Arhive categorii: Stareți și Părinți duhovnicești

Arhim Petru, Starețul Mănăstiriii Sfântului Ioan Botezătorul, Essex despre PRAZNICUL ÎNJUMĂTĂȚIRII CINCIZECIMII

Trecând prin Postul Mare, am trăit evenimentul Învierii, care a fost în inima propovăduirii creștine chiar mai înainte ca Evangheliile să fie scrise. Unii tâlcuitori notează că toate prorociile Vechiului Testament despre darul Sfântului Duh, (cum este cea a lui Ioil 2, 28: „Voi vărsa din Duhul Meu peste tot trupul”), se refereau la sfârșitul veacurilor. Potrivit înțelegerii lor, aceasta urma să se întâmple atunci când Dumnezeu avea să reverse Duhul Său pe pământ. Însă, în comunitățile creștine timpurii, după Înviere și Cincizecime, bucuria și râvna creștinilor era întețită prin faptul că ei știau că trăiau deja vremurile de pe urmă, căci avuseseră deja experiența vie a Duhului Celui ce era menit să vină la sfârșitul veacurilor. Dumnezeu le dăduse deja arvuna moștenirii ce avea să vină[1] și așteptau venirea din nou a Domnului cu mare râvnă, strigând: „Maranatha, vino, Doamne”[2]. Sfântul Pavel le spune corintenilor cu o astfel de încredințare că „toate făgăduințele lui Dumnezeu, în El, sunt da; și prin El, amin”. Ceea ce Dumnezeu făgăduise a venit deja, pentru că El „ne-a pecetluit și ne-a dat arvuna Duhului în inimile noastre”[3]. Prin urmare, ei se simțeau strâns legați de sfârșitul veacurilor, de a Doua Venire a Domnului, și se rugau: „Fie ca harul lui Dumnezeu să vină, iar această lume să treacă”. Continuă să citești

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. DEZRĂDĂCINAREA DIN PONT (2)

În faţa acestui impas, atât părinţii lui Leonidas, cât şi o mare mulţime de locuitori din Pont au preferat să-şi piardă bogăţia şi patria decât credinţa. Continuă să citești

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OBÂRȘIA (1)

VIAȚA STAREȚULUI HARALAMBIE DIONISIATUL. OBÂRȘIA (1)

Sfântul Apostol Pavel scrie în Epistola către ro­mani că „de este pârga sfântă, şi frământătura este sfântă; şi dacă rădăcina este sfântă, sunt şi ramurile” (Rom. 11, 16).

Pururea pomenitul meu Stareţ, Părintele Haralam­bie, care în lume se numea Haralambie Galanopulos, era originar din binecuvântatul Pont, rodul evlavioşilor părinţi Leonidas şi Despina.

Aşa cum citim în Sinaxarele Bisericii Ortodoxe, vedem că o mare mulţime de sfinţi provin din părinţi sfinţi. De aceea am considerat că este de folos să schiţez în puţine cuvinte arborele genealogic al Stareţului şi mai ales pe evlavioşii lui părinţi.

Aceştia, la rândul lor, provin din altă rădăcină sfântă. Leonidas a fost fiul evlavioşilor părinţi Dimitrie şi Sotiria. Din numeroasa lor familie, doi dintre copii s-au distins ca monahi. Primul a fost Anastasie, mo­nahul Arsenie de mai târziu, cunoscutul ascet şi împreună-nevoitorul Stareţului losif, marele isihast al zilelor noastre. Al doilea copil a fost Partenia, care mai apoi a devenit monahia Eupraxia, ucenica harismaticului isihast Ieronim al Eghinei. Dar şi Leonidas, aşa cum spunea de mic, ardea de setea de a deveni monah. Se vede însă că „alta a fost voia Domnului.”

(Monahul Iosif Dionisiatul, Starețul Haralambie – Dascălul rugăciunii minții, trad. și ed. de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2005, pp. 19-20)

Citeşte şi:

CEREREA IRODIADEI – Teze pentru o conversație cu Alexander Shelest

Înaltpreasfințitul Părinte Luca (Kovalenko), Mitropolit de Zaporojie și Melitopol comentează din nou inacceptabila situație actuală  pentru Biserica Ortodoxă Ucraineană, care a fost interzisă oficial în propria țară, în ciuda faptului că este cea mai mare organizație religioasă din Ucraina.

Hristos este în mijlocul nostru, dragi cititori!

În ajunul Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, aș dori să abordez din nou situația care s-a dezvoltat în jurul Bisericii noastre astăzi.

Singura noastră „vinovăție” constă în dorința noastră de a urma Legea lui Dumnezeu și în refuzul nostru de a face compromisuri cu lumea, de a numi răul bine. Statul tratează UOC (Biserica Ortodoxă Ucraineană) ca pe o instituție socială. Dar Biserica este un organism mistic, plin de har și guvernat de legi spirituale. Încălcarea acestor legi va duce la catastrofă.

Atunci când politicienii încearcă să-și impună legile asupra vieții Bisericii, se aseamănă cu aborigenii sălbatici, care nu știu să citească sau să scrie, dar încearcă să modernizeze activitatea unei centrale nucleare pe baza propriei înțelegeri. Asta este în esență ceea ce se întâmplă acum. