În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!
,, Doamne, bine este nouă să fim aici. De voieşti voi face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una.”
Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Sărbătoare mare ne-a chemat astăzi la Sfânta Biserică precum oarecând au fost chemaţi ucenicii de către Mântuitorul în Muntele Taborului. Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos este icoană a slavei celei dumnezeieşti la care ne cheamă Mântuitorul Hristos ca să ne facă fericiţi în viaţa cea viitoare. Şi iată, pentru că ucenicii adeseori se poticneau în credinţă, se îndoiau de multe ori şi gândeau: ,, Oare ce sunt cuvintele acestea?” Ei n-aveau încă darul Duhului Sfânt să poată să priceapă toate învăţăturile Domnului. Mântuitorul le vorbea, se bucurau, dar apoi mai uitau şi nu înţelegeau tot. De aceea, iată, Mântuitorul, deşi le vorbise despre Patimile Sale, şi ucenicii L-au oprit de la Patimă, mai ales Petru, şi i-a certat spunândule: ,, Oare cereţi să mă despart de voi şi de oamenii pe care am venit să-i mântuiesc?” De aceea, după ce şi-a vestit Patimile şi ucenicii s-au întristat gândindu-se că rămân singuri, Mântuitorul le-a vorbit despre slava Tatălui, şi le-a spus: ,, Iată, Eu trebuie să plec de pe pământ, şi mă duc la Tatăl, şi pentru voi este de folos să merg la Tatăl, căci de nu mă voi duce la Tatăl, Duhul nu se va pogorâ pe pământ, şi eu mă duc la Tatăl să vă gătesc vouă loc. De aceea aici vă las pacea Mea ca să vă iubiţi unul pe altul, cum Eu v-am iubit pe voi.” Cu toate acestea, ucenicii erau nepricepuţi, şi atunci cu şase luni înainte de patima Sa Mântuitorul S-a suit în Muntele Taborului, a luat cu El pe ucenicii Săi, a mers până aproape de vârful muntelui cu toţi. După aceea a luat cu sine numai pe trei ucenici: pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, şi le-a spus: ,, Veniţi cu mine către vârful muntelui! Şi-au mers acolo către vărful muntelui, şi puţin mai jos de vârf le-a spus: ,, Voi şedeţi aici, căci Eu mă voi duce chiar pe vârf ca să mă rog în taină!” Şi a început să se roage Mântuitorul. Ucenicii priveau la El cum se ruga. Şi în timp ce se ruga, deodată, o lumină L-a acoperit atât de puternic încât Faţa Lui strălucea ca soarele; nici nu mai puteau să-L privească ucenicii. Veşmintele Lui erau albe ca lumina. Şi au auzit o adiere ce venea de sus şi nu ştiau ce se petrece. Deodată, s-au arătat împreună cu Mântuitorul Moise şi Ilie. Ei au văzut doi oameni care au coborât din cer, nu ştiau cine sunt, dar au stat de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului, şi-au început să vorbească unul cu altul, şi a zis Moise către Ilie: ,, Iată, eu sunt Moise, tu eşti Ilie, iată ce vreau să-ţi spun ţie: că eu sunt cel ce am adus Legea şi am dat-o poporului, şi iată, eu sunt cel ce am vestit pe Acesta care acum străluceşte întru lumina neapropiată!” şi privea Moise spre Mântuitorul. ,, Nu L-am putut vedea în viaţa mea cum Îl văd acum pentru că eram cu trup; dar iată, acum mi s-a îngăduit să-L văd pe Dumnezeu întru slava Sa. Continuă să citești →
