Sfânta Cuvioasă Ana din Novgorod († 1050)

VIAŢA SFINTEI CUVIOASE ANA DIN NOVGOROD

Sfânta Cuvioasă Ana a fost fiica primului rege creştin al Suediei, Olof Skötkonung, devenind, datorită sfinţeniei vieţii ei, una dintre cele mai venerate sfinte din calendarul ortodox slav. Sfânta Ana ocroteşte foarte multe aşezăminte euharistice în Rusia şi în nordul Europei. Dimpreună cu Sfintele Cuvioase Parascheva de la Iaşi şi Teodora de la Sihla este protectoarea parohiei ortodoxe române din oraşul Århus, Danemarca.

Prinţesa vikingă a fost cunoscută în patria ei ca Ingegerda, dar când a venit în Rusia ruşii au numit-o Irina. Numele de Ana l-a primit cu puţin înainte de moarte, când a luat chipul monahicesc. Ana a beneficiat de o blagloslovită creştere duhovnicească, căci tatăl său şi mama sa, Regina Estrida, erau amândoi cu totul dăruiţi noii lor credinţe creştine. Despre Regina Estrida se spune că „descindea din cea mai aleasă familie a Suediei, fiind vestită pentru mintea ei strălucită, inima plină de dragoste şi dărnicia ei. Toţi copiii ei au rămas vestiţi pentru drăgălăşenia lor şi înaltele lor daruri duhovniceşti”. Continuă să citești →

Sfântul Ansgar (Oscar), apostolul Nordului – 3 februarie – Prin activitatea sa misionară, Sfântul Ansgar a contribuit la convertirea parţială a danezilor şi suedezilor la creştinism, fiind şi primul arhiepiscop de Hamburg, arhiepiscopie înfiinţată în anul 831 ca centru al misiunii pentru ţările nordice.

Sfântul Ansgar, luminătorul Danemarcei şi al Suediei (3 februarie)

Sfântul Ansgar (în traducere „suliţa lui Dumnezeu”), apostolul Nordului

Sfântul Ansgar, luminătorul Danemarcei şi al Suediei (3 februarie)

Sfintele moaşte ale Sfântului Ansgar, luminătorul Danemarcei şi al Suediei

Troparul Sfântului Ansgar, luminătorul Danemarcei şi al Suediei, glasul al 4-lea:

În întregime fiind cuprins de dragostea pentru Dumnezeu şi pentru oameni, la fel ca Apostolii, Sfinte Mucenice Ansgar, ai călătorit în depărtări ca să duci mântuire celor aflaţi în întuneric, jertfind durerea ta pe altarul inimii tale, iar prin truda şi osteneala ta aducând mărturie despre Mântuitorul ca un mucenic şi îndurând pericolele uscatului şi mării de dragul Său, fără să fii descurajat de ispite şi necazuri. Pentru acestea, roagă-te cu îndrăzneală să fie mântuite sufletele noastre.

Condacul Sfântului Ansgar, luminătorul Danemarcei şi al Suediei, glasul al 6-lea:

În întreg nordul păgânii s-au mâniat, nerenunţând la idolatria găunoasă şi adunându-se împreună împotriva lui Hristos şi a Bisericii Sale. Dar viteazul Mucenic Ansgar a sfărâmat legăturile credinţei false şi i-a eliberat pe danezi şi suedezi de oprimarea demonilor, dăruind teritoriile lor lui Dumnezeu pentru moştenitorul Său şi chiar şi cele mai extreme părţi ale Pământului stăpânirii Sale. Pentru acestea, cu frică de Dumnezeu şi cu cutremur ei L-au slujit, bucurându-se după obiceiul ortodox.

VIAŢA SFÂNTULUI ANSGAR, LUMINĂTORUL DANEMARCEI ŞI AL SUEDIEI

Sfântul  Ansgar, Apostolul Nordului şi Luminătorul Danemarcei, numit şi Anskar sau Oscar (8 septembrie (?), 801 – 3 februarie, 865) a fost Arhiepiscop de Hamburg-Bremen. Prăznuirea sa se face în ziua adormirii în ziua de 3 februarie.

Ansgar a fost tipul călugărului ideal al epocii carolingiene, atunci când Carol cel Mare încredinţa mănăstirilor nu numai misiunea de reevanghelizare şi de reorganizare a Europei, răvăşite de precedentele migraţii ale popoarelor din nord şi din est, dar de convertirea tuturor acelor regiuni care, încetul cu încetul, treceau sub influenţa Sfântului Imperiu Roman. Despre Ansgar se spune că a fost „călugăr în interior şi apostol în afară”, căci a făcut să strălucească în viaţa sa carisma monastică a sfântului Benedict şi cea apostolică a sfântului Patriciu. Continuă să citești →

Acesta din clipa în care intră în mănăstire se dărui fără cruţare de sine ostenelilor, căci cele mai multe ceasuri ale nopţii le petrecea în rugăciune, dând trupul său numai puţină odihnă, tot astfel gusta numai puţină mâncare şi apă, iar ziua, afundat în adâncul peşterii sale, avea ascultarea să sape morminte pentru călugării care treceau la Domnul.

Cuviosul părinte era smerit şi cumpătat, iar orice lucru de prisos ajuns în mâinile sale îl dăruia îndată săracilor. Voind să îşi sporească nevoinţele îşi puse pe sub hainele sale sărăcăcioase bucăţi grele de fier pe care le purtă până la fericita sa adormire. Continuă să citești →

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia (26 octombrie)

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia (26 octombrie)

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia (26 octombrie)

Sfântul Ierarh Teofil, ahiepiscopul Novgorodului, Rusia (26 octombrie)

Acesta se nevoi în mănăstirea Otesk și fu așezat arhiepiscop al Novgorodului la 15 decembrie 1472 la Moscova, după fericita adormire a sfântului ierarh Iona.

