RUGĂCIUNI DIN TRIOD ÎN MARȚEA DIN A CINCEA SĂPTĂMÂNĂ
A SFÂNTULUI ŞI MARELUI POST
SEDELNE, glasul al 3-lea
Cu căldura credinţei, prin înfrânare, să ardem patimile neînfrânării, şi să fugim de prăpastia păcatului, şi cu pâraiele lacrimilor noastre să stingem văpaia cea veşnică, strigând: Greşit-am Ţie, Preabunule! Milostiveşte-Te şi ne dăruieşte nouă mare milă.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Ceea ce tu singură ai fost cort dumnezeiesc al Cuvântului, Preacurată Fecioară Maică, întrecând pe îngeri cu curăţia, curăţeşte-mă prin rugăciunile tale cu dumnezeieştile ape, pe mine cel ce pământ făcându-mă, m-am întinat cu păcatele trupului mai mult decât toţi, dăruindu-mi, Preacinstită, mare milă.
glasul al 2-lea
Preaslăvit este harul cinstitului post: prin el Ilie proorocul a aflat car de foc, Moise a luat tablele, Daniel s-a făcut minunat, Elisei a înviat pe mort, tinerii au stins focul, şi fiecare prin el se face al lui Dumnezeu. Deci cu acesta desfătându-ne să strigăm: Bine eşti cuvântat, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit aşa, slavă Ţie.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Rugăciunea ta cea nebiruită câştigând-o în nevoi, scap în chip minunat mai presus de nădejde de cei ce mă necăjesc, o, Maica lui Dumnezeu! Că totdeauna întâmpini dinainte pe cei ce se roagă ţie cu credinţă şi sfărâmi desele încercări ale vrăjmaşilor. Pentru aceasta cu mulţumită strig către tine: Primeşte, stăpână, aceste scurte mulţumiri, pentru că-mi eşti întru toate ajutătoare, Fecioară.
TRICÂNTAREA Cântarea a 2-a, glasul al 3-lea
Ia aminte pământule şi cerule, şi ascultă graiurile mele, că am să spun pe pământ minunile lui Dumnezeu.
Să ne ridicăm ca şi cu nişte aripi sufletele, cu rugăciuni neîncetate şi cu înfrânarea şi cu gândirea adâncă, spre dragostea cea dumnezeiască.
Fugind de frigul neînfrânării, să ne încălzim toţi cu căldura înfrânării, întru dumnezeiescul Duh.
Prin sarea dumnezeieştilor virtuţi, lepădând putreziciunea păcatului, suflete, alipeşte-te de Dumnezeu.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Odihnitu-S-a Hristos întru tine, ceea ce eşti singură binecuvântată, şi a purtat trupul Său cel din tine.
Altă Tricântare, glasul al 2-lea
Post curat, rugăciuni, lacrimi, gândire de cele dumnezeieşti, şi toată altă virtute agonisind, să le aducem acum lui Dumnezeu Stăpânului.
Eva roabă s-a făcut pentru rod; vezi, suflete al meu, să nu te amăgeşti şi tu, de te va ispiti şarpele cândva, sfătuindu-te să mănânci roadele plăcerii.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Slăvesc trei Feţe ale unui chip, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul; o stăpânie a Dumnezeirii, o Împărăţie a tuturor şi o strălucire.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Naşterea ta, Preacurată, este uimitoare, că Cel ce a făcut pe om Dumnezeu este, Care S-a născut fără început din Tatăl, şi din tine, mai pe urmă, fără de bărbat S-a zămislit.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Pe ceea ce-i curgea sânge ai tămăduit-o cu atingerea de poala Ta, Hristoase al meu; fă-mă sănătos de patimi şi pe mine, care mă ating cu credinţă de mila Ta.
Irmosul: Luaţi aminte, popoare, minunile lucrurilor puterii Mele celei dumnezeieşti, şi întru aceasta veţi cunoaşte, că Însumi Eu sunt Dumnezeul tuturor.
Cântarea a 8-a
Într-ascuns pândindu-mă în toate zilele, cel viclean caută să mă prindă şi să mă facă mâncare luişi. Izbăveşte-mă de răutatea lui, Mântuitorule, Cel ce ai mântuit pe Iona din chit .
Prin post curăţindu-ne, să ne suim în muntele virtuţilor, şi să auzim lămurit ce va grăi nouă Dumnezeu. Că va grăi pace şi luminare şi tămăduire de zdrobirie sufleteşti.
