VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OCUPAŢIILE DIN TIMPUL LIBER

„Cât despre nunţi, spunea el însuşi, obişnuiam să merg oriunde mă chemau. Acolo însă se întâmpla ceva ciudat. Toată lumea mânca, bea, juca, se distra, dar pe mine şi pe o mătuşă de a mea ne cuprindea o umilinţă şi în loc să râdem şi să jucăm, izbucneam în plâns. Nu ne puteam stăpâni. Când ceilalţi mă între­bau nedumeriţi ce se întâmplă cu noi, nu ştiam ce să răspund, ci continuam să plâng. Mai târziu am simţit că aceasta era de la Dumnezeu, pentru că nunta este o mare taină”.

Apoi, spunea: „Dar, nu-i aşa că trebuie să-i plângi? Viaţa călugărească este rai, iar ei voiau să mă lege cu legăturile căsătoriei”.

Am scris toate acestea, ca să arăt calităţile tânăru­lui Haralambie. Dar dumnezeiasca Pronie nu a întâr­ziat să-l facă să se adâncească în viaţa duhovnicească, părăsind toate cele care le-am amintit mai sus, spre uimirea multora.

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie  Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, p. 29)

Citeşte şi:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *