Arhive categorii: Cuvantul Patriarhului

Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a prezentat icoana Anului omagial 2021

La finalul Sfintei Liturghii săvârşite în Catedrala Patriarhală la 1 ianuarie 2021, după citirea de către Preasfinţitul Părinte Varlaam Ploieşteanul a hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de proclamare a Anului omagial al pastoraţiei românilor din afara României şi a Anului comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a ­cimitirelor, Preafericitul Părinte Patriarh ­Daniel a prezentat icoana acestui an omagial.

„Sunt trei sfinţi care s-au născut pe teritoriul ţării noastre, dar au mers în afara ţării în misiune, în lucrare duhovnicească. Sfântul Cuvios Ioan Casian a fost hirotonit diacon de către Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur. Era originar din Dobrogea şi a trăit la sfârşitul secolului al 4-lea şi în prima jumătate a secolului al 5-lea. Un alt sfânt dobrogean, Cuviosul Dionisie Exiguul, a trăit la sfârşitul secolului al 5-lea şi în prima parte a secolului al 6-lea. Sfântul Cuvios Ioan Iacob a trăit în secolul 20, a trecut la Domnul în anul 1960 şi moaştele lui au fost descoperite intacte 20 de ani mai târziu, în 1980. El a fost trecut în rândul sfinţilor de către Patriarhia Română şi apoi de către Patriarhia Ierusalimului”, a arătat Preafericirea Sa.

Aceşti trei sfinţi de origine română nu au mormintele în ţară, ci printre străini: „Sfântul Ioan Casian are mormântul la Marsilia, în Franţa. Sfântul Dionisie Exiguul, părintele erei creştine, este înmormântat undeva în Italia, nu se ştie precis locul. Sfântul Ioan Iacob, numit şi Noul Hozevit, are moaştele la Mănăstirea «Sfântul Gheorghe» din Hozeva, Israel.

Aceşti trei sfinţi de origine română, dar ale căror morminte se află în afara României, sunt în mod deosebit rugători pentru poporul român şi ocrotitori ai românilor plecaţi printre străini.

Sfântul Ioan Casian este un părinte al Bisericii nedespărţite, el cunoştea foarte bine limba latină, pentru că provenea din populaţia daco-romană din Dobrogea. Dar, în acelaşi timp, a cunoscut foarte bine şi limba greacă. De aceea a călătorit în Egipt şi în părţile Răsăritului şi apoi s-a stabilit în Galia, Franţa, şi a întemeiat două mănăstiri la Marsilia. A elaborat mai multe scrieri duhovniceşti, mai ales pentru monahi.

Dionisie Exiguul, un alt dobrogean, a trăit un secol mai târziu şi a fost printre cei mai învăţaţi oameni ai timpului său. A fost consilier pentru 10 papi la Roma, a organizat biblioteca Bisericii Romane şi a cerut Papei Ioan, pe la anul 530, să nu se mai numere anii de la întemeierea Romei sau din timpul lui Diocleţian, ci de la Naşterea lui Hristos. Acest român dobrogean cunoştea atât de bine limba greacă şi limba latină, încât ţinea în faţă un text în limba greacă şi vorbea în latină sau invers, atât de repede şi atât de cursiv traducea. Sfântul Dionisie Exiguul a fost un erudit, dar în acelaşi timp a fost şi unul dintre cei mai postitori şi nevoitori călugări. Se spune despre el că era foarte învăţat, cunoştea foarte bine ştiinţele vremii sale, dar mai ales era foarte smerit. Postea mult, se ruga mult, dar nu judeca pe nimeni. El s-a numit, din smerenie, Dionisie Exiguul. Acest cuvânt a fost tradus drept cel smerit, dar el nu şi-a spus sieşi că este smerit, deoarece ar fi putut părea o mândrie a smereniei. Exiguul  înseamnă în limba latină cel neînsemnat, fără mare importanţă. Când Sfântul Sinod l-a trecut în rândul sfinţilor, i-a păstrat numele aşa cum l-a dorit el, Exiguul.

Aceşti sfinţi români au avut smerenia drept cea dintâi virtute şi în acelaşi timp evlavie și credinţă puternică. De aceea socotim că este necesar să avem în vedere îndemnul Sfântului Ioan Iacob, care este pictat în mijlocul icoanei, scris pe un pergament: Fii pribegi ai ţării mele,/ Necăjiţi printre străini,/ Nu uitaţi menirea voastră/ De români şi de creştini. Cu alte cuvinte, prin acest îndemn, el îi cheamă pe toţi românii care se află printre străini să nu-şi piardă identitatea de neam şi de credinţă.

