Unii copii isi inalta castele din nisip pentru printi si printese, apoi castele adevarate.
Pentru copilul Vasiko (Sf.Gavriil Georgianul de mai tarziu), cartea copilariei lui,Biblia, avea un alt fel de erou cu nume minunat: Iisus.
A construit pe rand o chilie, o bisericuta din bete de chibrituri, o biserica in curte casei in care sa fie cu El.
A impodobit-o cu icoane. Icoane ranite de nepasarea semenilor: din groapa de gunoi,din casele oamenilor. Le-a curatat si le-a asezat ca
notele pe portative asteptand sa cante.
Si au cantat pentru nastere si viata,pentru moarte si inviere, pentru slava lui Dumnezeu.
Cantarea s-a auzit in toata Georgia. Au venit sa-i darame biserica si nu au putut.
In peretii bisericii, cu tremur de maini si de suflet si-a zidit dragostea, asa cum a facut-o si mesterul Manole. La Sf.Gavriil era vorba de o alta dragoste, dragostea pentru Hristos.
Cum era firesc a imbracat haina monahala si haina nebuniei. Hristos a stiut ca i se potriveste.
A purtat-o toata viata.
Candva a avut o vedenie-o cruce mare,era crucea pe care trebuia sa o poarte pentru dragostea lui Dumnezeu si a poporului sau.
Nu a avut nici o sovaiala,nici o spaima ci o dorinta puternica sa-l marturiseasca pe Hristos oriunde mergea, pelerin prin biserici,refacea
biserici, schimba sufletele oamenilor. Sufera pentru oameni si pentru animale. El insusi devenea un erou si un sfant. Un simbol al mult
incercatei lui tari: Georgia.
Sf.Gavriil Georgianul a trait toate Fericirile cu bucurie si dor pentru intalnirea cu Domnul.
V. G.
