VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. NUNTA LUI LEONIDAS (3)

 

O copilă modestă a plăcut mult părinţilor lui. Aceasta, pe lângă faptul că se distingea prin frumu­seţea ei trupească, mai mult însă strălucea cu frumu­seţea sufletească, cu ascultarea, seriozitatea, cuminţenia, hărnicia, smerenia, dragostea etc.

După ce părinţii tinerilor au căzut de acord în privinţa însoţirii celor doi, s-a făcut un ospăţ în casa Despinei pentru a se săvârşi tradiţionala şi binecuvân­tata peţire. În timpul acestei mese se face de obicei cunoştinţă între cei doi tineri. Părinţii, respectând libertatea fiilor lor, îi lasă pe ei să spună ultimul cuvânt. Dar cu puţin înainte de această masă, lui Leonidas i s-a întâmplat ceva minunat: a văzut în vis că se afla împreună cu părinţii lui în casa unor prie­teni, în care nu mai fusese niciodată. După ce părinţii lui au dat bineţe gazdelor, a intrat în cameră o tânără cu bună cuviinţă care ţinea în mâini o tavă cu tradiţio­nala trataţie. Atunci când l-a servit pe Leonidas, aces­ta a auzit înlăuntrul lui o voce puternică spunându-i: „Aceasta care te serveşte este viitoarea ta soţie.” Atunci Leonidas s-a trezit, dar a rămas nedumerit. În seara următoare a avut loc, aşa cum am spus, ospă­ţul prietenesc. Dar de îndată ce Leonidas a intrat în casă, a văzut că toti şi toate îi erau cunoscute. Aştep­ta să se petreacă şi ultima parte a visului. Şi iată că peste puțin timp vine tânăra cu tava. Când au început să discute despre căsătorie, tânărul a fost de acord. Dar şi tânăra a primit fără împotrivire, ca de la Dum­nezeu, propunerea părinţilor ei. 

Aşadar, s-a făcut nunta. Leonidas, înţelept şi har­nic aşa cum era, nu a întârziat să lucreze pentru a-şi întemeia o gospodărie.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 21-22)

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *