Articol reprezentativ

IMNUL CASIANEI, glasul al VIII-lea

IMNUL CASIANEI, glasul al VIII-lea; Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; 15 aprilie 2020

„Cantarea Casianei” este unul dintre cele mai profunde si frumoase imnuri liturgice din Saptamana Patimilor. Stihira se regaseste in Triod in cadrul Deniei din Miercurea Mare, aratandu-ne drept pilda pocainta femeii pacatoase, care a uns cu mir pe Domnul Hristos:

„Doamne, femeia ceea ce căzuse în păcate multe, simţind Dumnezeirea Ta, luînd rânduială de mironosiţă, şi tânguindu-se a adus Ţie mir mai înainte de îngropare, zicând: Vai mie! Că noapte îmi este înfierbântarea desfrâului, şi întunecată şi fără de lună pofta păcatului. Primeşte izvoarele lacrimilor mele, Cel ce scoţi cu norii apă din mare; pleacă-te spre suspinurile inimii mele, Cel ce ai plecat cerurile cu nespusa plecăciune. Ca să sărut preacuratele Tale picioare şi să le şterg pe ele iarăşi cu părul capului meu. Al căror sunet auzindu-l cu urechile Eva în rai în amiazăzi, de frică s-a ascuns. Cine va cerceta mulţimea păcatelor mele şi adâncurile judecăţilor Tale, Mântuitorule de suflete, izbăvitorul meu? Să nu mă treci cu vederea pe mine, roaba Ta, Cel ce ai nemăsurată milă.”  (Slava…, Si acum…, de la Stihoavna Utreniei zilei)

Cine a fost „Casiana calugarita″ ?

Stihira este atribuita de Triod „Casianei calugarita”, cea mai cunoscuta femeie imnograf, si singura ale carei cantari s-au pastrat pana astazi in cartile de cult. Desi nu multi credinciosi au auzit de ea, mai ales ca majoritatea calendarelor nu o amintesc, „Casiana calugarita” este o sfanta a Bisericii Ortodoxe, praznuita pe 7 septembrie.

Continuă să citești

Articol reprezentativ

ÎN SFÂNTA ȘI MAREA MIERCURI

ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI MIERCURI
(Denia de Marţi seara)

În Sfânta şi Marea zi Marţi
 SEARA

Citim Pavecerniţa cea mare. La care cântăm; Tricântarea lui Andrei Criteanul.
 

Tricântarea

Cântarea a 3-a, glasul al 2-lea,
 
Irmos:

Mintea mea cea neroditoare, arată-o aducătoare de roadă, Dumnezeule, Lucrătorul bunătăţilor şi Săritorul celor cuvioase, cu milostivirea Ta.
 
 Vremea sfârşitului este; deci, să ne întoarcem, Hristos învaţă; că va veni într-o clipeală; veni-va şi nu va zăbovi, ca să judece lumea Sa.
 
Arătând Hristos, că fără de veste va fi venirea Lui, a grăit de stricăciunea cea negândită, ce s-a adus pe pământ odinioară, pe vremea lui Noe.
 
Cămara s-a deschis şi împreună cu dânsa s-a împodobit şi dumnezeiasca nuntă; Mirele este aproape, chemându-ne pe noi; deci, să ne gătim.
 
Casa lui Simon Te-a încăput, Împărate Iisuse, pe Tine, Cel neîncăput pretutindenea şi femeia păcătoasă Te-a uns cu mir.
 
Umplându-se femeia de mireasma cea de taină, Mântuitorule, s-a izbăvit de împuţiciunea cea dintâi a multelor păcate; că mirul vieţii izvorăşti.
 
Tu însuţi, Hristoase, fiind hrana cea cerească, viaţa celor flămânzi, ai mâncat cu oamenii, arătând mai-nainte smerenia Ta.
 
Ucenicul cel nemulţumitor lepădându-se de Tine, Hristoase, şi întorcându-se spre vinderea Ta, a îndemnat asupra Ta toată adunarea gloatelor celor fărădelege.
Ție, Fiului împreună şi Tatălui şi Duhului Celui drept, unei firi mă închin şi o laud despărţindu-o după feţe şi unindu-o după fiinţă.
 

