Zis-a Domnul către ucenicii Săi: ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului se va da să se răstignească. Atunci căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa, şi sfat au făcut, ca să prindă pe Iisus cu vicleşug, şi să-L omoare. Dar ziceau: nu în sărbători, ca să nu se facă tulburare în popor. Şifiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de Dânsul o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, când El şedea la masă; însă, văzând aceasta, ucenicilor Lui le-a părut rău şi au zis: de ce s-a făcut această risipă? Căci acest mir se putea vinde cu preţ mare, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, aflând, le-a zis: pentru ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine, căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea; dar ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevărat vă spun vouă că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, s-a dus la căpeteniile preoţilor şi le-a zis: ce voiţi să-mi daţi şi eu vi-L dau în mâinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el – treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit, ca să-L dea în mâinile lor. Iar în ziua cea dintâi a azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile? Dânsul le-a zis: mergeţi în oraş la oarecine şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei. Şi ucenicii au făcut cum le-a poruncit Iisus, şi au pregătit Paştile. Iar când s-a făcut seară s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Şi, ştiind că Tatăl a dat toate în mâna Lui şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, Iisus s-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi luând un ştergar s-a încins cu el. După aceea a turnat apă spălătoare şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Deci a venit la Simon Petru, dar acesta I-a zis: Doamne, oare, Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: ceea ce fac Eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă I-a zis: nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele! Iisus i-a răspuns: dacă nu te voi spăla, n-ai parte cu Mine. Simon Petru a zis către Dânsul: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. Iar Iisus i-a zis: cel spălat n-are trebuinţă să-şi mai spele decât numai picioarele, ca să fie curat tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi. Pentru că ştia pe cel care avea să-L vândă, de aceea a zis: nu toţi sunteţi curaţi. Iar după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi a zis către ei: înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul; şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, datori sunteţi şi voi să vă spălaţi picioarele unul altuia, căci v-am dat pildă vouă pentru ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, adevărat vă spun vouă: nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis pe el. Dacă ştiţi acestea, fericiţi veţi fi când le veţi şi face. Şi, pe când mâncau, Iisus a zis: adevărat, adevărat vă spun vouă că unul dintre voi are să Mă vândă. Iar ei, întristându-se foarte, au început să-L intrebe, unul după altul: nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El, răspunzând, a zis: cel care a întins cu Mine mâna în blid acela are să Mă vândă. Dar Fiul Omului va merge, precum este scris pentru El; însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar fi fost de omul acela, dacă nu s-ar fi născut. Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, a întrebat: nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Tu zici, i-a răspuns Iisus. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâinea, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, zicând: luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din acest rod al viţei, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui Meu. Şi, după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci a zis Iisus către ei: voi toţi Mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este: voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei. Dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Răspunzând însă Petru, a zis către El: chiar dacă toţi te vor părăsi pe Tine, eu însă niciodată nu te voi părăsi. Iisus i-a răspuns: adevărat îţi spun ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de cântatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine. Însă Petru a zis: de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ceilalţi ucenici au zis la fel. Atunci a mers Iisus împreună cu ucenicii la un loc ce numeşte Ghetsimani, şi a zis către ei: şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi, luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mâhni. Atunci le-a zis Iisus: întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta; însă nu cum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. Atunci I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L. Şi fiind în mare durere, cu mai mare stăruinţă se ruga; iar sudoarea Sa se făcuse ca picăturile mari de sânge şi picurau pe pământ. Şi sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a găsit adormiţi de întristare şi a zis lui Petru: aşa!, nu aţi putut un singur ceas să privegheaţi împreună cu Mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită; căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Iarăşi ducându-se, a doua oară s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să se depărteze acest pahar de la Mine, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. Şi din nou, venind, i-a găsit pe ei adormiţi, pentru că ochii lor erau îngreunaţi de somn. Şi, lăsându-i, s-a dus încă o dată, şi a treia oară s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Atunci a venit la ucenicii Săi şi le-a zis: dormiţi de acum şi vă odihniţi; iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată s-a apropiat cel ce M-a vândut. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul din cei doisprezece şi împreună cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, trimişi de căpeteniile preoţilor şi de bătrânii poporului. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: pe care îl voi săruta eu, Acela este: să puneţi mâna pe El. Deci, apropiindu-se în clipa aceea de Iisus, a zis: bucură-te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus a zis către el: prietene, pentru ce ai venit – îndeplineşte. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. Şi iată unul dintre cei care erau cu Iisus, întinzând mâna, a scos sabia şi lovind pe servitorul arhiereului i-a tăiat urechea. Dar Iisus a zis: întoarce sabia ta la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor muri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu să-Mi pună acum înainte mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să fie. În acelaşi ceas Iisus a zis mulţimilor: ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi şedeam în templu şi vă învăţam, dar n-aţi pus mâna pe Mine. Însă toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit. Cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Iar Petru mergea după Dânsul, de departe, până a ajuns la curtea arhiereului; şi, intrând înăuntru, şta cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul. Iar căpeteniile preoţilor, bătrânii şi tot sfatul căutau mărturii mincinoase împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi martori mincinoşi şi au spus: Acesta a zis: pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc. Şi, sculându-se, arhiereul, L-a întrebat: nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc împotriva Ta aceşti oameni? Dar Iisus tăcea. Atunci, întrebându-L, arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: tu ai spus; Eu însă vă spun vouă că de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând: a adus blasfemie lui Dumnezeu! Ce ne mai trebuie alte mărturii? Iată acum aţi auzit blasfemia Lui. Ce credeţi? Iar ei, răspunzând, au zis: este vinovat de moarte. Atunci au scuipat în obrazul Lui şi L-au  bătut cu pumnii; iar unii îi dădeau palme, zicând: prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel care Te-a lovit? Iar Petru stătea afară, în curte; şi a venit la el o slujnică, zicând: şi tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: nu ştiu ce vrei să zici. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut altă slujnică şi a zis celor de acolo: şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a lepădat, cu jurământ: nu cunosc pe Omul acesta. Peste o clipă însă, apropiindu-se cei care stăteau acolo, au zis lui Petru: cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te dă pe faţă. Iar el a început să se blesteme şi să se jure că nu cunoaşte pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care-i spusese: mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine; şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar când s-a făcut ziuă, toate căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au dat dregătorului Ponţiu Pilat.