Arhive autor: admin

SFÂNTUL MUCENIC HALVARD NORVEGIANUL (†1043, sărbătorit la 15 mai)

1 Răspuns
Sfinții Mucenici Ioan Valahul și Halvard Norvegianul. Icoană păstrată în biserica Parohiei Ortodoxe Române Învierea Domnului și Sfinții Mucenici Ioan Valahul și Halvard Norvegianul din Oslo, Norvegia
Sfântul Mucenic Halvard din Husaby, 15 mai
Sfântul Mucenic Halvard din Husaby şi Sfânta Muceniţă Sunniva din Bergen
Sfântul Mucenic Halvard din Husaby şi Sfânta Muceniţă Sunniva din Bergen

Troparul Sfântului Mucenic Halvard din Husaby  (ocrotitorul oraşului Oslo) Glasul al 4-lea: 

Sfântul Mucenic Halvard din Husaby şi Sfânta Muceniţă Sunniva din Bergen

Întru moartea sa cea mucenicească, Halvard a lepădat toate bogăţiile lumii, şi plăcerile cele păcătoase în picioare le-a călcat; şi deşi scumpul lui trup a fost aruncat în adâncurile apelor, la porunca dumnezeiască dintru acestea s-a ridicat, dând credincioşilor semn că sufletul lui s-a înălţat la ceruri, unde se roagă neîncetat lui Dumnezeu pentru noi toţi.

VIAŢA SFÂNTULUI MUCENIC HALVARD NORVEGIANUL

Sfântul Mucenic Halvard Norvegianul este cinstit până astăzi ca patron al oraşului Oslo (a cărui stemă îl înfăţişează ţinând în mâini trei săgeţi şi o piatră de moară) şi al celor nevinovaţi. Mai multe parohii ortodoxe din Norvegia şi numeroase biserici catolice şi aşezăminte filantropice creştine îl au ca ocrotitor. Parohia ortodoxă română din capitala Norvegiei este ocrotită de Sfinţii Mucenici Ioan Valahul (12 mai) şi Halvard Norvegianul (15 mai), sărbătoriţi în calendar la un interval de doar două zile. Continuă să citești →

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI

1 Răspuns

ACATISTUL SFÂNTULUI IERARH IACOB PUTNEANUL, MITROPOLITUL MOLDOVEI, Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca (Arhiepiscopia Tomisului), aprilie 2019

Continuă să citești →

Arhim Petru, Starețul Mănăstiriii Sfântului Ioan Botezătorul, Essex despre PRAZNICUL ÎNJUMĂTĂȚIRII CINCIZECIMII

Lasă un răspuns

Trecând prin Postul Mare, am trăit evenimentul Învierii, care a fost în inima propovăduirii creștine chiar mai înainte ca Evangheliile să fie scrise. Unii tâlcuitori notează că toate prorociile Vechiului Testament despre darul Sfântului Duh, (cum este cea a lui Ioil 2, 28: „Voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul”), se refereau la sfârșitul veacurilor. Potrivit înțelegerii lor, aceasta urma să se întâmple atunci când Dumnezeu avea să reverse Duhul Său pe pământ. Însă, în comunitățile creștine timpurii, după Înviere și Cincizecime, bucuria și râvna creștinilor era întețită prin faptul că ei știau că trăiau deja vremurile de pe urmă, căci avuseseră deja experiența vie a Duhului Celui ce era menit să vină la sfârșitul veacurilor. Dumnezeu le dăduse deja arvuna moștenirii ce avea să vină[1] și așteptau venirea din nou a Domnului cu mare râvnă, strigând: „Maranatha, vino, Doamne”[2]. Sfântul Pavel le spune corintenilor cu o astfel de încredințare că „toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; și prin El, amin”. Ceea ce Dumnezeu făgăduise a venit deja, pentru că El „ne-a pecetluit și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre”[3]. Prin urmare, ei se simțeau strâns legați de sfârșitul veacurilor, de a Doua Venire a Domnului, și se rugau: „Fie ca harul lui Dumnezeu să vină, iar această lume să treacă”. Continuă să citești →

ÎNJUMĂTĂŢIREA PRAZNICULUI: APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 14, 6-18

