AFLAREA CINSTITELOR MOAȘTE ALE CUVIOASEI,
BINECREDINCIOASEI, MARI CNEAGHINE ȘI MAICI ANA,
FĂCĂTOAREA DE MINUNI DIN KAȘIN
Sfânta Binecredincioasa Cneaghină Ana din Kașin (Eufrosina, în monahism) a adormit în Domnul la 2 octombrie 1368.
Pe 21 iulie 1649, arhiepiscopul Iona al Kazanului și o parte din clerul local au deschis mormântul Sfintei Ana și au observat că moaștele ei erau intacte. Mai multe minuni de vindecare au avut loc în acel moment. Clerul și cetățenii din Kașin i-au cerut țarului Alexei (a domnit între 1645-1676) să poruncească o examinare a moaștelor Cneaghinei Ana.
În 1650, un Sinod al Bisericii Ruse s-a întrunit și a hotărât să o numere printre sfinți pe Cneaghina Ana, ordonând să se alcătuiască o slujbă bisericească pentru ea și să fie cinstită în toată Rusia. Mutarea solemnă a moaștelor ei de la Catedrala din lemn ”Adormirea Maicii Domnului” în Catedrala de piatră închinată Sfintei Învieri a avut loc pe 12 iunie 1650.
În 1677, patriarhul Ioachim a propus Sinodului de la Moscova ca cinstirea Sfintei Ana în toată Rusia să fie întreruptă din cauza schismei Vechilor Credincioși, care au folosit numele ei în propriile scopuri. Când a fost îngropată, mâna ei a fost poziționată pentru a face semnul crucii cu două degete, mai degrabă decât cu trei. Prin urmare, doar cinstirea ei locală era îngăduită. Cu toate acestea, pomenirea Sfintei Ana, pe care Dumnezeu o slăvise, nu putea dispărea printr-un decret. Oamenii au continuat să o iubească și să o cinstească, iar la mormântul ei au avut loc multe minuni.
În cele din urmă, pe 12 iunie 1909, cinstirea Sfintei Ana a fost restabilită la nivelul întregii Biserici. În perioada sovietică însă, moaștele Sfintei Ana au fost luate din Catedrală și mutate de mai multe ori. În cele din urmă, pe 25 iunie 1993, moaștele ei au fost aduse înapoi în Catedrala Învierii din Kașin.
Troparul, glasul al 3-lea:
Te slăvim astăzi, Cuvioasă Maică, / Mare Cneaghină și monahie Ana, / căci ca o viță roditoare printre spini, / ai înflorit în orașul Kașin cu virtuțile tale și ai uimit pe toți cu viața ta minunată, / bineplăcând lui Hristos Dumnezeu; / și acum, veselă și biruitoare, / locuiești în adunarea Cuvioaselor Femei, / bucurându-te de frumusețea și bucuria cerească. / Rugămu-ne ție: „Înduplecă-L pe Hristos, Dumnezeul nostru, Iubitorul de oameni, / să ne dăruiască pace și mare milă”.
Tropar, glasul al 4-lea:
Luminându-te de harul dumnezeiesc, cinstită, / și legându-ți sufletul înțelept de dragostea lui Hristos, întru dreptatea cugetului tău ai disprețuit bunătățile cele vremelnice, stricăcioase și pământești. / Te-ai înarmat cu curaj împotriva dușmanilor celor înțelegători cu semnul Crucii, / stingând cărbunii patimilor prin nevoințele pustnicești ale postului și rugăciunii. / O, Ana, vrednică de slavă, / chiar și după moarte reverși har peste cei ce vin la moaștele tale. / Acum, fiind în cămara de nuntă cea cerească laolaltă cu fecioarele înțelepte, roagă-te lui Hristos pentru noi cei ce cinstim sfântă pomenirea ta.
Traducere și adaptare: Protos. Leontie Fusa