Arhive categorie: AUDIO

Troparul Sf. Ierarh Augustin cel Nou, Mitropolitul Florinei

Glasul al V-lea, podobie: „Pe Cuvântul cel împreună…

” Pe vlăstarul cel mare ce-n Paros a-nflorit, Pe Ierarhul din Florina să-l cinstim cu toţi, Pe-Augustin cel Nou şi trâmbiţa cea cu bun glas A lui Hristos şi a Eladei, iar eresului vrăjmaş Şi farul ortopraxiei; căci Domnului se şi roagă Să dăruiască milă tuturor.

Este posibil ca imaginea să conţină: 1 persoană, barbă şi text

9 iunie: Sfântul Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Condacul Sf. Chiril al Alexandriei, glas 6

Stihira de la Vecernia Sf. Chiril, Patriarhul Alexandriei, glas 4 

***

Viaţa Sfântului Ierarh Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei

Sfântul Chiril, marele între dascălii Bisericii, era din Alexan­dria, născut din părinţi dreptcredincioşi şi de neam bun, nepot de soră al lui Teofil, patriarhul Alexandriei. Şi fiind crescut cu îngrijire, s-a făcut foarte iscusit în filosofie şi în fapte bune. El era desăvârşit învăţat şi deprins cu cărţile elineşti şi latineşti, atât în înţelepciunea cea dinafară, cât şi în cea dinăuntru şi duhovnicească. El se îndelet­nicea totdeauna cu citirea şi cugetarea dumnezeieştilor Scripturi.

Pentru aceea şi Teofil, unchiul lui, văzând în el atâta înţelepciu­ne şi fapte bune, l-a numărat în rândul clericilor Bisericii, hirotonindu-l arhidiacon. De atunci Sfântul Chiril era sădit în grădina Bisericii lui Hristos întocmai ca un crin binemirositor şi frumos, care înflorea cu curăţia şi cu faptele bune, şi care umplea pe credincioşi cu mirosul dumnezeieştii lui înţelepciuni.

Iar după ce a murit Teofil, toţi clericii de obşte şi mirenii au ales ca patriarh al Alexandriei pe dumnezeiescul Chiril, care, îndată ce s-a suit pe scaun, a izgonit din Alexandria pe eretici şi pe dez­binaţii cei care se numeau novaţieni. Iar novaţienii aceştia asemănându-se cu fariseii, se numeau pe sine curaţi şi drepţi; şi purtau haine albe, poate ca să se arate prin aceasta curăţia petrecerii lor. Ei ziceau că cel ce după botez va cădea în păcat de moarte, acela nu se cade să se primească în biserică; căci păcatul cel de moarte nu se spală, de nu se va boteza omul a doua oară. Ei nu îngăduiau a doua nuntă, numind-o pe ea preadesfrânare, şi botezau a doua oară pe cei ce erau bine botezaţi, după dreapta credinţă. Mai aveau încă şi alte socoteli ereticeşti unii ca aceştia. Continuă să citești