Toţi sfinţii români sunt ocrotitori ai românilor din afara României, dar am ales pentru această icoană trei cuvioşi care au o istorie şi o experienţă deosebită”, a spus în încheiere Patriarhul României.

Sursa: ziarullumina.ro

Patriarhul României despre limbajul Bisericii în contemporaneitate: Îl adaptăm, dar nu ne secularizăm

Misiunea desfăşurată de Biserica Ortodoxă Română prin Centrul de Presă Basilica (CPB) a fost unul dintre subiectele prezentate în plenul Adunării Naţionale Bisericeşti întrunită miercuri la Patriarhie.

Patriarhul Daniel a fost apreciativ la activitatea CPB enunţată în raportul Comisiei sociale şi comunicaţii media, dar a semnalat un posibil pericol în efortul Bisericii de a adapta mesajul la timpurile actuale.

Să nu cădem în ispita limbajului secularizat

„Este o lucrare mare, misionară (…), dar trebuie să fim foarte atenţi”, a spus Patriarhul Daniel. „Îl adaptăm (limbajul – n.r.), dar nu ne secularizăm”.

Preafericirea Sa a citat din Sf. Vincenţiu de Lerin precizând că trebuie să „ai grijă când înveţi ceva într-o formă nouă să nu înveţi un conţinut nou în credinţă”.

Prezenţa Bisericii pe reţelele de socializare prin intermediul Agenţiei de ştiri Basilica a fost apreciată de Patriarhul României.

„Este o lucrare foarte mare şi se tot extinde. De când Agenţia de Ştiri publică şi pe Twitter şi pe Instagram se produce o comunicare mai intensă”.

Adaptarea constantă a strategiilor de comunicare

Cuvântul Patriarhului a fost adresat imediat după susţinerea raportului Comisiei sociale şi pentru comunicaţii media transmis de pr. Nicolae Nicolaescu de la Episcopia Slatinei.

În raport se precizează că „mesajul ortodox” trebuie să fie „curat şi elegant formulat” şi să ţină cont „de evoluţiile din societatea românească din şi din lume”.

Documentul menţionează că „Biserica trebuie să-şi adapteze constant strategiile de comunicare la relieful mental şi cultural al creştinului de astăzi racordat la lumea din ce în ce mai tehnologizată şi influenţată de provocările acesteia”.

Modificări la Statutul de funcţionare al Bisericii

Pe marginea raportului întocmit de Comisia administrativ-juridică și de validare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că modificările recente aduse Statutului de funcționare și organizare al Bisericii Ortodoxe Române au intrat în vigoare.

Precizăm că această variantă statutului a fost deja publicată în Monitorul Oficial în data de 10 februarie. Prin aceasta înseamnă că ceea ce am propus noi a fost recunoscut de Secretariatul de stat pentru culte.

Şedinţa Adunării Naţionale Bisericeşti a avut loc miercuri în Palatul Patriarhiei sub preşedinţia Patriarhului Daniel al României.

Lucrările au fost precedate de Slujba Te Deumului oficiată în Catedrala patriarhală de Episcopul Andrei al Covasnei şi Harghitei. La slujbă a asistat Patriarhul României. Foto credit: Mircea Florescu/Basilica.ro

Adunarea este alcătuită din aproape 150 de persoane, câte trei reprezentanți ai fiecărei eparhii, un cleric și doi mireni.

Pe ordinea de zi s-au aflat aprobarea raportului întocmit de Consiliul Național Bisericesc și formularea de propuneri pentru dezvoltarea activităților Bisericii.

Şedinţa în plen a fost urmată de lucrările pe comisii şi, apoi, de prezentarea rapoartelor acestora.

Comisiile au fost: administrativ-juridică şi de validare; socială şi pentru comunicaţii media; culturală şi educaţională; economică, bugetară şi de patrimoniu imobiliar (bunuri bisericeşti) şi comisia pentru românii ortodocşi de peste hotare.

Adunarea Naţională Bisericească este organismul central deliberativ al Bisericii Ortodoxe Române pentru problemele administrative, sociale, culturale, economice şi patrimoniale.

Sursa: basilica.ro

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel la începutul Triodului: Nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu

Patriarhul Daniel a spus la începutul Triodului că Duminica Vameşului şi Fariseului este mai ales un îndemn la rugăciune smerită.

„Nu orice rugăciune este primită de Dumnezeu, ci numai rugăciunea smerită, făcută întru umilinţă”: oricine se înalţă pe sine se va smeri; iar cel care se smereşte pe sine se va înălţa (Luca 18:14).

