Articol reprezentativ

TÂLCUIREA EVANGHELIEI ÎN A TREIA ZI A SFINTELOR PAȘTI

Lasă un răspuns

sfantul_teofan_zavoratul_7

 [Fapte 2,14-21; Lc. 24,12-35]

Atunci, iudeii s-au străduit să întunece lumina învierii lui Hristos cu norul uşor al minciunii: „L-au furat ucenicii Lui”. Această josnicie a fost lesne de biruit, şi adevărul a triumfat; dar nici acum vrăjmaşul nu încetează a stârni negură înaintea Soarelui dreptăţii, străduindu-se să-L întunece. Nimeni să nu se tulbure! Ce poate fi de aşteptat din partea părintelui minciunii, afară de minciună? El I-a învăţat pe mulţi dintre slujitorii săi să scrie cărţi întregi împotriva învierii. Această negură de cărţi tot prin cărţi a fost risipită. Nu lua în mână cărţi necuvioase şi n-ai să te înnegurezi; iar dacă se întâmplă să deschizi vreuna din neştiinţă, ia ca antidot o carte bună, şi-ţi vei împrospăta capul şi pieptul. Mai vine şi altă negură de la vrăjmaşul: prin gânduri; dar si aceasta se risipeşte ca fumul de vânt înaintea gândirii creştineşti sănătoase. Lasă-ţi cugetarea să străbată tot ce s-a săvârşit şi vei vedea limpede ca lumina zilei că toate acestea nu se puteau săvârşi altfel decât prin puterea învierii lui Hristos. Această încredinţare îţi va fi mai apoi reazem de nădejde, pe care sprijinindu-te, vei putea lesne pune pe fugă şi doborî pe  vrăjmaşii adevărului.

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

Articol reprezentativ

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN A TREIA ZI A SFINTELOR PAȘTI

Lasă un răspuns

Ap PAvel

Ap. Fapte 2, 14-21

În zilele acelea, stând Petru cu cei unsprezece, şi-a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi aminte la cuvintele mele; că aceştia nu sunt beţi, cum vi se pare vouă, căci este al treilea ceas din zi; ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: «Iar în zilele din urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul; şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci, şi tinerii voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa. Încă şi peste slujitorii Mei şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile din Duhul Meu, şi ei vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ, semne: sânge, foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni ziua Domnului cea mare şi strălucită. Şi tot cel ce va chema numele Domnului se va mântui».

Ev. Luca 24, 12-35

În vremea aceea, sculându-se, Petru a alergat la mormânt şi, aplecându-se el, a văzut numai giulgiurile singure zăcând, şi s-a dus acasă mirându-se în sine de cele ce se întâmplaseră. Iată apoi că doi dintre ucenici mergeau într-aceeaşi zi la un sat, departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Şi aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Dar pe când vorbeau ei şi căutau lămuriri Însuşi Iisus s-a apropiat de ei şe a mers împreună cu dânşii, dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Atunci El i-a întrebat: ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi între voi, în drumul vostru şi pentru ce sunteţi aşa de trişti? Şi răspunzând unul, al cărui nume era Cleopa, a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi n-ai aflat de faptele întâmplate în el, în aceste zile? Şi El i-a întrebat: care? Iar ei I-au răspuns: cele despre Iisus Nazarineanul care era prooroc, puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a tot poporul; cum L-au dat arhiereii şi căpeteniile noastre la osândă de moarte şi L-au răstignit. Noi însă nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel; şi, cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s-au petrecut acestea. Ba, ne-au mai spăimântat şi nişte femei dintr-ale noastre, care au fost dis-de-dimineaţă la mormânt şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Şi s-au dus unii dintre noi la mormânt şi au aflat aşa cum au povestit femeile, dar pe El nu L-au văzut. Atunci El a zis către ei: o, nepricepuţilor şi zăbavnicilor cu inima ca să credeţi toate câte au grăit proorocii! Nu trebuia oare, să pătimească acestea Hristos şi să intre în slava Sa? Şi, începând de la Moise şi de la toţi proorocii, le-a tâlcuit lor, din toate scripturile, locurile ce erau despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El se făcea că merge mai departe, dar ei L-au rugat stăruitor, zicând: rămâi cu noi, căci este spre seară şi s-a plecat ziua; şi a intrat, ca să rămână cu dânşii. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea a binecuvântat-o şi, frângând, le-a dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El s-a făcut nevăzut de lângă dânşii. Iar ei au zis unul către altul: oare, nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi sculându-se în acel ceas, s-au întors în Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că într-adevăr Domnul a înviat şi s-a arătat lui Simon. Atunci ei au povestit cele ce se îmtâmplaseră pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