Orbindu-mă în toate zilele cu întunecarea păcatelor, nu pot cunoaşte cele minunate ale Tale, Doamne. Pentru aceasta, deschide-mi ochii inimii mele, Iisuse, Dătătorule de lumină.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Cu picăturile îndurărilor tale, spală întinăciunile cele pătimaşe ale inimii mele, pururea Fecioară neîntinată, dăruindu-mi izvoare aducătoare de lacrimi, spre curăţirea sufletească .
Altă Tricântare
Focul nu se va stinge şi viermele nu se va sfârşi; teme-te de ameninţare, o, suflete al meu, slujind lui Hristos, ca să afli desfătare, acolo unde este locuinţa tuturor celor ce se veselesc.
Ridică, Te rog, sufletul meu cel aprins de arşiţa poftelor, prin atingerea Ta, ca pe soacra lui Petru, ca să se afle slujindu-Ţi cu plăcere, mărturisindu-Te întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.
Pe Tatăl cel pururea veşnic şi fără de început să-L lăudăm credincioşii şi pe Fiul cel împreună fără început, şi pe Duhul, Cel ce împreună străluceşte din Tatăl, Feţe ce sunt de o fiinţă ale unei Stăpânii şi Puteri atotputernice.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Marie, ceea ce eşti chemată de Dumnezeu, care eşti cu adevărat curăţirea credincioşilor, că prin tine se dă iertare tuturor din destul, nu înceta înduplecând pe Fiul tău şi Domnul pentru cei ce te laudă.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Deschide-mi, Hristoase, urechile sufletului cele asurzite, şi-mi limpezeşte limba mea, ca odinioară a celui mut şi surd. Ca auzind glasul Tău, să cânt şi cu limba să te laud în veci.
Irmosul: Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.
Pe Domnul, Cel ce a răcorit de demult în văpaie pe tinerii evreieşti, şi a ars în ea pe haldei, cu preaslăvire să-L lăudăm, zicând: Binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a
Văpaia focului celui nestins luând în gând, să ne apropiem acum de focul pocăinţei, cu cuget preacălduros patimile arzând.
Cuvânt aprins, cu râvnă ieşind din gura ce a postit de demult, a clătinat stihiile: Acestuia râvneşte suflete şi bine viază.
Cugetând preaticălosul meu suflet la judecata cea înfricoşătoare, găteşte-ţi cărările tale pururea spre plinirea voilor Mântuitorului.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi
Luminează sufletul meu cel întunecat cu negreala poftelor, Preacurată, ceea ce ai născut Lumina; ca să te măresc pururea cu credinţă.
Alt Canon
Toate mădularele trupului nostru este zis să le punem înaintea lui Hristos arme dreptăţii, radicand mâini cuvioase, fără mânie şi fără preget.
Tu fiind de faţă la apostoli oarecând în corabie, Hristoase al meu, ai potolit marea cea furioasă. Potoleşte şi întreitele valuri ale gândurilor mele.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Unei firi mă închin, trei Feţe laud: pe un Dumnezeu al tuturor, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Stăpânia cea pururea veşnică.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Curată fiind, ai născut prunc; fecioară fiind, ai alăptat. În ce chip au fost amândouă deodată, să rămâi fecioară după ce ai născut? Dumnezeu este Acela care a făcut aceasta; nu mă întreba în ce chip.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.
Tămăduieşte-mă, Hristoase al meu, pe mine, cel ce mi-am întinat sufletul cu patimi tâlhăreşti, turnând peste mine mila Ta, ca peste cel ce a căzut în mâinile tâlharilor.
Irmosul: Pe ceea ce mai presus de fire cu trup a zămislit în pântece pe Cuvântul cel fără de ani, Care mai înainte a strălucit din Tatăl, cu neîncetate laude să o mărim credincioşii.
LA STIHOAVNĂ Stihira zilei, glasul al 7-lea:
Sufletul meu cel rănit şi smerit cercetează-l, Doamne, Cel ce eşti doctorul celor bolnvi, şi celor deznădăjduiţi liman neînviforat; Că Tu eşti Cel ce ai venit Răscumpărător lumii, ca să ridici din stricăciune pe cel căzut; ridică-mă şi pe mine cel ce cad înaintea Ta, pentru mare mila Ta.
A mucenicilor:
În mijlocul priveliştii celor fără de lege, bucurându-se purtătorii de lupte, au strigat: Doamne, slavă Ţie!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin
Lăudămu-te pe tine, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, şi slăvim pe Dumnezeu Cuvântul, pe Care L-ai născut, strigând: Slavă Ţie!.
Troparul proorociei
Sprijinitor este nouă Dumnezeul lui Iacov, şi apărător în ziua necazului.