Şi acum…, a Născătoarei :

 
Mieluşeaua care Te-a născut pe Tine, Păstorul şi Mielul, Iisuse Dumnezeule, pururea se roagă pentru toţi pământenii, cei ce cred întru Tine.
 

Sedelna, glasul 1.
 
Podobia : Ceata îngerească…

 
Iată, s-a adunat vrăjmăşeşte sfatul cel viclean cu adevărat, să judece spre moarte ca pe un vinovat, pe Cela ce şade sus ca un Judecător şi Domn. Acum se adună Irod cu Pilat, împreună şi Ana şi Caiafa, să întrebe pe Cel ce este, Unul, îndelung-Răbdător.
 

Cântarea a 8-a,

 

Irmos :

 
Pe Cel ce a închipuit mai înainte în rug lui Moise minunea Fecioarei, în muntele Sinai oarecând, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi Îl preaînălţaţi întru toţi vecii.
 
Nu doară că nu ştia vremea sfârşitului, Cel ce stăpâneşte veacurile, a zis mai înainte că nu ştie ziua aceea; ci ca să pună hotar tuturor spre umilinţă.

Când vei ședea, Judecătorule, despărţind ca un păstor, precum ai zis, caprele de oi, să nu ne lipseşti, Mântuitorule, de starea aceea dea-dreapta Ta, cea dumnezeiască.
 
Tu eşti Paştile noastre, Cel ce Te-ai jertfit pentru toţi ca un miel şi ca o jertfă, şi iertare de greşale; dumnezeieştile Tale patimi, Hristoase, le preaînălţăm întru toţi vecii.
 
Cu moara, cu ţarina şi cu casa s-a asemănat toată viaţa aceasta, o, suflete al meu. Pentru aceasta să ai inimă curată către Dumnezeu, ca să nu laşi nimica din trup stricăciunii.
 
Nu numai la farisei şi la Simon ai voit a intra în casă la mâncare, Mântuitorule, ci încă şi vameşii şi păcătoasele se îndestulează de milostivirea Ta.
 
Iubind dragostea banilor, vânzătorul Iuda, deşertându-se mirul, a început a gândi de vinderea Stăpânului şi venind la cel fărădelege, i-a tocmit preţul.
 
O, ce mâini fericite ! O, ce păr şi ce buze, ale păcătoasei pocăite ! Cu care a vărsat mirul pe picioarele Tale, Mântuitorule, ştergându-le şi adesea sărutându-le.
 
Şezând Tu, Cuvinte, femeia a venit la Tine şi plângând lângă picioarele Tale, Mântuitorule, a deşertat sticla cu mirul pe capul Tău, Cel ce însuţi eşti mirul cel fără de moarte.
 

Binecuvântăm pe Tatăl…

 A Treimii:

 
   Împreună cu Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, pe Sfânta Treime întru o Dumnezeire o slăvim, strigând : Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti în veci.
 

Şi acum…, a Născătoarei :

 
Pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, Mântuitorule, şi ale Apostolilor Tăi, trimite nouă milele Tale din-destul şi dă pacea Ta poporului Tău.
 

Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm…

 

Cântarea a 9-a,

Continuă să citești

Articol reprezentativ

PREDICĂ LA SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ

PREDICĂ LA SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ, rostită în anul 1980; lectură, Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Continuă să citești

Articol reprezentativ

PREDICĂ LA SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ, rostită în anul 1989 (lectură)

PREDICĂ LA SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ (II), rostită în anul 1989; lectură, Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Continuă să citești

Articol reprezentativ

SFÂNTA EVANGHELIE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI (Matei 26, 6-16) [Audio]

SFÂNTA EVANGHELIE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI (Matei 26, 6-16); Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; 15 aprilie 2020

Continuă să citești

Articol reprezentativ

SFÂNTA EVANGHELIE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MIERCURI

sf_apostol_matei

Ev. Matei 26, 6-16

În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de Dânsul o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, când El şedea la masă; însă, văzând aceasta, ucenicilor Lui le-a părut rău şi au zis: de ce s-a făcut această risipă? Căci acest mir se putea vinde cu preţ mare, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, aflând, le-a zis: pentru ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine, căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea; dar ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevărat vă spun vouă că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece care se numea Iuda Iscarioteanul s-a dus la căpeteniile preoţilor şi le-a zis: ce voiţi să-mi daţi şi eu vi-L dau în mâinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el – treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit, ca să-L dea în mâinile lor.