În zilele acelea, Pavel şi Barnaba au înţeles primejdia şi au fugit în cetăţile Licaoniei: la Listra şi Derbe şi în ţinutul dimprejur. Şi acolo propovăduiau Evanghelia. Şi şedea jos în Listra un om neputincios de picioare, fiind olog, din pântecele maicii sale şi care nu umblase niciodată. Acesta asculta la Pavel când vorbea. Iar Pavel, căutând spre el şi văzând că are credinţă ca să se mântuiască, a zis cu glas puternic: Scoală-te drept, pe picioarele tale. Şi el a sărit şi umbla. Iar mulţimile, văzând ceea ce făcuse Pavel, au ridicat glasul lor în limba licaonă, zicând: Zeii, asemănându-se oamenilor, s-au coborât la noi. Şi numeau pe Barnaba, Zeus, iar pe Pavel, Hermes, fiindcă el era purtătorul cuvântului. Iar preotul lui Zeus, care era înaintea cetăţii, aducând la porţi tauri şi cununi, voia să le aducă jertfă împreună cu mulţimile. Şi auzind apostolii Pavel şi Barnaba, şi-au rupt veşmintele, au sărit în mulţime, strigând şi zicând: Bărbaţilor, de ce faceţi acestea? Doar şi noi suntem oameni, asemenea pătimitori ca voi, binevestind să vă întoarceţi de la aceste deşertăciuni către Dumnezeu cel viu, Care a făcut cerul şi pământul, marea şi toate cele ce sunt în ele, şi Care, în veacurile trecute, a lăsat ca toate neamurile să meargă în căile lor, deşi El nu S-a lăsat pe Sine nemărturisit, făcându-vă bine, dându-vă din cer ploi şi timpuri roditoare, umplând de hrană şi de bucurie inimile voastre. Şi acestea zicând, abia au potolit mulţimile, ca să nu le aducă jertfă.

sf-ioan-evanghelistul

Ev. Ioan 7, 14-30

La înjumătăţirea Praznicului s-a suit Iisus în templu şi a început să înveţe. Dar iudeii se mirau şi se întrebau: cum ştie Acesta carte, fără să fi învăţat? Atunci Iisus le-a răspuns şi a zis: învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui care M-a trimis pe Mine. De va vrea cineva să facă voia Lui, va cunoaşte despre învăţătura aceasta dacă este de la Dumnezeu, sau dacă Eu o grăiesc de la Mine. Cel ce grăieşte de la sine îşi caută slava sa; iar cel ce caută slava celui care l-a trimis pe el, acela este adevărat şi în el nu este nedreptate. Oare nu Moise v-a dat vouă legea? Şi nimeni dintre voi nu ţine legea. De ce căutaţi să mă ucideţi? Răspuns-a mulţimea şi a zis: diavol ai; cine caută să te ucidă? Răspuns-a Iisus şi a zis către ei: un lucru am făcut şi toţi vă miraţi de el. Moise v-a dat vouă tăierea împrejur (nu fiindcă este de la Moise, ci de la părinţi), şi în zi de sâmbătă tăiaţi împrejur pe om. Dacă omul primeşte tăierea împrejur în zi de sâmbătă, ca să nu se strice legea lui Moise, pe Mine de ce vă mâniaţi pentru că am făcut sănătos un om întreg în zi de sâmbătă? Nu judecaţi după înfăţişare, ci să judecaţi după dreapta judecată. Dar unii din Ierusalim ziceau: nu este, oare, Acesta pe care vor să-L omoare? Şi iată că vorbeşte pe faţă şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva căpeteniile au cunoscut că în adevăr Acesta este Hristos? Dar pe Acesta îl ştim de unde este; când însă va veni Hristos, nimeni nu ştie de unde este. Atunci Iisus, care învăţa în templu, a ridicat glasul şi a zis: Mă ştiţi pe Mine şi ştiţi şi de unde sunt? Eu n-am venit de la Mine, dar adevărat este Cel care M-a trimis pe Mine şi pe care voi nu-L ştiţi. Eu însă îl ştiu, căci de la El sunt şi El M-a trimis pe Mine. Atunci au vrut să-L prindă, dar nimeni n-a pus mâna pe Dânsul, pentru că nu venise încă ceasul Său.

