În vremea aceea, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, oamenii ziceau: Acesta este cu adevărat Proorocul, Care va să vină în lume. Deci Iisus cunoscând că vor să vină şi să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, s-a dus iarăşi în munte, El singur. Când s-a făcut seară, s-au pogorât ucenicii Lui la mare şi intrând în corabie, mergeau dincolo de mare, spre Capernaum. Şi s-a făcut întuneric, dar Iisus încă nu venise până atunci la ei. Şi marea era întărâtată, căci sufla un vânt puternic. După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, zăresc pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-se de corabie. Atunci s-au înfricoşat, dar El le-a grăit: Eu sunt, nu vă temeţi! Deci, voiau să-L ia în corabie, însă corabia a sosit îndată la ţărmul la care se duceau. A doua zi, mulţimea, care rămăsese de cealaltă parte a mării, şi-a dat seama că altă corabie nu fusese acolo, fără numai aceea în care intraseră ucenicii Lui şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii singuri. Dar alte corăbii au venit de la Tiberiada aproape de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu; deci dacă a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbiile şi au venit în Capernaum, căutând pe Iisus. Şi aflându-L dincolo de mare, L-au întrebat: Rabi, când ai ajuns aici? Iisus le-a răspuns şi a zis: adevărat, adevărat vă spun vouă: Mă căutaţi pe Mine nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat. Agonisiţi-vă nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea care rămâne spre viaţa veşnică, pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Tatăl, adică Dumnezeu.

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: precum aud judec, dar judecata Mea este dreaptă, pentru că Eu nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis. Dacă mărturisesc Eu despre Mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată. Altul este Cel care mărturiseşte despre Mine şi ştiu că este adevărată mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine. Voi aţi trimis la Ioan şi el a mărturisit adevărul. Dar Eu nu de la om iau mărturie, ci va spun acestea ca voi să vă mântuiţi. Ioan era făclia care ardea şi lumina, iar voi aţi fost voioşi să vă veseliţi un timp la lumina lui. Eu însă am mărturie mai mare decât a lui Ioan, pentru că lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, aceste lucruri pe care Eu le fac, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu L-aţi auzit vreodată, nici chipul Lui nu L-aţi văzut; şi cuvântul Lui nu-l aveţi sălăşlui în voi, pentru că voi nu credeţi în Acela pe care Tatăl L-a trimis. Voi cercetaţi Scripturile, pentru că vi se pare că în ele aveţi viaţă veşnică; dar tocmai ele sunt cele care mărturisesc despre Mine. Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă. Slavă de la oameni nu primesc. Dar v-am cunoscut că nu aveţi între voi dragostea lui Dumnezeu. Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi. Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unul de la altul, şi slava care vine de la Unul-Dumnezeu, n-o căutaţi? Să nu vi se pară că Eu vă voi învinui la Tatăl; ci cel care vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit. Căci dacă aţi fi crezut pe Moise, M-aţi fi crezut şi pe Mine, pentru că el despre Mine a scris. Iar dacă în cele scrise de el nu credeţi, în cuvintele Mele cum veţi crede? După acestea Iisus s-a dus dincolo de Marea Galileii, care este a Tiberiadei. Iar după Dânsul a mers mult popor, căci vedea minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevărat, adevărat vă spun vouă, ca cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă. Adevărat, adevărat vă spun vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi care vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine însuşi, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine însuşi; şi I-a dat Lui putere să facă judecată pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui; şi vor ieşi cei care au făcut cele bune, spre învierea vieţii, iar cei care au făcut cele rele, spre învierea osândei. Nu pot Eu să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Tatălui Meu, care M-a trimis.

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Tatăl Meu până acum lucrează şi Eu lucrez. Deci, pentru aceasta căutau şi mai mult iudeii să-L omoare nu numai pentru că dezlega sâmbăta, ci chiar pe Dumnezeu îl numea Tată al Său, făcându-se pe Sine la fel cu Dumnezeu. Dar Iisus a răspuns şi le-a zis: adevărat, adevărat vă spun vouă: Fiul nu poate să facă de la Sine nimic, de nu va vedea pe Tatăl făcând; căci cele ce Tatăl le face, acestea şi Fiul le face întocmai. Pentru că Tatăl iubeşte pe Fiul şi toate câte le face El I le arată, şi lucruri mai mari decât acestea va arăta Lui, ca voi să vă miraţi. Căci precum Tatăl scoală pe cei morţi şi le dă viaţă, tot aşa şi Fiul dă viaţă celor ce voieşte. Tatăl nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului, pentru ca toţi să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinsteşte pe Fiul, nu cinsteşte nici pe Tatăl, care L-a trimis. Adevărat, adevărat vă spun vouă: cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis pe Mine are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă.