 

Articol reprezentativ

PARACLISUL SFINȚILOR NOU-ARĂTAȚILOR MUCENICI RAFAIL, NICOLAE ŞI IRINA DIN MITILINI (Video)

Lasă un răspuns

PARACLISUL SFINȚILOR NOU-ARĂTAȚILOR MUCENICI RAFAIL, NICOLAE ŞI IRINA DIN MITILINI (Video)

Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca, jud. Constanța; 6 noiembrie 2020

Continuă să citești →

Articol reprezentativ

ICOANA MAICII DOMNULUI „PORTĂRIŢA” DIN IVIRON

1 Răspuns
maica-domnului-portarita

Icoana Maicii Domnului „Portăriţa” din Iviron (12 februarie, 31 martie, 26 septembrie, 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel)

Icoana Maicii Domnului „Portărița” din Iviron este prăznuită pe 12 februarie, 31 martie, 26 septembrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron în Georgia), 13 octombrie (Sosirea Icoanei Maicii Domnului din Iviron la Moscova, în anul 1648), precum și marți în Săptămâna Luminată (prăznuirea arătării icoanei Maicii Domnului într-un stâlp de foc la Muntele Athos și recuperarea acesteia de către Sfântul Gabriel).

Această icoană a Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii Iviron, de aceea icoana este numită „Portărița” (Gr. Παναγία Πορταϊτισσα).

Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca.

Icoana Maicii Domnului „Portărița” aparține tipului iconografic Hodighitria („Îndrumătoarea”). Fecioara Maria este zugrăvită ținându-L pe Hristos pe brațul stâng și aratând spre El cu mâna dreaptă, ca o călăuză spre Dumnezeu (de aici denumirea de „Îndrumătoarea”). Pruncul Hristos ține în mâna stângă un sul de hârtie ce simbolizează Evanghelia, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Continuă să citești →

Articol reprezentativ

ACATISTUL ICOANEI FĂCĂTOARE DE MINUNI A MAICII DOMNULUI – PORTĂRIȚA (IVIRITA)

3 Răspunsuri

Iverskaia

Condacul 1:

Apărătoare Doamnă, Stăpâna noastră de Dumnezeu Născătoare, cântările cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca cei ce cu venirea cinstitei icoanei tale ne-am agonisit armă tare, zid nebiruit şi strajă nebiruită. Acoperă-ne şi ne apără pe noi toţi de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de toată vătămarea sufletească şi trupească, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Portăriţă bună care deschizi credincioşilor uşile Raiului!

Icosul 1:

Îngerul cel mai întâi stătător trimis a fost să zică Născătoarei de Dumnezeu, când a căzut ei sorţii slujirii apostoleşti în pământul Iviriei: „De Ierusalim nu te îndepărta şi nu te desparţi, iar sorţul ce ţi-a căzut ţie, se va arăta luminat în zilele cele mai de apoi, că te vei osteni în pământul întru care Dumnezeu va voi pentru tine, pentru aceea zicem:

Bucură-te, prin care lumii se va aduce mântuirea;

Bucură-te, prin care înşelăciunea idolească se va surpa;

Bucură-te, prin care puterea stăpânitorului întunericului se va ruşina;

Bucură-te, prin care împărăţia lui Hristos se va întări;

Bucură-te, chemarea la lumina Evanghelie a celor căzuţi în întunericul slujirii idoleşti;

Bucură-te, slobozirea fiilor lui Dumnezeu, din robia diavolului;

