Unii copii isi inalta castele din nisip pentru printi si printese,apoi
castele adevarate.
Pentru copilul Vasiko(Sf.Gavriil Georgianul de mai tarziu),cartea
copilariei lui,Biblia,avea un alt fel de erou cu nume minunat:Iisus.
A construit pe rand o chilie,o bisericuta din bete de chibrituri,o
biserica in curte casei in care sa fie cu El.
A impodobit-o cu icoane.Icoane ranite de nepasarea semenilor: din
groapa de gunoi,din casele oamenilor.Le-a curatat si le-a asezat ca
notele pe portative asteptand sa cante.
Si au cantat pentru nastere si viata,pentru moarte si inviere.pentru
slava lui Dumnezeu.
Cantarea s-a auzit in toata Georgia.Au venit sa-i darame biserica si
nu au putut.
In peretii bisericii ,cu tremur de maini si de suflet si-a zidit
dragostea, asa cum a facut-o si mesterul Manole.La Sf.Gavriil era
vorba de o alta dragoste,dragostea pentru Hristos.
Cum era firesc a imbracat haina monahala si haina nebuniei.Hristos a
stiut ca i se potriveste.
A purtat-o toata viata.
Candva a avut o vedenie-o cruce mare,era crucea pe care trebuia sa o
poarte pentru dragostea lui Dumnezeu si a poporului sau.
Nu a avut nici o sovaiala,nici o spaima ci o dorinta puternica sa-l
marturiseasca pe Hristos oriunde mergea,pelerin prin biserici,refacea
biserici,schimba sufletele oamenilor.Sufera pentru oameni si pentru
animale.El insusi devenea un erou si un sfant.Un simbol al mult
incercatei lui tari:Georgia.
Sf.Gavriil Georgianul a trait toate Fericirile cu bucurie si dor
pentru intalnirea cu Domnul.
V. G.