De vorbă cu Sf Antipa de la Calapodești
Fără întoarcere, așa a început, marea iubire.
În nopțile de priveghere, lacrimile tale îmbrățișau crucea
și cu mâinile parcă trăgeai cerul aproape de tine.
În rugăciuni și în post învingeai ispitele timpului.
Maica Domnului a fost pelerin cu tine oriunde te-ai aflat.
La Valaam ai făcut popas pentru veșnicie.
Mă doare depărtarea de tine sfinte, nu pot umple golul.
De aceea sub privirea blândă a iernii, îți scriu
despre drumul sfințeniei, în care aruncai, în tăcere și în liniște semințele rugăciunii.
Cândva ai avut cântec de greier pe tălpi și de înger pe pleoape.
În traistă purtai povești, bocete spuse în cel mai dulce grai.
Tot în grai dulce ți-a vorbit Domnul și ai răspuns.
Acum, mă doare depărtarea de tine și mă închin icoanei tale.
Chiar daca acolo, în cer,
îngenunchezi pentru neam,
te-as fi vrut sfinte, acasă!
Nu ştiu când, unde inima, deşi nu ştie alfabetul, şi-a scris numele tău, Sfinte!
L-am repetat în fața raclei, să văd dacă este din bucurie adevărată pentru mine. Şi numele tău a plecat ca un ecou.
A îngenuncheat în fața icoanelor prin biserici, a trimis o binecuvântare stâncilor, pădurea a ciufulit-o cu tandrețe, apoi s-a oglindit în lacul Ladoga, după ce a salvat un strigăt de pescăruş de la înec…
Degrabă, s-a întors în inima mea şi am simțit mireasma ta, de sfânt.
Îți mulțumesc Sfinte Antipa! Bucură-te!
Bucurie mare în cer, sărbătoare: Sf. Antipa; Sf. Teofan Zăvorâtul (ochii aceia pătrunzători, sigur au văzut cerul) şi acum ne răscoleşte Sfântul cu privirea şi mai ales cu puterea cuvântului; Sf. Grigorie de Nyssa, care a tâlcuit atât de frumos fericirile, le-a disecat… şi mulți alți sfinți.
Bucurie în cer şi pe pământ.
Bucură-te sfinte Antipa! Roagă-te pentru noi!