Fraţilor, oare nu ştiţi – căci celor ce cunosc Legea vorbesc – că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăieşte? Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său, atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul, este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră luând un alt bărbat. Aşa că, fraţii mei, şi voi aţi murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai Altuia, ai Celui ce a înviat din morţi, ca să aducem roade lui Dumnezeu. Căci pe când eram în trup, patimile păcatelor, care erau prin Lege, lucrau în mădularele noastre, ca să aducem roade morţii; dar acum ne-am desfăcut de Lege, murind aceluia în care eram ţinuţi robi, ca noi să slujim întru înnoirea Duhului, iar nu după slova cea veche. Ce vom zice, deci? Oare Legea este păcat? Nicidecum! Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! Dar păcatul, luând pricină prin poruncă, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort. Iar eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit porunca, păcatul a prins viaţă; iar eu am murit. Şi porunca, dată spre viaţă, mi s-a aflat a fi spre moarte. Pentru că păcatul, luând îndemn prin poruncă, m-a înşelat şi m-a ucis prin ea. Deci, Legea e sfântă şi porunca e sfântă şi dreaptă şi bună. Atunci, ce era bun s-a făcut pentru mine pricina morţii? Nicidecum! Ci păcatul, ca să se arate păcat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca păcatul, prin poruncă, să fie peste măsură de păcătos.
Ev. Matei 9, 36-38; 10, 1-8
În vremea aceea, văzând Iisus mulţimile de oameni, I s-a făcut milă de ei, căci erau necăjiţi şi părăsiţi ca oile care n-au păstor. Atunci a zis ucenicilor Săi: secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini. Deci, rugaţi pe Domnul secerişului ca să scoată lucrători la secerişul Său.
Şi, chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca să le scoată afară şi să tămăduiască orice boală şi orice neputinţă. Numele celor doisprezece apostoli sunt acestea: cel dintâi Simon, numit Petru şi Andrei fratele lui; Iacob al lui Zevedeu şi Ioan fratele lui; Filip şi Vartolomei, Toma şi Matei vameşul; Iacob al lui Alfeu şi Leveu, numit Tadeu; Simon Cananeul şi Iuda Iscarioteanul, acela care L-a vândut. Pe aceşti doisprezece i-a trimis Iisus, povăţuindu-i şi zicându-le: în căile păgânilor să nu mergeţi şi în oraş de samarineni să nu intraţi; ci mai mult mergeţi către oile cele pierdute ale casei lui Israel. Pe unde veţi merge, propovăduiţi şi spuneţi că s-a apropiat împărăţia cerurilor. Tămăduiţi pe cei bolnavi, curăţiţi pe cei leproşi, pe cei morţi înviaţi, pe diavoli scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi.
Doamne ajută!