Bucură-te, slujitoare a Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, Ceea ce cu ascultarea ta, neascultarea Evei ai vindecat;

Bucură-te, înălţimea faptelor bune;

Bucură-te, adâncimea smeritei cugetări;

Bucură-te, prin care credincioşii cunosc pe Făcătorul;

Bucură-te, prin care credincioşii se fac fii Tatălui;

Bucură-te, Portăriţă bună, care deschizi credincioşilor uşile Raiului! Continuă să citești →

Articol reprezentativ

ACATISTUL SFINȚILOR MUCENICI RAFAIL, IRINA ŞI NICOLAE (prăznuiți pe 9 aprilie și în Marțea din Săptămâna Luminată)

Lasă un răspuns
SFINȚII MUCENICI RAFAIL, IRINA ŞI NICOLAE DIN MITILINI

ACATISTUL SFINȚILOR MUCENICI RAFAIL, IRINA ŞI NICOLAE

Condac 1:

Pe Rafael, minunatul mucenic, pe Nicolae și Irina să-i slăvim, pe cei cu prisosință slăviți de Domnul. Căci în Thermi ne-au strălucit nouă ca niște stele, luminându-ne neîncetat cu dumnezeieștile lor minuni, pe noi, cei ce strigăm: Sfinților mucenici ai lui Hristos, bucurați-vă!

Icos 1:

Fericită luptă ați purtat cu inimă neîndoită, treime de mucenici, Rafael, Nicolae și Irina, și pe tirani i-ați rușinat. Pentru aceasta, și noi, cinstindu-vă, într-un glas strigăm:
Bucură-te, treime de tari luptători;
Bucură-te, pleiadă de slujitori ai lui Hristos;
Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu, Rafaele, alesule al lui Dumnezeu;
Bucură-te, purtătorule de biruință, Nicolae, cugetătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, Sfântă Muceniță Irina, ceea ce porți numele păcii, candela fecioriei;
Bucură-te, cântare dumnezeiască în trei stihuri și treime a biruitorilor mucenici;
Bucură-te, ceată dumnezeiască întreit strălucită de nebiruiți luptători;
Bucură-te, lauda ortodocșilor evlavioși;
Bucură-te, întreită adunare dumnezeiască;
Bucură-te, dumnezeiască slavă a dreptmăritorilor creștini;
Bucură-te, sobor de mucenici;
Bucurați-vă, cei împreună-cinstiți cu toți sfinții;
Sfinților mucenici ai lui Hristos, bucurați-vă!

Continuă să citești →

Articol reprezentativ

SFINȚII NOI MUCENICI RAFAIL, IRINA ŞI NICOLAE DIACONUL – MARTIRIZAȚI ÎN MARȚEA SĂPTĂMÂNII LUMINATE

Lasă un răspuns
SFINȚII MUCENICI RAFAIL, IRINA ŞI NICOLAE DIACONUL (prăznuiți pe 9 aprilie și în Marțea din Săptămâna Luminată)
Martiriul Sfantului Rafail preotul
Martiriul Sfintei Irina fecioara
Martiriul Sfantului Nicolae diaconul

Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, po­pulația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile gre­cești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fu­sese pără­sită, fiind consi­derată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și fe­res­trelor bucăți de mar­mură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici.

Viața Sfinților Mucenici Rafael preotul, Irina fecioara și Nicolae diaconul
(prăznuiți în Marțea din Săptămâna Luminată și pe 9 aprilie)