Articol reprezentativ

TÂLCUIREA EVANGHELIEI DIN SFÂNTA ȘI MAREA MIERCURI

ag-theofanis-eglistos-b

 [Mt. 26, 6-16]

Tăcut-a Domnul miercuri si joi până seara, pentru ca în seara aceasta să reverse o cuvântare către ucenici căreia nu i se poate afla asemănare nu doar în toate scrierile omeneşti, dar nici măcar în Scripturile dumnezeieşti. Acum, după cum ne arată Biserica, auzim din gura Domnului doar porunca de a nu fi împiedicată ungerea Lui cu mir, căci aceasta îi slujea ca pregătire pentru moarte, înaintea ochilor Lui deja nu se mai află altceva decât moartea – taina din urmă a venirii Sale pe pământ pentru a noastră mântuire. Să ne adâncim si noi în contemplarea acestei morţi de taină, pentru a scoate din ea bună nădejde de mântuire pentru sufletele noastre cele împovărate de păcate multe şi care nu ştiu cum să-şi afle tihnă de mustrările conştiinţei ce se deşteaptă si de simţirea că dreaptă este înfricoşata şi nemitarnica judecată a lui Dumnezeu care pluteşte deasupra noastră.

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

Articol reprezentativ

PREDICĂ LA DENIA DIN SFÂNTA ŞI MAREA MARȚI (2020)

PREDICĂ LA DENIA DIN SFÂNTA ŞI MAREA MARȚI; Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca; 14 aprilie 2020

