Ev. Matei 26, 6-16
În vremea aceea, fiind Iisus în Betania, în casa lui Simon Leprosul, s-a apropiat de Dânsul o femeie având un vas de alabastru cu mir de mare preţ şi l-a turnat pe capul Lui, când El şedea la masă; însă, văzând aceasta, ucenicilor Lui le-a părut rău şi au zis: de ce s-a făcut această risipă? Căci acest mir se putea vinde cu preţ mare, iar banii să se dea săracilor. Dar Iisus, aflând, le-a zis: pentru ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru bun faţă de Mine, căci pe săraci pururea îi aveţi cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi pururea; dar ea a turnat mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea a făcut-o. Adevărat vă spun vouă că oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut ea, spre pomenirea ei. Atunci unul din cei doisprezece care se numea Iuda Iscarioteanul s-a dus la căpeteniile preoţilor şi le-a zis: ce voiţi să-mi daţi şi eu vi-L dau în mâinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el – treizeci de arginţi. Şi de atunci căuta un prilej potrivit, ca să-L dea în mâinile lor.