Ap. Filipeni 1, 1-7

Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii: Har vouă şi pace, de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Iisus Hristos. Mulţumesc Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi amintesc de voi, căci totdeauna, în toate rugăciunile mele, mă rog pentru voi toţi, cu bucurie, pentru împărtăşirea voastră întru Evanghelie, din ziua dintâi până acum. Sunt încredinţat de aceasta, că cel ce a început în voi lucrul cel bun îl va duce la capăt, până în ziua lui Hristos Iisus, precum este cu dreptate să gândesc astfel despre voi toţi; căci vă port în inima mea, şi în lanţurile mele, şi în apărarea şi în întărirea Evangheliei, fiindcă voi toţi sunteţi părtaşi la acelaşi har cu mine.

Ev. Luca 4, 38-44

În vremea aceea a venit Iisus în casa lui Simon, iar soacra lui Simon era cuprinsă de nişte friguri rele şi L-au rugat pentru ea. Atunci Iisus, plecându-se spre ea, a certat frigurile, şi au lăsat-o; iar ea, îndată sculându-se, îi slujeape ei. Iar după apusul soarelui, toţi câţi aveau bolnavi, cu multe feluri de boli,i-au adus la Dânsul; şi El, punându-şi mâinile pe fiecare dintre ei, îi tămăduia. Din mulţi ieşeau şi diavoli care strigau şi ziceau: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Dar Dânsul, certându-i, nu-i lăsa să spună că ştiu că El este Hristos. Făcându-se ziuă, a ieşit şi s-a dus într-un loc pustiu; dar mulţimile îl căutau şi au venit până la Dânsul şi-L ţineau, ca să nu plece de la ei. Iar Iisus a zis către ei: trebuie să binevestesc şi altor oraşe împărăţia lui Dumnezeu, fiindcă pentru aceasta sunt trimis. Pentru aceea propovăduia El în toate sinagogile Galileii.

Ap. Efeseni 6, 18-24

Fraţilor, faceţi în toată vremea, în Duhul, tot felul de rugăciuni şi de cereri, şi întru aceasta priveghind cu toată stăruinţa şi rugăciunea pentru toţi sfinţii. Rugaţi-vă şi pentru mine, ca să mi se dea mie cuvânt, când voi deschide gura mea, să fac cunoscută cu îndrăzneală taina Evangheliei, pe care o binevestesc, în lanţuri, ca să vorbesc despre Evanghelie, fără sfială, precum trebuie să vorbesc. Iar ca să ştiţi şi voi cele despre mine şi ce fac, Tihic, iubitul frate şi credinciosul slujitor întru Domnul, vi le va aduce la cunoştinţă pe toate; l-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca să aflaţi cele despre noi şi să mângâie inimile voastre. Pace fraţilor şi dragoste, cu credinţă de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos. Harul fie cu toţi care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos întru curăţie.

Ev. Luca 4, 22-30

În vremea aceea se mirau toţi de cuvintele harului care ieşeau din gura lui Iisus şi se întrebau: oare, nu este Acesta feciorul lui Iosif? Atunci El a zis către ei: fără îndoială, îmi veţi spune această pildă: doctore, vindecă-te pe tine însuţi. Câte am auzit că ai făcut în Capernaum, fă şi aici, în patria Ta. Apoi le-a zis: adevărat vă spun vouă că nici un prooroc nu este bine primit în patria sa. În dreptate vă spun că multe văduve erau în zilele lui Ilie în Israel, când s-a închis cerul trei ani şi şase luni, încât s-a făcut foamete mare peste tot pământul. Şi la nici una dintre ele n-a fost trimis Ilie, decât numai la o femeie văduvă, din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel în zilele lui Elisei proorocul, dar nici unul dintre ei nu s-a curăţat, decât numai Neeman sirianul. Însă toţi în sinagogă, auzind acestea, s-au umplut de mânie şi, sculându-se, L-au scos afară din oraş şi L-au dus până în sprânceana muntelui, pe care era zidit oraşul lor, ca să-L arunce în prăpastie; dar El, trecând prin mijlocul lor, s-a dus de acolo.

Ap. Efeseni 5, 33; 6, 1-9

Fraţilor, fiecare din voi aşa să-şi iubească femeia sa ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.

Copii, ascultaţi pe părinţii voştri în Domnul că aceasta este cu dreptate. «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta», care este porunca cea dintâi cu făgăduinţa: «Ca să-ţi fie ţie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ». Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i întru învăţătura şi certarea Domnului. Slugilor, ascultaţi de stăpânii voştri cei după trup, cu frică şi cu cutremur, întru curăţia inimii voastre, ca şi de Hristos, nu slujind numai când sunt cu ochii pe voi, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, făcând din suflet voia lui Dumnezeu, slujind cu bunăvoinţă, ca şi Domnului şi nu ca oamenilor, ştiind fiecare, fie rob, fie de sine stăpân, că faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plată de la Domnul. Iar voi, stăpânilor, faceţi tot aşa faţă de ei, lăsând la o parte ameninţarea, ştiind că Domnul lor şi al vostru este în ceruri şi că la El nu încape părtinire.

Ev. Luca 4, 16-22

În vremea aceea a venit Iisus în Nazaret, unde fusese crescut, şi a intrat, după obiceiul Său, în ziua sâmbetei în sinagogă şi s-a sculat ca să citească. Şi I s-a dat cartea proorocului Isaia şi, deschizând El cartea, a găsit locul unde era scris: Duhul Domnului este peste Mine, căci Domnul M-a uns să binevestesc săracilor; M-a trimis să tămăduiesc pe cei zdrobiţi cu inima; să propovăduiesc robilor dezrobirea şi celor orbi căpătarea vederea; să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul plăcut Domnului. Şi închizând cartea, a dat-o slujitorului şi a şezut, iar ochii tuturor din sinagogă erau privind spre El. Şi a început a zice către dânşii: astăzi s-a împlinit Scriptura aceasta pe care aţi auzit-o. Şi toţi îl încuviinţau şi se mirau de cuvintele harului, care ieşeau din gura Lui.