Continuă să citești

Articol reprezentativ

SFÂNTA EVANGHELIE DIN SFÂNTA ŞI MAREA MARŢI

Ev. Matei 24, 36-51; 25, 1-46; 26, 1-2

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: de ziua şi de ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl Meu singur. Cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Căci precum era în zilele cele dinainte de potop, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau, până în ziua când a intrat Noe în corabie, şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi; tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Atunci din doi care vor fi în câmp, unul se va lua şi altul se va lăsa. Din două care vor măcina la moară, una se va lua şi alta se va lăsa. Deci privegheaţi, căci nu ştiţi în care zi vine Domnul vostru. Însă să ştiţi aceasta că, de-ar şti stăpânul casei în care ceas din noapte va veni furul, ar priveghea şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Pentru aceasta şi voi fiţi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi. Cine este, oare, slujitorul cel credincios şi înţelept, pe care l-a pus stăpânul său peste slujitorii săi, ca să le dea hrană la vreme? Fericit este slujitorul acela pe care, venind stăpânul său, îl va găsi făcând aşa. Adevărat vă spun vouă că îl va pune peste toate averile sale. Dacă însă slujitorul acela, fiind rău, va zice în inima sa: stăpânul meu va întârzia, şi va începe să bată pe tovarăşii săi şi să mănânce şi să bea cu beţivii, va veni stăpânul slujitorului aceleia în ziua în care nu se aşteaptă şi în ceasul în care nu se gândeşte, şi-l va tăia din dregătorie şi-l va face părtaş cu făţarnicii. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci se va asemăna împărăţia cerurilor cu zece fecioare care, luându-şi candelele lor, au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci însă dintre ele erau înţelepte, iar cinci nebune. Cele nebune, luându-şi candelele lor, n-au luat cu ele untdelemn; iar cele înţelepte au luat untdelemn în vase, o dată cu candelele lor. Dar întârziind Mirele, au aţipit toate şi au adormit. Iar la miezul nopţii s-a făcut strigare: iată, Mirele vine; ieşiţi în întâmpinarea Lui! Atunci s-au deşteptat toate acele fecioare şi şi-au împodobit candelele lor. Iar cele nebune au zis celor înţelepte: daţi-ne din untdelemnul vostru, căci se sting candelele noastre. Dar cele înţelepte au răspuns, zicând: pentru ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă şi nici vouă, mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi vă cumpăraţi. Dar, plecând ele să cumpere, a venit Mirele şi cele care erau gata au intrat cu El la nuntă şi s-a închis uşa. Iar mai pe urmă au sosit şi celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Dar El, răspunzând, a zis: adevărat vă spun vouă: nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheaţi căci nu ştiţi ziua, nici ceasul, în care va veni Fiul Omului. Căci în acelaşi chip un om oarecare, plecând departe, a chemat slujitorii săi şi le-a încredinţat averea sa: unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi, iar altuia unul, fiecăruia după puterea lui, apoi a plecat. Îndată cel care primise cinci talanţi s-a dus şi a neguţătorit cu ei şi a făcut alţi cinci talanţi. Tot aşa şi cel cu doi a dobândit şi el alţi doi. Iar cel care primise un talant s-a dus şi a săpat în pământ ascunzând argintul stăpânului său. Dar, după multă vreme, s-a înapoiat stăpânul acelor slujitori şi le-a cerut socoteala. Apropiindu-se cel care primise cinci talanţi, a adus alţi cinci talanţi, zicând: stăpâne, cinci talanţi mi-ai dat, iată alţi cinci talanţi am câştigat cu ei. Iar stăpânul său i-a zis: bine, slujitor bun şi credincios, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău. Apropiindu-se şi cel care primise doi talanţi, a zis: stăpâne, doi talanţi mi-ai dat, iată alţi doi am dobândit cu ei. Stăpânul său i-a zis: bine, slujitor bun şi credincios, peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune; intră în bucuria stăpânului tău. Apoi, apropiindu-se cel care primise un talant, a zis: stăpâne, te-am ştiut că eşti om aspru, care seceri unde n-ai semănat şi aduni de unde n-ai vânturat. De aceea m-am temut şi m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ia-ţi ce este al tău. Iar stăpânul său, răspunzând, i-a zis: slujitor viclean şi leneş, ai ştiut că secer unde n-am semănat şi că adun de unde n-am vânturat? Pentru aceasta se cuvenea ca tu să fi dat banii mei schimbătorilor de bani şi eu, venind, mi-aş fi luat înapoi ce este al meu, cu dobândă. Luaţi deci de la el talantul şi daţi-l celui care are zece talanţi. Căci tot celui care are i se va da şi-i va prisosi; iar de la cel care nu are se va lua şi ceea ce are; iar pe slujitorul cel netrebnic aruncaţi-l în întunericul cel mai dinafară. Acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Iar când va veni Fiul Omului în slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe scaunul slavei Sale. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile; şi-i va despărţi pe unii de alţii, cum desparte păstorul oile de capre; şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Sa: veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi căutat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. Atunci drepţii îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit, sau însetat şi Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat vă spun vouă că, întrucât aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie Mi-aţi făcut. Atunci va zice şi celor de-a stânga Sa: duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care este pregătit diavolului şi îngerilor lui. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit Ţie? El însă le va răspunde şi le va zice: adevărat vă spun că, întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. Şi vor merge aceştia la chinuri veşnice, iar drepţii la viaţă veşnică. Iar, după ce a sfârşit toate cuvintele acestea, a zis Iisus către ucenicii Săi: ştiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului se va da să se răstignească.