Zis-a Domnul: aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe Fiul Său Unul-Născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să osândească lumea, ci ca să se mântuiască lumea prin El. Cel ce crede în El nu se osândeşte, iar cel ce nu crede a şi fost osândit pentru că nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. Iar această osândă este pentru că a venit Lumina în lume şi oamenii au iubit mai mult întunericul, decât Lumina, fiindcă faptele lor erau rele; căci oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca să nu se vădească faptele lui. Dar cine lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate că faptele lui sunt săvârşite în Dumnezeu.

În vremea aceea s-a făcut nuntă în Cana Galileii, iar mama lui Iisus se afla acolo; şi au fost chemaţi la nuntă şi Iisus şi ucenicii Săi. Şi sfârşindu-se vinul, a grăit mama lui Iisus către Dânsul: nu mai au vin. Iar Iisus i-a răspuns: ce ne priveşte pe Mine şi pe tine, femeie? Ceasul Meu n-a venit încă. Mama Lui a zis celor ce slujeau: să faceţi ceea ce vă va spune. Şi erau acolo şase vase de apă, făcute din piatră, puse pentru curăţirea iudeilor şi care luau câte două sau trei vedre. Iisus le-a poruncit: umpleţi vasele cu apă. Şi ei le-au umplut până sus. Apoi le-a zis: acum scoateţi şi duceţi nunului. Şi ei i-au dus. Şi când nunul a gustat apa care se făcuse vin şi nu ştia de unde este, însă slujitorii, care scoseseră apa, ştiau, a strigat nunul pe mire şi i-a spus: orice om pune întâi vinul cel bun şi când au băut bine, pune pe cel mai slab. Dar tu ai ţinut vinul cel bun până acum. Acest început al minunilor l-a făcut Iisus în Cana Galileii şi şi-a arătat slava Sa. Şi au crezut într-Însul ucenicii Săi.

În vremea aceea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea cu ei acolo şi boteza. Şi boteza şi Ioan la Enon, aproape de Salim, pentru că erau acolo ape multe şi veneau şi se botezau, căci Ioan nu fusese încă închis în temniţă. Atunci a fost o neînţelegere între ucenicii lui Ioan şi un iudeu, asupra curăţirii. Şi au venit la Ioan şi i-au spus: Rabi, Acela care era cu tine, dincolo de Iordan, despre care tu ai mărturisit, iată El botează şi toţi se duc la Dânsul. Răspuns-a Ioan şi a zis: nu poate un om să ia nimic, dacă nu i s-a dat lui din cer. Voi înşivă îmi sunteţi martori că eu am zis: nu sunt eu Hristos, ci sunt trimis înaintea Lui. Cel care are mireasă, acela este mirele, iară prietenul mirelui, care stă şi ascultă pe mire, cu bucurie se bucură de glasul mirelui. Deci, această bucurie a mea s-a împlinit. Acela trebuie să crească, iar eu să mă micşorez. Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este şi de pe pământ grăieşte. Cel ce vine din cer este deasupra tuturor şi ce-a văzut şi a auzit, aceea mărturiseşte, dar mărturia Lui nu o primeşte nimeni. Cine a primit mărturia Lui a pecetluit că este Dumnezeu adevărat.

În vremea aceea a venit Iisus în Capernaum, El şi mama Lui şi fraţii Lui şi ucenicii Lui, dar n-au rămas acolo decât puţine zile, căci erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a suit la Ierusalim. Şi a găsit în templu pe cei care şedeau şi vindeau boi şi oi şi porumbei, şi pe schimbătorii de bani. Atunci, făcându-şi un bici de ştreanguri, i-a scos afară din templu pe toţi cu oile şi boii lor, iar schimbătorilor le-a risipit banii şi mesele le-a răsturnat; şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: luaţi acestea de aici şi nu faceţi casa Tatălui Meu, casă de negustorie. Şi şi-au adus aminte ucenicii Lui că este scris: râvna casei Tale Ma mâncat. Atunci iudeii au luat cuvântul şi I-au zis: ce semn ne arăţi că ai dreptul să faci acestea? Iisus, răspunzându-le, a grăit: dărâmaţi templul acesta şi în trei zile îl voi ridica. Dar iudeii au răspuns: în patruzeci şi şase de ani s-a ridicat templul acesta şi Tu îl vei ridica în trei zile? Dar El vorbea despre templul trupului Său. De aceea, când s-a sculat din morţi, ucenicii Lui şi-au adus aminte că le spusese aceasta şi au crezut Scripturii şi cuvântului pe care îl spusese Iisus.