1. O făgăduință uitată

Prin voia lui Dumnezeu, în anul 1922, po­pulația de origine greacă din Asia Mică a fost nevoită să se retragă în teritoriile gre­cești. Mulți creștini, speriați de persecuțiile turcilor, s-au re­fugiat în insula Lesvos. Șapte familii de refugiați s-au îngrămădit într-o casă veche din satul Thermi, care aparținuse unui turc bogat, dar fu­sese pără­sită, fiind consi­derată „bântuită de fantome”. Casa avea deasupra ușilor și fe­res­trelor bucăți de mar­mură, frumos sculptate, care aparținuseră unei biserici.
Noii locatari ai imobilului vedeau în preaj­ma sărbătorilor un preot înalt, cu o pri­vire blândă, cădind și binecuvântând. Dar preotul cel cu pri­virea plină de bunătate nu apărea numai în a­ceastă casă, ci, deseori, se înfățișa pe colina Ka­ryes unde se mai păs­trau încă zidurile de la o biserică pustni­cească închinată Maicii Dom­nu­lui. Locui­torii din Karyes au văzut de multe ori această bi­sericuță inundată de o lumină cerească și au auzit cântări de o frumusețe nepămân­tea­nă. Cu toate că se afla pe moșia unui turc, în a­ceastă bisericuță se săvârșea Sfânta Litur­ghie o singură dată pe an: în ziua de marți din Săptămâna Lu­minată. Nimeni nu știa de ce se săvârșea Sfânta Li­turghie în acea zi, dar se păstra această tradiție sfântă. Continuă să citești →

Articol reprezentativ

SFINȚII NOI MUCENICI RAFAIL, IRINA FECIOARA ŞI NICOLAE DIACONUL. VIAȚA ŞI MINUNILE (prăznuiţi în Marţea Luminată și pe 9 aprilie)

Lasă un răspuns

SFINȚII NOI MUCENICI RAFAIL PREOTUL, IRINA FECIOARA ŞI NICOLAE DIACONUL

SFINȚII NOI MUCENICI RAFAIL, IRINA FECIOARA ŞI NICOLAE DIACONUL. VIAȚA ŞI MINUNILE

– Moaştele lor au fost aflate între anii 1952-1962 –

Aceşti trei sfinţi martiri l-au mărturisit pe Hristos Domnul și s-au jertfit pentru El în anul 1463. Chiar dacă au trăit acum 547 de ani, totuşi îi putem aşeza între  sfinţii secolului XX pentru că prin apariţiile lor, fie în vise sau în stare de veghe, între anii 1959 – 1962 ne-au descoperit amănunţit viaţa şi pătimirile lor martirice. Pomenirea lor se face în fiecare an la 9 aprilie.

Istoricul colinei Karyes

Aceşti sfinţi mucenici au trăit în  insula grecească Lesvos, satul Thermi. La un kilometru de acest sat se află colina Karyes sau Călugărul. Aceasta şi-a luat numele de Karyes de la asceţii care au trăit aici, unii dintre ei – potrivit tradiţiei -, au fost chiar ucenici ai Sfântului Grigore Palama Arhiepiscopul Tesalonicului.

Numele de Călugărul a fost dată de locuitorii satului care adeseori vedeau un călugăr  cu o cădelniţă în mână care umbla  pe deasupa acelui loc şi tămâia, apoi dispărea într-o strălucire de lumină. Continuă să citești →

Articol reprezentativ

STAREŢUL EMILIANOS SIMONOPETRITUL: ÎNVIEREA DOMNULUI PE TEMEIUL PROROCIILOR (16 apr. 2017)

Lasă un răspuns

(lectură în trapeza schitului) – SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 16 aprilie 2017

Catehezǎ a Stareţului Emilianos Simonopetritul rostitǎ în Sfânta Mǎnǎstire Ormilia – 28 aprilie 1979:  Învierea Domnului pe temeiul prorociilor Continuă să citești →

Articol reprezentativ

CANONUL PAŞTILOR (facere a Sf. Ioan Damaschin, † 749), glasul I

Lasă un răspuns

Continuă să citești →

Articol reprezentativ

„TOATĂ FIREA PRĂZNUIEŞTE ÎNVIEREA LUI HRISTOS!…” – CÂNTARE DE ÎNVIERE

Lasă un răspuns

Continuă să citești →

Articol reprezentativ

LAUDELE PAŞTILOR, Stihirile 3 şi 4

Lasă un răspuns

SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 17 aprilie 2017

LAUDELE PAŞTILOR, Stihirile 3 şi 4 Continuă să citești →

Articol reprezentativ

ZIUA ÎNVIERII, glas 5, de Anton Pann

Lasă un răspuns

SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA – 17 aprilie 2017
ZIUA ÎNVIERII, glas 5, de Anton Pann Continuă să citești →

