Troparul Sfântului Cuvios Ştefan Savaitul, glasul al 8-lea:
Îndreptătorule al Ortodoxiei, învăţătorule al dreptei cinstiri de Dumnezeu şi al curaţiei şi luminătorule al lumii, podoaba călugărilor cea de Dumnezeu insuflată Sfinte Părinte Ştefan, înţelepte, cu învăţăturile tale pe toţi i-ai luminat. Alăută duhovnicească, roagă-te lui Hristos Dumnezeu ca să mântuiască sufletele noastre. Continuă să citești
Troparul Sfintei Muceniţe Golinduhia din Persia, glasul al 4-lea:
Mieluşeaua Ta, Iisuse, Golinduhia, strigă cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc și pe Tine căutându-Te mă chinuiesc și împreună mă răstignesc și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără de prihană, primește-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ție. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre. Continuă să citești
Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată. Continuă să citești
Troparul Născătoarei de Dumnezeu şi Pururea Fecioarei Maria la pomenirea cinstitei sale icoane, cea numită „Prodromiţa”, de la Muntele Athos, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii icoanei tale cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm mulţumind; căci prin ea celor credincioşi dăruieşti cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, Ceea ce eşti Una Binecuvântată. Continuă să citești
Troparul Icoanei Maicii Domnului Prodromiţa, glasul 1:
Născătoare de Dumnezeu, pururi Fecioară, sfintei şi dumnezeieştii tale icoane cu dragoste şi cu credinţă închinându-ne, o sărutăm, mulţumind. Căci printr-însa dăruieşti celor credincioşi cu adevărat tămăduiri sufletelor şi trupurilor. Pentru aceasta, grăim către tine: Slavă fecioriei tale, slavă milostivirii tale, slavă purtării tale de grijă, ceea ce eşti una binecuvântată. Continuă să citești
Troparul Sfântului Cuvios Mihail Maleinul, glasul al 8-lea:
Întru tine, părinte, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; că luând crucea ai urmat lui Hristos; şi lucrând ai învăţat să nu se uite la trup, că este trecător; ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta şi cu îngerii împreună se bucură, Preacuvioase Părinte Mihail, duhul tău. Continuă să citești
Condac 1:
Folositoare caldă câștigându-te pe tine, ne rugăm ție, noi, nevrednicii, și, ca ceea ce ai arătat chipul lui Iisus Hristos, dăruiește-ne să-L vedem și noi, sus în cer, ca să te cinstim și să-ți cântăm: Bucură-te, Veronica, mironosița lui Hristos! Continuă să citești
Troparul Sfinţilor Mucenici Proclu şi Ilarie, glasul al 4-lea:
Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Arhimandritul Sofronie Saharov (11 iulie)
RUGĂCIUNEA DE DIMINEAŢĂ A PĂRINTELUI SOFRONIE SAHAROV,
UCENICUL SFÂNTULUI SILUAN ATHONITUL
Dumnezeul Cel veșnic și Făcătorule al tuturor lucrurilor, Care în neajunsa Ta bunătate m-ai chemat din neființă la această viață, Care mi-ai dăruit harul Botezului și al noii nașteri de sus, Care ai pus pecetea Sfântului Duh pe mădularele trupului meu în Taina Mirungerii și Care mi-ai dat dorința de a Te căuta, Tu, singurul Dumnezeu Adevărat, auzi rugăciunea mea.
Eu n-am viață, lumină, bucurie, înțelepciune sau putere, decât numai în Tine, Dumnezeule. Nu îndrăznesc să ridic ochii spre Tine din pricina nedreptăților mele. Dar Tu ai spus ucenicilor Tăi: „Tot ce veți cere cu credință în rugăciune veți primi”, și încă: „Tot ceea ce veți cere în numele Meu voi face”, de aceea îndrăznesc să Te chem. Curățește-mă de toată întinăciunea trupului și a sufletului și învață-mă să mă rog Ție. Binecuvântează această zi pe care mi-ai dăruit-o mie, nevrednicului Tău rob, prin puterea binecuvântării Tale fă-mă vrednic în toată vremea și în tot locul de a vorbi și a lucra întru slava Ta, cu suflet curat, cu smerenie, răbdare și dragoste, cu blândețe, pace, bărbăție și înțelepciune, și de a fi totdeauna pătruns de prezența Ta.
În nemărginita Ta bunătate, Doamne, arată-mi calea voii Tale și dăruiește-mi să pășesc fără păcat sub privirea Ta. Doamne, Tu Care cercetezi inimile și rărunchii, știi de ce am nevoie. Tu cunoști orbirea și neștiința mea, dar cunoști și dorirea mea, durerile inimii mele și suferințele sufletului meu. De aceea Te rog ascultă-mi rugăciunea și prin Sfântul Tău Duh arată-mi calea pe care trebuie să merg. Și când voia mea cea vicleană mă va conduce pe alte drumuri, nu mă cruța Doamne, dă-mi doar putere pe calea sfințeniei Tale. Prin puterea dragostei Tale dăruiește-mi să mă lipesc de bine. Păzește-mă de tot cuvântul și fapta aducătoare de moarte sufletului meu, de orice mișcare care ar putea să jignească sau să rănească pe fratele meu, învață-mă ce trebuie să spun și cum trebuie să vorbesc. Iar dacă voia Ta este să tac, inspiră-mă să păzesc tăcerea într-un duh de pace, care să nu pricinuiască nici o întristare și nici o pagubă aproapelui meu.