Altfel zis, rugăciunea care înalţă este rugăciunea făcută cu smerenie, prin recunoaşterea limitelor şi a greşelilor noastre, iar rugăciunea care ne împiedică să ne apropiem de Dumnezeu şi ne dăunează spiritual este rugăciunea făcută cu mândrie, laudă de sine şi supraapreciere, a spus Patriarhul României.

În prima duminică a Triodului, 09 februarie 2020, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a participat la Sfânta Liturghie oficiată în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” din Reședința Patriarhală.

Din descrierea care apare în evanghelie cu privire la poziţia fizică şi atitudinea în timpul rugăciunii a vameşului şi a fariseului, reiese că rugăciunea de pocăinţă nu este numai o lucrare a sufletului, ci deodată „o lucrare duhovnicească a sufletului şi a trupului”.

Continuă să citești

Patriarhul României: Dumnezeu își respectă libertatea de a evalua rodul „talanților” investiți în noi

Vorbind despre Pilda Talanților, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a semnalat că „Stăpânul” din parabolă, adică Dumnezeu, oferă darurile sale și pleacă departe lăsându-i omului libertatea de a le administra liber.

„Hristos Domnul S-a înălțat la ceruri, nu stă lângă noi prezent fizic, vizibil, ca să ne intimideze, să exercite vreo presiune asupra noastră. Respectă libertatea noastră, este plecat departe ca și când ar fi absent, ca noi să lucrăm în toată libertatea cu toată responsabilitatea, să lucrăm cu hărnicie sau să lenevim în trândăvie”.

Dar va veni o vreme a evaluării, a judecății, a atras atenția Patriarhul, „fie la sfârșitul vieții fiecărui om, fie la sfârșitul lumii, istoriei, când se vor judeca nu numai faptele noastre, ci și efectul lor pozitiv sau negativ, rodirea faptelor bune sau răul pe care faptele noastre rele l-au multiplicat de-a lungul secolelor.

„Dumnezeu respectă libertatea noastră mai întâi, apoi își respectă propria Sa libertate de a întreba: «Ce ai făcut cu darurile pe care ți le-am dat?». Adică, am zice astăzi, libertatea evaluării investiției făcute în noi”.

„Dumnezeu, Dăruitorul vieții, Creatorul universului, Creatorul omului și Dătătorul tuturor darurilor spirituale și materiale pentru oameni are libertatea Lui de evaluare”.

În predica rostită duminică, 1 Decembrie 2019, Preafericirea Sa a spus că darurile primite implică responsabilitate, sunt proporționale cu puterea fiecăruia de a le investi în semeni și că invidia nu își are rostul pentru că cel care a primit mult este responsabil să ofere mult.

PF Daniel și PS Varlaam Ploieșteanul la slujba de duminică, 1 Decembrie 2019. Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

Preafericirea Sa a slujit la Catedrala Patriarhală împreună cu Episcopul vicar Varlaam Ploieșteanul.

Talantul

Talantul în epoca Mântuitorului Iisus Hristos era o cantitate mare de argint sau de aur. Talantul de argint avea în jur de 43-45 kg, iar un talant de aur avea peste 49 kg.

Talanții din Pilda prezentată au înțelesul de daruri spirituale sau materiale primite de la Dumnezeu, iar în popor sunt adesea echivalați cu „talentul”.

„Indiferent dacă talanții sunt de ordin spiritual sau material, importantă este înmulțirea lor”, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Părintele Patriarh a spus că modul de înmulțire a talanților pe care îl prezintă Evanghelia este unul financiar, bancar, dar Mântuitorul nu se referă la acest domeniu, ci la cel spiritual, pentru că schimbătorii de bani, zarafii din trecut, sunt în acest caz oamenii cu care împărțim hărnicia, priceperea și dărnicia.

„Schimbătorii de bani care ajută să înmulțim darurile nu sunt bancherii, ci sunt oamenii pe care noi îi ajutăm cu darurile noastre, cu talentul sau cu priceperea noastră”.

„Cu cât ajutăm pe mai mulți oameni care au nevoie de ajutorul nostru, atât spiritual cât și material, cu atât noi înmulțim mai mult talanții”.

Dublarea talanților din parabolă se referă la propria persoană și la semen, a spus Patriarhul, citând explicația Sfântului Ioan Gură de Aur:

„Ai văzut că cel care a primit doi a făcut patru talanţi, cel care a primit cinci a înmulţit şi a obţinut zece, adică îndoit. Iar acest îndoit înseamnă eu şi semenul meu: eu înmulţesc talanţii numai când ofer darul priceperii mele pentru semenii mei, pentru oamenii din jurul meu”.