Articol reprezentativ

TÂLCUIREA EVANGHELIEI DIN SFÂNTA ȘI MAREA MARȚI

Mt. 24,36; 26,2

Acum, poporul, preoţii şi mai-marii iudeilor ascultă pentru cea din urmă oară cuvântul Domnului în templu, si acest cuvânt a fost atotcuprinzător: a cuprins toate cele trecute, cele de faţă si cele viitoare. Prin întrebarea privitoare la Ioan, Domnul a dat să se înţeleagă că El este Mesia Cel adevărat; prin pilda celor doi fii, a arătat că iudeii vor fi lepădaţi, iar în locul lor vor fi chemaţi păgânii; prin pilda lucrătorilor viei le-a spus că pe cei lepădaţi îi aşteaptă pierzarea; prin pilda nunţii fiului de împărat a învăţat că şi dintre cei ce vor veni la Dânsul nu toţi vor fi vrednici, ci se vor arăta unii pe care pe bună dreptate îi va arunca în întunericul cel mai din afară; răspunzând la întrebările privitoare la dajdia către cezarul şi la cea dintâi poruncă, precum şi prin cuvântarea de osândă arată trăsăturile proprii vieţii mântuitoare; în fine, luând deoparte pe ucenici, le-a prevestit nenorocirile viitoare ale Ierusalimului şi le descoperă taina venirii Sale celei de-a doua. Ar fi fost de ajuns pentru cineva să asculte toate acestea cu luare-aminte, pentru a se încredinţa că El este adevăratul Mântuitor al lumii – Hristosul şi să se supună poruncilor şi învăţăturii Lui. Până în ziua de azi, citirea capitolelor din Evanghelie privitoare la tot ce s-a întâmplat în ziua aceea este cel mai puternic mijloc de a învia credinţa în Domnul şi, deşteptând în creştin conştiinţa a ceea ce trebuie să fie şi trebuie să aştepte el, de a-i înfierbânta râvna, arătându-l mărturisitor al Domnului nu doar cu gura, ci şi cu fapta.

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

PREDICĂ LA JOIA CEA MARE A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ (lectură)

PREDICĂ LA JOIA CEA MARE A MITROPOLITULUI ANTONIE DE SUROJ, rostită în anul 1980; lectură, Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Continuă să citești

APOSTOLUL&SFÂNTA EVANGHELIE DIN SFÂNTA ŞI MAREA JOI

getimage.php

Ap. I Corinteni 11, 23-32

Fraţilor, eu am primit de la Domnul ceea ce v-am dat şi vouă: că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie va fi vinovat faţă de trupul şi de sângele Domnului. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului. De aceea, mulţi dintre voi sunt neputincioşi şi bolnavi şi mulţi au murit. Că de ne-am fi judecat noi înşine, nu-m mai fi judecaţi. Dar Domnul ne judecă şi ne pedepseşte, ca să nu fim osândiţi împreună cu lumea.

Los cuatro Evangelios

Ev. Matei 26, 2-20; Ioan 13, 3-17; Matei 26, 21-39; Luca 22, 43-44; Matei 26, 40-75; 27, 1-2