14 mai: Canon de rugăciune către Sfântul Mucenic Isidor din Hios

Lasă un răspuns

Troparul Sfântului Mucenic Isidor din Hios, glasul al 4-lea:

 Mucenicul Tău, Doamne, Isidor, întru nevoinţa sa, cununa nesctricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru.; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

 Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmos: Apa trecând-o…

Stih: Sfinte Mucenice Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu rugăciunile tale, mucenice al lui Hristos, Isidore, dă-mi mie lumină din cer şi har ca să laud pomenirea ta cea cinstită, fericite.

Stih: Sfinte Mucenice Isidor, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu totul ţi-a fost către Dumnezeu inima şi sufletul, mucenice Isidore, căci ai avut şi viaţă preacurată, nevoindu-te ca un mucenic.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Îndreptându-ţi sufletul după lege, fericite Isidore, ca o avuţie nerăpită ai ţinut credinţa cea mântuitoare nestrămutată, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

 

Cu adevărat născând pe Dumnezeu cel din fire, chiar te numeşti Născătoare de Dumnezeu, purtând cu adevărat şi numire de potriva dumnezeieştii naşteri, Preacurată. 

Continuă să citești →

TÂLCUIREA EVANGHELIEI LA ÎNJUMĂTĂŢIREA PRAZNICULUI

Lasă un răspuns

p18vvkofp61ejq1v936l2ivmk846

Fapte 14, 6-18; In. 7,14-30

La înjumătăţirea praznicului se aude chemarea din partea Domnului: „Cel ce însetează să vină la Mine şi să bea” (In. 7, 37). Dacă aşa stau lucrurile, să mergem cu toţii la Dânsul! De orice ar înseta cineva – numai să nu fie un lucru potrivnic duhului Domnului – va fi negreşit îndestulat. Cei însetaţi de cunoaştere mergeţi la Domnul, căci El e Lumina cea neasemuită, Care luminează pe tot omul care vine în lume! Cei însetaţi după curăţirea de păcate şi potolirea văpăii conştiinţei, mergeţi la Domnul, căci El a purtat pe lemnul crucii păcatele întregii lumi, ştergând zapisul lor. Cei însetaţi de tihna inimii, mergeţi la Domnul, căci El e Vistieria a cărei stăpânire vă va face să uitaţi toate lipsurile şi să treceţi cu vederea toate bunătăţile, pentru a-L stăpâni numai pe El. îi trebuie cuiva putere? La El este toată puterea. Vrea cineva slavă? La El este slava cea mai presus de lume. Are cineva trebuinţă de libertate? El e dăruitorul libertăţii celei adevărate. El va dezlega toate nedumeririle noastre, va rupe legăturile patimilor, va risipi toate necazurile şi întristările, va da putere spre biruirea tuturor piedicilor, ispitelor şi curselor vrăjmaşului şi va netezi calea vieţii noastre duhovniceşti. Deci, să mergem cu toţii la Domnul!

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. DEZRĂDĂCINAREA DIN PONT (2)

Lasă un răspuns

În faţa acestui impas, atât părinţii lui Leonidas, cât şi o mare mulţime de locuitori din Pont au preferat să-şi piardă bogăţia şi patria decât credinţa. Continuă să citești →

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OBÂRȘIA (1)

Lasă un răspuns

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OBÂRȘIA (1)

Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola către ro­mani că „de este pârga sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, sunt şi ramurile” (Rom. 11, 16).

Pururea pomenitul meu Stareţ, Părintele Haralam­bie, care în lume se numea Haralambie Galanopulos, era originar din binecuvântatul Pont, rodul evlavioşilor părinţi Leonidas şi Despina.

Aşa cum citim în Sinaxarele Bisericii Ortodoxe, vedem că o mare mulţime de sfinţi provin din părinţi sfinţi. De aceea am considerat că este de folos să schiţez în puţine cuvinte arborele genealogic al Stareţului şi mai ales pe evlavioşii lui părinţi.