Întărește-mă pe calea poruncilor Tale, Doamne, și până la ultima mea suflare nu îngădui să mă îndepărtez de la lumina cuvintelor Tale, astfel ca poruncile Tale să devină unica lege a ființei mele, atât aici pe pământ, cât și în viața veșnică. Da, Doamne, Te rog ai milă de mine, cruță-mă în necazul meu și în deznădejdea mea și nu-mi ascunde calea mântuirii. Multe și mari sunt cererile mele, Doamne, și totuși eu nu uit urâciunea păcatului meu. Ai milă de mine! Nu mă lepăda de la Fața Ta din pricina îndrăznelii mele, ci mai curând sporește în mine această îndrăzneală și dăruiește-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să Te iubesc după cum ai poruncit: cu toată inima mea, cu tot sufletul meu, cu toată mintea mea, cu toată puterea mea, cu toată ființa mea. Da, Doamne, prin Duhul Tău cel Sfânt învață-mă bunătatea, viața dreaptă și cunoștința, ajută-mă să cunosc adevărul Tău înainte de a mă coborî în mormânt. Lungește-mi viața în această lume, până ce-Ți voi oferi o pocăință adevărată. Nu mă smulge la jumătatea zilelor mele, nici în răstimpul când sufletul meu este încă orb. Și când Îți va plăcea să pui capăt vieții mele, spune-mi ceasul morții mele, pentru ca să-mi pot pregăti sufletul să Te întâlnească. În acel ceas de temut, fii cu mine, Doamne, și dăruiește-mi bucuria mântuirii Tale. Curățește-mă de greșelile cele ascunse și de toată nedreptatea tăinuită în mine și dăruiește-mi răspuns bun înaintea Înfricoșătoarei Tale Judecăți. Da, Doamne, în mare Ta milostivire și în nemărginita Ta iubire primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule Sfânt și Mare, Tu Însuți învață-mă smerenia Ta. Ascultă-mi rugăciunea și miluiește-mă pe mine, păcătosul. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, Mielul lui Dumnezeu, Care ridici păcatul lumii și prin înălțarea Ta pe culmea Golgotei ne-ai răscumpărat din blestemul Legii și ai așezat la loc chipul Tău cel căzut, Cel care pe Cruce Ți-ai întins preacuratele Tale brațe pentru a strânge laolaltă pe fiii lui Dumnezeu cei împrăștiați pe toată fața pământului, iar prin pogorârea Duhului Tău celui Sfânt ai chemat pe toți oamenii la unire, Tu, deci, strălucire a slavei Tatălui, mai înainte de a merge la această mare și sfântă lucrare pentru mântuirea lumii, rugatu-Te-ai Părintelui Tău ca toți să fim una, precum și Tu una ești cu Tatăl și cu Sfântul Duh. Dă-ne nouă puterea de a iubi așa cum Tu ne-ai poruncit, atunci când ai zis ucenicilor Tăi: „Iubiți-vă unii pe alții, precum și Eu v-am iubit pe voi”. Și ne dă harul și înțelepciunea să putem împlini în fiecare zi porunca aceasta, prin Sfântul Tău Duh, dă-ne nouă îndrăzneala de a ne smeri unii în fața celorlalți, înțelegând că cel care iubește mult se și smerește mult. Deprinde-ne să ne rugăm unii pentru alții și să ne purtăm întru răbdare sarcinile unii altora. Iar prin legătura nestricăcioasei iubiri unește-ne pe noi împrejurul părintelui nostru stareț Leontie aidoma oilor celor ascultătoare ale unei singure turme împrejurul păstorului lor pe care-l iubesc. Și ne dă să vedem în fiecare dintre frații noștri chipul negrăitei Tale slave și nicicând să nu uităm că fratele nostru este însăși viața noastră. Așa, Doamne, Tu ești Cel Care întru bunăvoința Ta ne-ai adunat de la marginile pământului; ci fă să ajungem cu adevărat o singură familie, cu o singură inimă trăind, cu o singură voie, cu o singură iubire, ca un singur om, potrivit sfatului Tău celui mai înainte de veci cu Adam, cel întâi zidit. Întărește această sfântă mănăstire pe care dreapta Ta a sădit-o. Acoper-o cu umbra Ta și așează-ne sub acoperământului Preasfintei Maicii Tale – Eleovritissa, a Sfinților noștri – Marele Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință și Cuvioasa Parascheva, precum și sub ocrotirea tuturor sfinților ale căror sfinte moaște și icoane se cinstesc în acest sfânt locaș. Binecuvintează și apără pe fiecare dintre cei ce sălășluiesc aici – monahii Samson, Iacov, Siluan și Gheorghe, fratele Marian și surorile Raisa, Atanasia, Brăilița și Maria. Păzește-ne de gândurile rele, de cuvintele nelalocul lor, cum și de mișcările inimii ce ar putea nimici sfințita lucrare a slujirii noastre, pentru ca mănăstirea aceasta să se întemeieze pe stânca evangheliceștilor Tale porunci, ca un loc de vindecare, de sfințire și de mântuire pentru noi înșine, pentru toți cei ce sunt chemați aici și pentru frații noștri și surorile noastre, care se ostenesc și suferă în acest loc, și pentru ca noi toți să ne aflăm odihna întru Tine, Împăratul nostru blând și smerit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
* (Alcătuire a Părintelui Sofronie Saharov, preluată și adaptată de multe comunități monastice și eclesiale și folosită ca putere a rămânerii în aceeași stare hristică.)