Ap. II Timotei 2, 20-26
Fiule Timotei, într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. Deci, de se va curăţi cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună trebuinţă stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. Fugi de poftele tinereţilor şi urmează dreptatea, credinţa, dragostea, pacea cu cei ce cheamă pe Domnul din inimă curată. Fereşte-te de întrebările nebuneşti, ştiind că dau prilej de ceartă. Un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă cu toţi, destoinic să dea învăţătură, îngăduitor, certând cu blândeţe pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă spre cunoaşterea adevărului, şi ei să scape din cursa diavolului, de care sunt prinşi, pentru a-i face voia.
Ev. Luca 19, 37-44
În vremea aceea, apropiindu-se Iisus de Ierusalim, la coborâşul Muntelui Măslinilor – toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare pentru toate minunile pe care le văzuse, zicând: binecuvântat este împăratul care vine întru numele Domnului; pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către El: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis: vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga. Şi, când s-a apropiat şi a văzut oraşul, a plâns El de mila lui şi a zis: dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi a ta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ele sunt ascunse de ochii tăi. Căci vor veni peste tine zile când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu lanţ împrejurul tău şi te vor împresura şi te vor strâmtora din toate părţile. Te vor face una cu pământul, pe tine şi pe fiii tăi în tine; şi nu vor mai lăsa ei în tine piatră pe piatră, pentru că tu nu ai cunoscut vremea cercetării tale.