce în ce mai puternice, ca viaţa sau ca moartea. Un om aflat în această stare strigă fără făţărnicie: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)
Sfântul Mucenic Sava Stratilat (24 aprilie)
VIAȚA SFÂNTULUI MUCENIC SAVA STRATILAT
Acest Sfânt Mucenic Sava a fost pe vremea lui Aurelian împăratul Romei, și avea dregătoria de stratilat, adică de voievod, fiind de neam got. Și era credincios și plăcut rob al împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, și cerceta pe cei ce pătimeau în temnițe pentru Hristos, slujind acelora din averile sale, întărindu-i la răbdare și îndemnându-i la nevoința cea fără de frică. Și avea viață atât de îmbunătățită, încât pentru curăția și pustnicia sa a luat putere asupra diavolilor și izgonea din oameni duhurile cele necurate.
Deci, fiind clevetit la împărat că este creștin și ducându-l înaintea împăratului, a mărturisit pe Hristos cu îndrăzneală, iar brâul cel ostășesc l-a aruncat, lepădând și dregătoria cea de voievod, arătându-se gata la toate muncile pentru Hristos.
Martiriul Sfântului Sava Stratilat
Deci, mai întâi l-au spânzurat și l-au bătut, și cu făclii l-au ars, apoi l-au aruncat într-o căldare fiartă cu smoală, dar a ieșit din căldare cu puterea lui Dumnezeu cea nevăzută, care îl păzea pe el întreg și nevătămat. O minune ca aceasta văzând-o cei șaptezeci de ostași, au crezut în Hristos și cu mare glas L-au mărturisit pe Acela. Atunci îndată, după porunca tiranului, i-au tăiat pe toți și au luat cunună mucenicească din dreapta lui Hristos. Iar Sfântul Sava, fiind aruncat în temniță, s-a învrednicit vedeniei și întăririi celei dumnezeiești. Pentru că, rugându-se el la miezul nopții, i s-a arătat Hristos, strălucind cu lumina slavei Sale și poruncindu-i să nu se teamă, ci să îndrăznească. Deci, scoțându-l la a doua cercetare și în multe feluri silindu-l spre închinarea la idoli, uneori cu amăgiri, iar alteori cu îngroziri și cu chinuri cumplite, el nu s-a supus și l-au aruncat în râu. Și murind prin înecare, a ajuns la limanul cel neînviforat, întru împărăția lui Hristos. Amin.
CANON DE RUGĂCIUNE CĂTRE SFÂNTUL MUCENIC SAVA STRATILAT
Troparul Sfântului Mucenic Sava Stratilat, glasul al 5-lea:
Lepădând dregătoria şi cinstea cea pământească, înaintea chinuitorului, împăratului celui viclean ai mărturisitpe Hristos Dumnezeu şi pentru El multe patimi ai suferit, mărite. Pentru aceasta te-ai încununat cu cununa preafrumoasă a biruinţei, de la Împăratul Cel Ce peste toţi împărăţeşte, luminat împodobindu-te. Şi cu Oştile cele cereşti stând înaintea lui Hristos, Sfinte Mucenice Sava, roagă-te să mântuiască sufletele noastre.
Mucenicul Tău, Doamne, Sava, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a luat de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Tu firea noastră mântuind din porţile iadului, Doamne, l-ai închis pe acesta întru întunericurile cele veşnice şi omorând moartea ai izvorât viaţă.
Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Lăsând ostăşia cea de pe pământ, prin nevoinţele cele Dumnezeieşti, mărite, murind, te-ai numărat cu cetele şi cu Oastea cerească, Mărite Sava.
Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Cu Putere de sus îmbrăcându-te, înţelepte, neclintit şi nebiruit te-ai arătat împotriva vrăjmaşilor, cu vitejie biruind lupta lor, preamărite.
Stih: Sfinte Mucenice Sava, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
Luminându-te pururea, ai strălucit ca un luminător în noaptea înşelăciunii, drept propovăduind tuturor pe Soarele Hristos şi alungând întunericul necredinţei.
Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Din pământul cel mai dedesubt ne-a scos pe noi Fiul lui Dumnezeu, Cel Ce S-a născut din tine. Şi prin Învierea Sa, ca un Milosârd, a adus către viaţa cea veşnică, pe cei ce pururea te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a Continuă să citești