SFINȚII NOI MUCENICI DIN CRETA

SFINȚII NOI MUCENICI DIN CRETA

-23 iunie –

 

          Insula grecească Creta este pământ apostolic, sfântul ei ocrotitor fiind unul din cei 70 de Sfinți Apostoli, Tit, ucenicul marelui Apostol Pavel. Apostolul neamurilor l-a hirotonit pe Tit ca prim episcop al Cretei și i-a adresat scrisoarea pastorală, care face parte din cele 27 de cărți canonice ale Noului Testament.

          De-a lungul veacurilor, sămânța Evangheliei a rodit îmbelșugat în călduroasa insulă, așa încât mulți credincioși, prin dreapta credință și dreapta viețuire, și-au înscris numele în cartea vieții și în calendarul Sfintei noastre Biserici. Printre cei mai cunoscuți nouă sunt Sfântul Andrei Criteanul (+740), autorul Canonului Mare de pocăință și Sfinții 10 Mucenici din Creta (+250), pomeniți în preajunul Nașterii Domnului (23 decembrie).

          Din anul 2000 însă, la ziua de 23 iunie, s-au adăugat Sinaxarului General al Bisericii Mame a Constantinopolului și Sfinții Noi Mucenici cretani, pătimitori în veacul al XIX-lea.

          Imediat după proclamarea Revoluției Elene în Peloponez, turcii au trecut la îngrozitoare represalii. Mai întâi, l-au spânzurat pe Patriarhul ecumenic Grigorie al V-lea al Constantinopolului (pomenit pe 10 aprilie), după care represaliile lor s-au îndreptat și către elenii de vază ai slăvitei cetăți împărătești de odinioară. În Creta Apostolului Tit, pe 23 si 24 iunie 1821, în Iraklio, au fost decapitați în jur de nouă sute de creștini și cam tot atâția în Episcopiile Maleviziou, Temenous și Peliados. În Episcopia de Knossos, au fost dați morții alți optzeci de creștini, pentru singura vină de a fi ”gheauri”. Printre acești optzeci de neomartiri, se numără și preotul care a fost ucis în timp ce slujea Sfânta Liturghie în biserica Sfântului Mina, alți șaptesprezece preoți, precum și cinci monahi vatopedini, care se aflau în acele zile în Creta cu Sfântul Brâu al Maicii Domnului, pe care îl aduseseră în pelerinaj, din cauza epidemiei de ciumă, care începuse să facă ravagii. În aceste zile negre pentru Biserica din Creta, a fost omorât și Episcopul Gherasim de Rethymni. Turcii fanatizați au purtat din sat în sat cinstitul cap al Sfântului Nou Mucenic Gherasim, precum și o parte din trupul său, ca trofee de biruință. În Iraklio, au mai fost omorâți Neofit, episcop de Knossos, Ioachim, episcop de Hersonisos, Ierotei, episcop de Lampi, Calinic, episcop de Diopoli și Zaharia, episcop de Siteia. În satul Furni, județul Lasithios, turcii l-au ucis pe episcopul Ioachim de Petra, iar în zilele următoare mucenicii Domnului s-au înmulțit și în alte părți din marea insulă. În ziua de 26 iunie, au fost junghiați douăzecișitrei de monahi și laici în Mănăstirea Maicii Domnului – Akrotiriani, din Toplos. În anul următor, stareții mănăstirilor din Episcopia de Rethymni au fost spânzurați în fața porții orașului, timp în care peste șaizeci de alți creștini erau martirizați în aceeași regiune. În Episcopia Hania, episcopul Calinic de Kydonia, precum și alți clerici și laici, și-au dat sufletul în temniță, din cauza chinurilor la care au fost supuși. În același timp, erau uciși toți monahii și monahiile din Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul – Korakia. În ziua marelui praznic al Înălțării Domnului, turcii l-au spânzurat în piață pe episcopul Melchisedec de Kisamos, însă nu înainte de a-l supune batjocurii publice, obligându-l prin chinuri și bătăi să meargă gol pe străzile orașului. Prin asemenea tragice și sângeroase încercări, Biserica apostolică a Cretei a crescut și mai mult duhovnicește, iar slava ei este veșnică în Împărăția Preasfintei Treimi.

          Asemenea pagini de sinaxar ne întăresc în credința că pomul Ortodoxiei nu dă roade decât pe cruce, că dreapta noastră credință asumată nu este confortabilă, ci purtătoare de cruce spre slava Învierii și că Biserica lui Hristos nu poate fi biruită nici de porțile iadului.

          În aceste zile dificile pe care le străbatem, să ne îndreptăm cu rugăciune fierbinte către Sfinții Mucenici din toate timpurile și din toate locurile, cerându-le mijlocirea cu graiuri ca acestea:

          Sfinților Mucenici, și voi vă rugați Mucenicilor, pe când încă nu erați Mucenici. Atunci când cereați ajutor, primeați. Acum, pentru că aveți îndrăznire, dar și putere de a ne ajuta, dați-ne prețiosul vostru ajutor. Să fie vindecată lumea prin jertfa voastră, așa cum a fost vindecată prin crucea lui Hristos.  

          Protos. Leontie Fusa

 

 

 

         

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.