TÂLCUIREA EVANGHELIEI ÎN A DOUA ZI A SFINTELOR PAȘTI

Lasă un răspuns

14

[Fapte 1, 12-17; 21-26; In. 1, 18-28]

Binevestind întruparea Domnului, îngerul spune: „Bucură-te, Ceea ce eşti plină de har!”, şi vestind păstorilor Naşterea lui Hristos Mântuitorul, grăieşte de asemenea: „Iată, binevestesc vouă bucurie mare”; însă vestind femeilor învierea Domnului, el nu spune decât: „Nu este aici, a înviat!”. Nu mai adaugă: „bucuraţi-vă!”, căci bucuria umple inima de la sine îndată ce vine încredinţarea că Domnul a înviat cu adevărat. Atunci, încredinţarea aceasta era simţită: îngerul a pregătit-o, iar Domnul, prin arătarea Sa, a săvârşit-o. Şi necheltuită a fost bucuria tuturor! La noi, acum, biserica, locuinţele şi pieţele – totul este înveşmântat în strai de bucurie şi toţi se lasă prinşi de şuvoiul bucuriei de obşte. Tu însă sileşte-ţi puţin gândul să se rupă de cele din afară şi, adunându-te în inimă, trezeşte acolo adevărul învierii, în toată lărgimea, adâncimea şi înălţimea sa, ca să nu te arăţi bucurându-te numai pe dinafară, ci si în tine însuți să porţi duhul bucuriei care ţâşneşte dinlăuntru ca un izvor de apă luminoasă ce saltă din adâncurile pământului.

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA DIN A DOUA ZI A SFINTELOR PAȘTI

1 Răspuns

Ap. Fapte 1, 12-17; 21-26

În zilele acelea, apostolii s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă. Şi când au intrat, s-au suit în încăperea de sus, unde se adunau de obicei: Petru şi Ioan şi Iacov şi Andrei, Filip şi Toma, Bartolomeu şi Matei, Iacov al lui Alfeu şi Simon Zelotul şi Iuda al lui Iacov. Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Iisus, şi cu fraţii Lui. Şi în zilele acelea, sculându-se Petru în mijlocul fraţilor (iar numărul lor era ca la o sută douăzeci), a zis: Bărbaţi fraţi, trebuia să se împlinească Scriptura aceasta pe care Duhul Sfânt, prin gura lui David, a spus-o dinainte despre Iuda, care s-a făcut călăuză celor ce L-au prins pe Iisus. Căci era numărat cu noi şi luase sorţul acestei slujiri.

Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus, începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi martor al învierii Lui. Şi au pus înainte pe doi: Pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia. Şi, rugându-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunoşti inimile tuturor, arată pe care din aceştia doi l-ai ales ca să ia locul acestei slujiri şi al apostoliei din care Iuda a căzut, ca să meargă în locul lui. Şi au tras la sorţi; şi sorţul a căzut pe Matia; şi s-a socotit împreună cu cei unsprezece apostoli.

Ev. Ioan 1, 18-28

Pe Dumnezeu nu L-a văzut nimeni vreodată. Fiul cel Unul-Născut care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. Iată mărturia făcută de Ioan, când au trimis iudeii, din Ierusalim, preoţi şi leviţi ca să-l întrebe: tu cine eşti? El a mărturisit şi n-a tăgăduit, a mărturisit: nu sunt eu Hristos. Ei l-au întrebat pe el: Dar ce eşti? Ilie eşti tu? Şi a zis el: nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi le-a răspuns: nu. Atunci i-au zis: cine eşti? ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu de tine însuţi? Şi el a zis: eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: îndreptaţi calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul. Iară cei trimişi erau dintre farisei. Apoi l-au întrebat şi i-au zis: atunci pentru ce botezi, dacă nu eşti tu Hristos, nici Ilie, nici Proorocul? Răspuns-a lor Ioan, zicând: eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru se află Acela pe care voi nu-L ştiţi. Acela este Cel care vine după mine, Care mai înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor Lui. Acestea s-au petrecut în Vitavara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.