Aceştia, la rândul lor, provin din altă rădăcină sfântă. Leonidas a fost fiul evlavioşilor părinţi Dimitrie şi Sotiria. Din numeroasa lor familie, doi dintre copii s-au distins ca monahi. Primul a fost Anastasie, mo­nahul Arsenie de mai târziu, cunoscutul ascet şi împreună-nevoitorul Stareţului losif, marele isihast al zilelor noastre. Al doilea copil a fost Partenia, care mai apoi a devenit monahia Eupraxia, ucenica harismaticului isihast Ieronim al Eghinei. Dar şi Leonidas, aşa cum spunea de mic, ardea de setea de a deveni monah. Se vede însă că „alta a fost voia Domnului.”

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 19-20)

Citeşte şi:

11 mai: Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie

Lasă un răspuns

 

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Mochie

Troparul Sfântului Sfinţit Mucenic Mochie, glasul al 4-lea:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la sânge Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

 Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos: Deschide-voi gura mea…

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Păzeşte Stăpâne cetatea Ta, pe care o ai întărit cu turnuri, şi o ocroteşte de vrăjmaşii de alt neam, şi de războaie dintre neamul ce este în ea, de sabie şi nemişcată de cutremur; şi o fereşte de moarte şi de foc şi de foamete.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Îndreptează-mi, fericite, slăbiciunea cugetului meu, către lăţimea laudelor tale, şi trimite lumină inimii mele, ca să laud pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi mărită, mucenice prealăudate.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fierul şuviţându-te şi de foc topindu-ţi-se grăsimea, te-ai făcut mai lămurit decât aurul, şi pecete patimilor lui Hristos, şi credinţei ajutor, de Dumnezeu fericite Mochie.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Mochie, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

 

Ca pe o stea mult luminoasă te cunoaşte pe tine Biserica, ca pe unul ce cu lumina patimilor tale luminezi temeiul ei, fericite Mochie preaînţelepte, podoaba mucenicilor.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Cu sângiurile tale ai înecat necredinţa, şi cu nevoinţele tale cele de luptă ai rănit pe vrăjmaşul, şi arzându-te de foc, ai ars toată deşertăciunea necredincioşilor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Pricină de bucurie te-ai arătat nouă preacurată, ca una ce ai primit toată plinirea Dumnezeirii; pentru aceea toţi dintr-un glas strigăm ţie împreună cu îngerul: Bucură-te ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Continuă să citești →

10 mai: SINAXAR

Lasă un răspuns

***

SINAXAR 10 MAI

În această lună, în ziua a zecea, pomenirea Sfântului Apostol Simon Zilotul, adică Râvnitorul.

Acesta este Simon, care se numeşte şi Natanael, cel ce a fost mire la nunta cea din Cana, unde a fost chemat Hristos cu ucenicii Săi şi a prefăcut apa în vin. Deci văzând Simon minunea aceasta a lăsat mireasa, nunta şi casa, şi a urmat după Hristos, prietenul şi făcătorul de minuni şi aducătorul de mireasă, şi Mirele sufletelor celor curate. El a fost cu apostolii în foişor, când s-a pogorât Duhul Sfânt în chip de limbi de foc, şi umplându-se de Acesta şi înconjurând mai tot pământul, a ars toată înşelăciunea mulţimii zeilor, şi trecând prin toată Mauritania şi prin Africa a propovăduit pe Hristos. Şi după aceea mergând în Britania, şi luminând pe mulţi cu cuvântul Evangheliei, a fost răstignit şi îngropat acolo; şi precum a avut râvnă fierbinte spre Atotţiitorul Dumnezeu, a dobândit şi numele după chipurile şi obiceiurile sale.

Tot în această zi, pomenirea Sfinţilor Mucenici şi fraţi: Alfiu, Filadelf şi Ciprian.