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: ştiţi că peste două zile va fi Paştile şi Fiul Omului se va da să se răstignească. Atunci căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numea Caiafa, şi sfat au făcut, ca să prindă pe Iisus cu vicleşug, şi să-L omoare. Dar ziceau: nu în sărbători, ca să nu se facă tulburare în popor. Şifiind Iisus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de Dânsul o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, când El şedea la masă; însă, văzând aceasta, ucenicilor Lui le-a părut rău şi au zis: de ce s-a făcut această risipă? Căci acest mir se putea vinde cu preţ mare, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, aflând, le-a zis: pentru ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine, căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea; dar ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevărat vă spun vouă că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece, care se numea Iuda Iscarioteanul, s-a dus la căpeteniile preoţilor şi le-a zis: ce voiţi să-mi daţi şi eu vi-L dau în mâinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el – treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit, ca să-L dea în mâinile lor. Iar în ziua cea dintâi a azimelor, au venit ucenicii la Iisus şi L-au întrebat: unde voieşti să-Ţi pregătim să mănânci Paştile? Dânsul le-a zis: mergeţi în oraş la oarecine şi spuneţi-i: Învăţătorul zice: timpul Meu este aproape; la tine vreau să fac Paştile cu ucenicii Mei. Şi ucenicii au făcut cum le-a poruncit Iisus, şi au pregătit Paştile. Iar când s-a făcut seară s-a aşezat la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi. Şi, ştiind că Tatăl a dat toate în mâna Lui şi cum că de la Dumnezeu a ieşit şi la Dumnezeu merge, Iisus s-a sculat de la cină, s-a dezbrăcat de haine şi luând un ştergar s-a încins cu el. După aceea a turnat apă spălătoare şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins. Deci a venit la Simon Petru, dar acesta I-a zis: Doamne, oare, Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: ceea ce fac Eu, tu nu înţelegi acum, dar vei înţelege după aceasta. Petru însă I-a zis: nu, niciodată nu-mi vei spăla picioarele! Iisus i-a răspuns: dacă nu te voi spăla, n-ai parte cu Mine. Simon Petru a zis către Dânsul: Doamne, nu numai picioarele mele, ci şi mâinile şi capul. Iar Iisus i-a zis: cel spălat n-are trebuinţă să-şi mai spele decât numai picioarele, ca să fie curat tot; şi voi sunteţi curaţi, dar nu toţi. Pentru că ştia pe cel care avea să-L vândă, de aceea a zis: nu toţi sunteţi curaţi. Iar după ce a spălat picioarele ucenicilor şi şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi a zis către ei: înţelegeţi ce v-am făcut Eu? Voi Mă numiţi pe Mine Învăţătorul şi Domnul; şi bine ziceţi, căci sunt. Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat vouă picioarele, datori sunteţi şi voi să vă spălaţi picioarele unul altuia, căci v-am dat pildă vouă pentru ca, precum v-am făcut Eu vouă, să faceţi şi voi. Adevărat, adevărat vă spun vouă: nu este slujitorul mai mare decât stăpânul său, nici solul mai mare decât cel care l-a trimis pe el. Dacă ştiţi acestea, fericiţi veţi fi când le veţi şi face. Şi, pe când mâncau, Iisus a zis: adevărat, adevărat vă spun vouă că unul dintre voi are să Mă vândă. Iar ei, întristându-se foarte, au început să-L intrebe, unul după altul: nu cumva sunt eu, Doamne? Iar El, răspunzând, a zis: cel care a întins cu Mine mâna în blid acela are să Mă vândă. Dar Fiul Omului va merge, precum este scris pentru El; însă vai omului aceluia prin care Fiul Omului se vinde! Mai bine ar fi fost de omul acela, dacă nu s-ar fi născut. Şi răspunzând Iuda, cel care L-a vândut, a întrebat: nu cumva sunt eu, Învăţătorule? Tu zici, i-a răspuns Iisus. Iar pe când mâncau ei, Iisus, luând pâinea, a binecuvântat, a frânt şi a dat ucenicilor, zicând: luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul şi mulţumind, le-a dat lor, zicând: beţi din acesta toţi, căci acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor. Şi vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din acest rod al viţei, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi, nou, în împărăţia Tatălui Meu. Şi, după ce au cântat laude, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci a zis Iisus către ei: voi toţi Mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este: voi bate păstorul şi se vor risipi oile turmei. Dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Răspunzând însă Petru, a zis către El: chiar dacă toţi te vor părăsi pe Tine, eu însă niciodată nu te voi părăsi. Iisus i-a răspuns: adevărat îţi spun ţie că în noaptea aceasta, mai înainte de cântatul cocoşului, de trei ori te vei lepăda de Mine. Însă Petru a zis: de ar fi să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi toţi ceilalţi ucenici au zis la fel. Atunci a mers Iisus împreună cu ucenicii la un loc ce numeşte Ghetsimani, şi a zis către ei: şedeţi aici, până ce Mă voi duce acolo şi Mă