Ziua Națională

După ce a evidențiat învățăturile din Pilda Talanților, Patriarhul a vorbit despre Ziua Națională a României, zi care amintește de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, încoronarea tuturor unirilor, și a trecut în revistă contribuția Bisericii la acest ideal național.

„Sunt multe sărbători naționale, dar asta este Ziua noastră Națională”, a evidențiat Preafericirea Sa amintind că ea urmează după sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, părintele spiritual al românilor și Ocrotitorul României.

„Ieri am serbat unitatea noastră de credință și astăzi serbăm unitatea de neam”.

„Acum, la aniversarea a 101 ani de la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 dorim să exprimăm omagiul și recunoștința noastră tuturor făuritorilor mărețului act al istoriei noastre pentru care au luptat moșii și strămoșii noștri, știind că unirea tuturor provinciilor românești într-un singur stat român unitar a fost încoronarea multor eforturi jertfelnice, spirituale și materiale de afirmare a conștiinței naționale și a dorinței de unitate națională”.

„Pentru toate binefacerile Marii Uniri aducem astăzi mulțumire Preasfintei Treimi și pomenim cu recunoștință pe toți eroii români care s-au jertfit pentru libertatea, unitatea și demnitatea poporului român”.

PS Varlaam Ploieșteanul la slujba de Te Deum de Ziua Națională a României. Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

La finalul Sfintei Liturghii, Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul a oficiat o slujbă de Te Deum. Slujba s-a încheiat cu imne patriotice interpretate de Grupul psaltic Tronos.

Vezi mai multe imagini în galeria foto de la eveniment!

Foto credit: Basilica.ro / Raluca Ene

LIVE: SLUJBA DE SFINȚIRE A CATEDRALEI NAȚIONALE

Sanctitatea Sa Bartolomeu I, Arhiepicopul Constantinopolului, Noii Rome și Patriarh Ecumenic și Preafericitul Părinte Daniel, Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Munteniei și Dobrogei, Locțiitor al Tronului Cezareei Capadociei și Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române oficiază în aceste momente slujba de sfințire a Catedralei Mântuirii Neamului. Continuă să citești

23 nov 2018: Cuvântul de bun venit al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României, la primirea delegațiilor străine în Catedrala Patriarhală „Sfinţii Împărați Constantin şi Elena”

Foto Credit: Mircea Florescu / Basilica.ro

Sanctitatea Voastră Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului – Noua Romă şi Patriarh Ecumenic,

Înaltpreasfinţia Voastră Hrisostom, Mitropolit de Patra,

În numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, al clerului şi credincioşilor ortodocşi români, cu deosebit respect şi cu dragoste fraternă în Hristos, vă adresăm un călduros Bine aţi venit! în România!

Între anii 1993 şi 2010, Sanctitatea Voastră aţi făcut nouă vizite frăţeşti la Biserica noastră, aceasta de acum fiind cea de a zecea vizită în România.

Prin aceasta, este evidenţiată legătura spirituală dintre Patriarhia Ecumenică, Biserică-Mamă şi Biserica Ortodoxă Română, Biserică-Fiică, devenită, prin Tomosul sinodal şi patriarhal de recunoaştere a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române din data de 25 aprilie 1885, soră întru Hristos şi împreună slujitoare în proclamarea Evangheliei Împărăţiei lui Dumnezeu şi în îndrumarea credincioşilor pe calea mântuirii.

Principalul motiv al vizitei Sanctităţii Voastre anul acesta este sfinţirea altarului noii Catedrale Patriarhale, care, la început, după dobândirea independenţei României (1877-1878), a fost numită Catedrala Mântuirii Neamului, iar acum o numim şi Catedrala Naţională. Continuă să citești

23 nov 2018: Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a fost întâmpinat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la Catedrala Patriarhală (Video)

Foto Credit: Mircea Florescu / basilica.ro

Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a fost întâmpinat vineri de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, la Catedrala Patriarhală.  

Clopotele din Dealul Patriarhiei au anunțat vineri, în jurul prânzului, un eveniment important pentru Ortodoxia românească: delegația Patriarhiei Ecumenice condusă de Sanctitatea Sa Bartolomeu și delegația Mitropoliei de Patra, care a adus mâna Sfântului Andrei, au ajuns la Catedrala Patriarhală.

Cele două delegații au fost întâmpinate de Părintele Patriarh Daniel în lăcașul de cult ce datează din timpul Mitropolitului Ștefan al Țării Românești, fiind sfințit în 1658.

Imediat după sosirea delegaţiilor, în Catedrala Patriarhală istorică a fost oficiată un Polihroniu.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de grupul psaltic Tronos al Catedralei patriarhale, dirijat de Arhid. Mihail Bucă.