În vremea aceea era un om între farisei, care se numea Nicodim şi care era printre mai-marii iudeilor. Acesta a venit noaptea la Iisus şi I-a zis: Rabi, ştim că de la Dumnezeu ai venit Învăţător, căci nimeni nu poate face aceste minuni, pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: adevărat, adevărat îţi spun ţie: de nu se va naşte cineva de sus, nu va putea vedea împărăţia lui Dumnezeu. Dar Nicodim a zis către El: cum poate omul să se nască fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele maicii sale şi să se nască? Răspuns-a Iisus: adevărat, adevărat îţi spun ţie, de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că ţi-am zis că trebuie să vă naşteţi de sus. Vântul suflă unde vrea şi tu auzi vuietul lui, dar nu ştii de unde vine şi nici încotro se duce. Astfel este cu oricine este născut din Duhul. Răspunzând Nicodim L-a întrebat: cum pot să fie acestea? Răspuns-a Iisus şi i-a zis: tu eşti învăţătorul lui Israel şi nu le ştii acestea? Adevărat, adevărat îţi spun ţie, că noi ceea ce ştim grăim şi ce am văzut mărturisim, dar mărturia noastră nu o primiţi. Dacă v-am spus vouă lucruri pământeşti şi nu credeţi, cum veţi crede dacă vă voi spune vouă lucruri? Nimeni nu s-a suit în cer, fără numai Cel care s-a pogorât din cer, Fiul Omului, care este în cer. Şi precum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să se înalţe Fiul Omului, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică.

În vremea aceea stătea Ioan şi doi dintre ucenicii lui şi privind pe Iisus, care trecea, a zis: iată Mielul lui Dumnezeu. Cei doi ucenici l-au auzit grăind acestea şi au mers după Iisus. Iar Iisus, întorcându-Se şi văzându-i mergând după El, i-a întrebat: ce căutaţi? Iar ei I-au răspuns: Rabi (ce se tâlcuieşte: Învăţătorule), unde locuieşti? El le-a zis: Veniţi şi veţi vedea. Deci au mers şi au văzut unde locuia şi au rămas la El în ziua aceea. Era ca la al zecelea ceas şi Andrei, fratele lui Simon Petru, era unul dintre cei doi care auziseră pe Ioan şi veniseră după Iisus. Acesta a găsit întâi pe Simon, fratele său şi i-a spus: am găsit pe Mesia (care se tâlcuieşte: Hristos). Şi l-a adus la Iisus, care, privind la el, i-a zis: tu eşti Simon, fiul lui Iona. Tu te vei numi Chifa (care se tâlcuieşte: Petru). Iar a doua zi a vrut Iisus să meargă în Galileea şi a găsit pe Filip şi i-a zis: vino după Mine. Şi Filip era din Betsaida, din oraşul lui Andrei şi al lui Petru. Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: am aflat pe Acela despre care a scris Moise în lege şi au scris proorocii, pe Iisus, fiul lui Iosif din Nazaret. Iar Natanael i-a zis: din Nazaret poate să fie ceva bun? Şi Filip i-a zis: vino şi vezi. Iisus a văzut pe Natanael venind către Dânsul şi a zis despre el: iată, cu adevărat israelitean în care nu este vicleşug. Natanael L-a întrebat: de unde mă cunoşti? Iar Iisus, răspunzând, i-a zis: mai înainte ca Filip să te cheme, te-am văzut când erai sub smochin. Răspuns-a Natanael şi I-a zis: Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti împăratul lui Israel. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, tu crezi? Mai mari decât acestea vei vedea. Apoi i-a zis: adevărat, adevărat vă spun vouă, de acum veţi vedea cerul deschizându-se şi pe îngerii lui Dumnezeu suindu-se şi pogorându-se peste Fiul Omului.