voi ruga. Şi, luând cu Sine pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zevedeu, a început a se întrista şi a se mâhni. Atunci le-a zis Iisus: întristat este sufletul Meu până la moarte; rămâneţi aici şi privegheaţi împreună cu Mine. Şi mergând puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, rugându-se şi zicând: Părintele Meu, de este cu putinţă, depărtează de la Mine paharul acesta; însă nu cum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. Atunci I s-a arătat un înger din cer, întărindu-L. Şi fiind în mare durere, cu mai mare stăruinţă se ruga; iar sudoarea Sa se făcuse ca picăturile mari de sânge şi picurau pe pământ. Şi sculându-se de la rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a găsit adormiţi de întristare şi a zis lui Petru: aşa!, nu aţi putut un singur ceas să privegheaţi împreună cu Mine! Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu cădeţi în ispită; căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios. Iarăşi ducându-se, a doua oară s-a rugat, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să se depărteze acest pahar de la Mine, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. Şi din nou, venind, i-a găsit pe ei adormiţi, pentru că ochii lor erau îngreunaţi de somn. Şi, lăsându-i, s-a dus încă o dată, şi a treia oară s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Atunci a venit la ucenicii Săi şi le-a zis: dormiţi de acum şi vă odihniţi; iată s-a apropiat ceasul şi Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată s-a apropiat cel ce M-a vândut. Şi pe când vorbea încă, iată a sosit Iuda, unul din cei doisprezece şi împreună cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, trimişi de căpeteniile preoţilor şi de bătrânii poporului. Iar vânzătorul le-a dat semn, zicând: pe care îl voi săruta eu, Acela este: să puneţi mâna pe El. Deci, apropiindu-se în clipa aceea de Iisus, a zis: bucură-te, Învăţătorule! Şi L-a sărutat. Iar Iisus a zis către el: prietene, pentru ce ai venit – îndeplineşte. Atunci, apropiindu-se, au pus mâinile pe Iisus şi L-au prins. Şi iată unul dintre cei care erau cu Iisus, întinzând mâna, a scos sabia şi lovind pe servitorul arhiereului i-a tăiat urechea. Dar Iisus a zis: întoarce sabia ta la locul ei, căci toţi cei ce scot sabia, de sabie vor muri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu să-Mi pună acum înainte mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri? Dar cum se vor împlini Scripturile care zic că aşa trebuie să fie. În acelaşi ceas Iisus a zis mulţimilor: ca la un tâlhar aţi ieşit, cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi? În fiecare zi şedeam în templu şi vă învăţam, dar n-aţi pus mâna pe Mine. Însă toate acestea s-au făcut ca să se împlinească Scripturile proorocilor. Atunci toţi ucenicii L-au lăsat şi au fugit. Cei care au prins pe Iisus L-au dus la Caiafa, arhiereul, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. Iar Petru mergea după Dânsul, de departe, până a ajuns la curtea arhiereului; şi, intrând înăuntru, şta cu slujitorii, ca să vadă sfârşitul. Iar căpeteniile preoţilor, bătrânii şi tot sfatul căutau mărturii mincinoase împotriva lui Iisus, ca să-L omoare, şi nu găseau, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Mai pe urmă însă au venit doi martori mincinoşi şi au spus: Acesta a zis: pot să dărâm templul lui Dumnezeu şi în trei zile să-l clădesc. Şi, sculându-se, arhiereul, L-a întrebat: nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc împotriva Ta aceşti oameni? Dar Iisus tăcea. Atunci, întrebându-L, arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: tu ai spus; Eu însă vă spun vouă că de acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Atunci arhiereul şi-a rupt hainele sale, zicând: a adus blasfemie lui Dumnezeu! Ce ne mai trebuie alte mărturii? Iată acum aţi auzit blasfemia Lui. Ce credeţi? Iar ei, răspunzând, au zis: este vinovat de moarte. Atunci au scuipat în obrazul Lui şi L-au  bătut cu pumnii; iar unii îi dădeau palme, zicând: prooroceşte-ne, Hristoase, cine este cel care Te-a lovit? Iar Petru stătea afară, în curte; şi a venit la el o slujnică, zicând: şi tu erai cu Iisus Galileianul. Dar el s-a lepădat înaintea tuturor, zicând: nu ştiu ce vrei să zici. Şi ieşind el la poartă, l-a văzut altă slujnică şi a zis celor de acolo: şi acesta era cu Iisus Nazarineanul. Şi iarăşi s-a lepădat, cu jurământ: nu cunosc pe Omul acesta. Peste o clipă însă, apropiindu-se cei care stăteau acolo, au zis lui Petru: cu adevărat şi tu eşti dintre ei, căci şi graiul te dă pe faţă. Iar el a început să se blesteme şi să se jure că nu cunoaşte pe Omul acesta. Şi îndată a cântat cocoşul. Atunci Petru şi-a adus aminte de cuvântul lui Iisus, care-i spusese: mai înainte de a cânta cocoşul, de trei ori te vei lepăda de Mine; şi, ieşind afară, a plâns cu amar. Iar când s-a făcut ziuă, toate căpeteniile preoţilor şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-L omoare. Şi, legându-L, L-au dus şi L-au dat dregătorului Ponţiu Pilat.