În Catedrală au fost prezenţi mai mulţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române, dar şi membrii permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi ai Consiliului Eparhial Bucureşti. Continuă să citești

Cuvântul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, rostit la Slujba ce se săvârșește în noaptea trecerii dintre ani (2017-2018), în Catedrala Patriarhală din Bucureşti

Părintele-Patriarh-Daniel-Locul-cel-mai-potrivit-pentru-încheierea-anului-vechi-și-întâmpinarea-anului-nou-este-Biserica-lui-Hristos-VIDEO-11

Slujba pe care am săvârşit-o acum, la trecerea dintre ani, reprezintă o atitudine şi o acţiune faţă de timpul anului care s-a încheiat şi de timpul anului nou care începe. Această slujbă este lucrarea cea mai potrivită pentru petrecerea anului vechi şi întâmpinarea anului nou; ea conţine rugăciuni de mulţumire pentru anul care a trecut şi rugăciuni de binecuvântare pentru Anul Nou.

În noaptea de Anul Nou, citim Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, pentru că El a primit numele de Iisus la opt zile după naştere (cf. Luca 2, 21), când a fost tăiat împrejur, eveniment sărbătorit de Biserica Ortodoxă la data de 1 ianuarie a fiecărui an. Întrucât cifra opt simbolizează veşnicia, în Iisus Hristos fiecare an este un an al mântuirii, îndreptat spre viaţa veşnică (cf. 2 Corinteni6, 2). Continuă să citești

MESAJUL DE CRĂCIUN AL PREAFERICITULUI PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (VIDEO/ 2017)

Sărbătoarea Nașterii Domnului sau Crăciunul este Sărbătoarea în care prăznuim iubirea smerită a lui Dumnezeu față de oameni. Dumnezeu Cel veșnic trimite pe Fiul Său în lume ca să mântuiască lumea. Hristos Domnul Se face om pământean pentru ca pe pământeni să-i ridice la viață veșnică cerească. Se naște din Fecioara Maria prin lucrarea Duhului Sfânt ca să sfințească umanitatea din interiorul ei. Se naște într-o peșteră a pământului pentru a sfinți pământul din interiorul lui.

Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos la Betleem ne arată legătura dintre cer și pământ, dintre îngeri și oameni. Atunci au cântat îngerii «Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, pe pământ pace, între oameni bunăvoire».
Continuă să citești

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PF PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (2017): Bucurie mare că S-a născut Mântuitorul

PF Parinte Daniel,

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ŞI

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER

ŞI DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI 

Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca2, 10-11)

Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Rostul sau scopul zămislirii şi naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, ca om din Fecioara Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt, este mântuirea lumii. De aceea, îngerul vesteşte păstorilor de la Betleem „bucurie mare, că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”. Deci, de la îngeri a învăţat Biserica să numească Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos.

În cele ce urmează, vom prezenta pe scurt ce înseamnă cuvintele mântuireşi Mântuitor, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

În Vechiul Testament, cuvântul mântuire (în ebraică yesa) are mai multe înţelesuri. Se referă la eliberarea din robie, vindecarea de o boală, izbăvirea de un pericol sau de duşmani. În majoritatea cazurilor, Dumnezeu este autorul mântuirii. El a eliberat pe evrei din robia Egiptului şi apoi din robia Babilonului. El i-a izbăvit pe sărac şi pe nevoiaş când aceştia nu au avut pe nimeni să-i ajute. Aşadar, a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L cunoaşte pe El ca un Dumnezeu Care mântuieşte (cf. Osea 3, 14), astfel încât în Vechiul Testament cuvintele Mântuitor şi Dumnezeu au acelaşi înţeles, mai ales în marele eveniment de eliberare mântuitoare a evreilor din robia Egiptului (cf. Ieşire 12, 4 şi 14, 31). În traducerea greacă a Vechiului Testament (Septuaginta), cuvântul mântuire (sótéria) poate avea înţelesul de eliberare, dar şi de răscumpărare. Dumnezeu este marele răscumpărător al lui Israel. În scrierile profetului Isaia, mântuirea implică şi un trimis, Mesia – Robul lui Dumnezeu, un Salvator, care nu este totuşi diferit sau despărțit de Dumnezeu Însuşi. El singur este Mântuitorul poporului Său (cf.Isaia 43, 11 şi 45, 21). În imnul din Isaia 49, 1-6, prin Mesia Dumnezeu realizează mântuirea tuturor popoarelor[1]. Astfel, Vechiul Testament a pregătit venirea în lume a lui Mesia-Hristos ca Mântuitor al lumii. Continuă să citești