Aceştia erau din locul Vascanilor din cetatea Prefacta de bun neam şi străluciţi cu averea, fii fiind lui Vitalie, domnitorul acelei cetăţi. Au fost crescuţi în religiozitate şi în citirea dumne-zeieştilor Scripturi de un oarecare sfânt bărbat Onisim, care propovăduia pe Hristos. Mai întâi fiind cercetati de un oarecare Anghelion, ce era trimis de la Roma cu scrisori împărăteşti, au fost trimişi la Roma de către Lichiniu, iar acesta i-a dat spre cercetare lui Valerian, de care au fost trimişi la Potiola, către guvernatorul Diomid, iar acesta i-a trimis către Tertil, care cârmuia Sicilia. Deci de la fiecare guvernator din cei zişi au suferit sfinţii felurite chinuri, iar din chinurile la care i-a supus Tertil şi-au primit fericitul sfârşit. Şi aşa aceşti trei purtători de biruintă s-au mutat la cele cereşti.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Isihie mărturisitorul.

Acest cuvios Isihie era din cetatea Adrapinilor şi era bărbat bun şi blând şi se purta potrivit cu numele. Rugându-se el lui Dumnezeu ca să-i arate lui un loc în care să slujească şi să fie bineplăcut Lui, i s-a descoperit să se ducă spre părţile mării, la muntele ce se zice Maion, unde a şi petrecut multă vreme. Apoi de acolo pogorându-se spre mare, şi făcând aproape casă de rugăciune sfântului Andrei şi restul vieţii petrecându-şi întru sihăstrie şi răbdare şi multe lucrări de minuni săvârşind, s-a mutat către Domnul.

Tot în această zi, pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Lavrentie, care cu pace s-a săvârşit.

Tot în această zi, cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Kiev-Bratsk 

Râul a purtat icoana până la sectorul Podol din Kiev, de unde a fost preluată cu bucurie de către creștinii ortodocși și cu respectul cuvenit au dus-o la Mănăstirea Bratsk. Icoana este descrisă în registrul de proprietate al bisericii Mănăstirii Kiev-Bratsk, făcut în anul 1807.

Zile de prăznuire: 6 septembrie, 10 mai, 2 iunie şi sâmbăta celei de-a cincea săptămâni a Sfântul şi Marele Post

***

Tot în această zi, pomenirea Fericitului Simon din Yurieviţ, cel nebun întru Hristos 

Tot în această zi, pomenirea Sfântului Simon de la Pecerska, Episcop de Vladimir şi Suzdal

Cuviosul Simon, Episcopul de Vladimir şi de Suzdal, prin viaţa sa sfântă şi prin lucrarea sa păstorească a fost printre aceia care au întărit credinţa ortodoxă în rândul ruşilor.
Fericitul Simon, mai înainte de a deveni episcop, se învrednici să primească schima monahală în cadrul mănăstirii Peşterilor şi să urmeze în luptele ascetice şi în dobândirea virtuţilor pe marii trăitori ce s-au nevoit aici.
Ca şi arhiereu s-a dovedit a fi într-adevăr păstorul cel bun, strălucind prin viaţa sa sfântă, luminând poporul cu învăţătura creştină şi dând dovadă cel dintâi de o adâncă iubire a aproapelui. În acelaşi timp nu uită să continue şi lupta sa ascetică interioară, ca unul ce era mai întâi de toate monah, dăruit cu schima cea mare. Continua să se nevoiască în locuinţa sa episcopală la fel de mult ca pe vremea când se afla în chilia subterană de la peşteri.
Odată, pe când se ruga, se învrednici să aibă o minunată revelaţie: Maica Domnului i se arătă pe cer, înveşmântată în haine aurite mai strălucitoare decât soarele. Era însoţită de o mulţime mare de sfinţi ai lui Dumnezeu. De-a dreapta şi de-a stânga sa şedeau cuvioşii Antonie şi Teodosie. Cuviosul se minună de această viziune şi o consemnă în cronicile sale.
Fericitul Simon, vrând să le ofere păstoriţilor săi exemple vii de viaţă sfântă, se apucă să scrie o cronică despre vieţile cuvioşilor părinţi de la peşteri, urmând astfel în lucrarea cronicărească pe sfântul Nestor.
Păstori ca episcop de Vladimir timp de doisprezece ani. Apoi adormi în pace şi se urcă cu sufletul la ceruri spre a se întâlni cu Arhireul şi Mântuitorul Hristos.
Cinstitul său trup a fost îngropat cu mare cinste în Peştera de la Lavră, după cum rânduise în testamentul său. Acolo se găseşte până în zilele noastre slăvit şi nestricat.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.