Sfântul Ierarh Iona, arhiepiscopul Novgorodului (pomenit la 5 noiembrie)

Vremea păstoririi sfântului ierarh fu una plină de frământări pentru ținutul Novgorodului, căci văduva Marta Borețkaia și cei cu dânsa răspândeau printre locuitorii ținutului răzvrătirea împotriva cneazului întregii Rusii Ivan al III-lea a cărui cea dintâi soție a fost Elena, fiica sfântului Ștefan cel Mare. Continuă să citești →

SFINȚII NOI MUCENICI DIN CRETA

-23 iunie –

          Insula grecească Creta este pământ apostolic, sfântul ei ocrotitor fiind unul din cei 70 de Sfinți Apostoli, Tit, ucenicul marelui Apostol Pavel. Apostolul neamurilor l-a hirotonit pe Tit ca prim episcop al Cretei și i-a adresat scrisoarea pastorală, care face parte din cele 27 de cărți canonice ale Noului Testament.

          De-a lungul veacurilor, sămânța Evangheliei a rodit îmbelșugat în călduroasa insulă, așa încât mulți credincioși, prin dreapta credință și dreapta viețuire, și-au înscris numele în cartea vieții și în calendarul Sfintei noastre Biserici. Printre cei mai cunoscuți nouă sunt Sfântul Andrei Criteanul (+740), autorul Canonului Mare de pocăință și Sfinții 10 Mucenici din Creta (+250), pomeniți în preajunul Nașterii Domnului (23 decembrie).

          Din anul 2000 însă, la ziua de 23 iunie, s-au adăugat Sinaxarului General al Bisericii Mame a Constantinopolului și Sfinții Noi Mucenici cretani, pătimitori în veacul al XIX-lea.

          Imediat după proclamarea Revoluției Elene în Peloponez, turcii au trecut la îngrozitoare represalii. Mai întâi, l-au spânzurat pe Patriarhul ecumenic Grigorie al V-lea al Constantinopolului (pomenit pe 10 aprilie), după care represaliile lor s-au îndreptat și către elenii de vază ai slăvitei cetăți împărătești de odinioară. În Creta Apostolului Tit, pe 23 si 24 iunie 1821, în Iraklio, au fost decapitați în jur de nouă sute de creștini și cam tot atâția în Episcopiile Maleviziou, Temenous și Peliados. În Episcopia de Knossos, au fost dați morții alți optzeci de creștini, pentru singura vină de a fi ”gheauri”. Printre acești optzeci de neomartiri, se numără și preotul care a fost ucis în timp ce slujea Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Mina, alți șaptesprezece preoți, precum și cinci monahi vatopedini, care se aflau în acele zile în Creta cu Sfântul Brâu al Maicii Domnului, pe care îl aduseseră în pelerinaj, din cauza epidemiei de ciumă, care începuse să facă ravagii. În aceste zile negre pentru Biserica din Creta, a fost omorât și Episcopul Gherasim de Rethymni. Turcii fanatizați au purtat din sat în sat cinstitul cap al Sfântului Nou Mucenic Gherasim, precum și o parte din trupul său, ca trofee de biruință. În Iraklio, au mai fost omorâți Neofit, episcop de Knossos, Ioachim, episcop de Hersonisos, Ierotei, episcop de Lampi, Calinic, episcop de Diopoli și Zaharia, episcop de Siteia. În satul Furni, județul Lasithios, turcii l-au ucis pe episcopul Ioachim de Petra, iar în zilele următoare mucenicii Domnului s-au înmulțit și în alte părți din marea insulă. În ziua de 26 iunie, au fost junghiați douăzecișitrei de monahi și laici în Mănăstirea Maicii Domnului – Akrotiriani, din Toplos. În anul următor, stareții mănăstirilor din Episcopia de Rethymni au fost spânzurați în fața porții orașului, timp în care peste șaizeci de alți creștini erau martirizați în aceeași regiune. În Episcopia Hania, episcopul Calinic de Kydonia, precum și alți clerici și laici, și-au dat sufletul în temniță, din cauza chinurilor la care au fost supuși. În același timp, erau uciși toți monahii și monahiile din Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – Korakia. În ziua marelui praznic al Înălțării Domnului, turcii l-au spânzurat în piață pe episcopul Melchisedec de Kisamos, însă nu înainte de a-l supune batjocurii publice, obligându-l prin chinuri și bătăi să meargă gol pe străzile orașului. Prin asemenea tragice și sângeroase încercări, Biserica apostolică a Cretei a crescut și mai mult duhovnicește, iar slava ei este veșnică în Împărăția Preasfintei Treimi.

          Asemenea pagini de sinaxar ne întăresc în credința că pomul Ortodoxiei nu dă roade decât pe cruce, că dreapta noastră credință asumată nu este confortabilă, ci purtătoare de cruce spre slava Învierii și că Biserica lui Hristos nu poate fi biruită nici de porțile iadului.

          În aceste zile dificile pe care le străbatem, să ne îndreptăm cu rugăciune fierbinte către Sfinții Noi Mucenici din toate locurile, cerându-le mijlocirea cu graiuri ca acestea:

         Sfinților Noi Mucenici, și voi vă rugați vechilor Mucenici, pe când încă nu erați Mucenici. Atunci când cereați ajutor, primeați. Acum, pentru că aveți îndrăznire, dar și putere de a ne ajuta, dați-ne prețiosul vostru ajutor. Să fie vindecată lumea prin jertfa voastră, așa cum a fost vindecată prin crucea lui Hristos.

          Protos. Leontie Fusa