Ev. Matei 27, 33-54

În vremea aceea, venind la locul numit Golgota, care înseamnă: locul Căpăţânii, ostaşii I-au dat lui Iisus să bea vin amestecat cu fiere, dar, gustând, nu a voit să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Sale, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de proorocul: au împărţit hainele Mele loru-şi, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi. Apoi ostaşii au stat jos şi-L păzeau acolo. Iar deasupra capului I-au pus vina Sa scrisă: Acesta este Iisus, împăratul iudeilor. Tot atunci au răstignit împreună cu Dânsul doi tâlhari, unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Sa. Iar trecătorii îşi băteau joc de El, clătinând capetele lor şi zicând: Tu, cel ce dărâmi templul şi în trei zile îl zideşti, mântuieşte-Te pe Tine însuţi. Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce. Asemenea şi căpeteniile preoţilor împreună cu cărturarii şi cu bătrânii îşi băteau şi ei joc de Dânsul şi ziceau: pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate să se mântuiască? Dacă este împăratul lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El. S-a încrezut în Dumnezeu, să-L scape acum, dacă-L iubeşte; căci a zis: sunt Fiul lui Dumnezeu. În acelaşi chip îl ocărau şi tâlharii cei răstigniţi împreună cu Dânsul. Dar, de la ceasul al şaselea, s-a făcut întuneric peste tot pământul, până la ceasul al nouălea. Iar în ceasul al nouălea a strigat Iisus cu glas mare, zicând: Eli, Eli, lama sabahtani? Adică: Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Însă unii dintre cei care stăteau acolo, auzind acestea, ziceau: pe Ilie îl strigă Acesta. Şi îndată unul dintre ei, alergând şi luând un burete, l-a umplut cu oţet şi, punându-l într-o trestie, I-a dat să bea. Iar ceilalţi ziceau: lasă, să vedem dacă vine Ilie să-L mântuiască. Dar Iisus, strigând încă odată cu glas mare, şi-a dat duhul. Şi iată catapeteasma templului s-a rupt în două, de sus până jos, iar pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat; şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei care păzeau împreună cu el pe Iisus, văzând cutremurul şi cele ce s-au întâmplat, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu a fost Omul acesta. 

TÂLCUIREA EVANGHELIEI ÎN SFÂNTA ȘI MAREA JOI

2305924536_8b67e1e69d1

Buna-Vestire şi orânduirea Tainei Trupului şi Sângelui. Ce minunată îmbinare! Ne împărtăşim de adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos – aceleaşi pe care le-a primit, întrupându-se, din sângiurile prea-neprihănite ale Preacuratei Fecioare de Dumnezeu Născătoare, în acest chip, prin întruparea săvârşită în ceasul Bunei-Vestiri a fost pusă temelia Tainei Trupului şi Sângelui. Si acest fapt este amintit acum tuturor creştinilor, pentru ca aceştia să o cinstească pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca pe Maica lor cea adevărată, nu doar rugătoare şi mijlocitoare, ci Hrănitoarea tuturor. Pruncii se hrănesc cu laptele mamei lor, iar noi ne hrănim cu Trupul şi Sângele luate din Preasfânta Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Hrănindu-ne astfel, noi sugem cu adevărat lapte din sânul Ei. 

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)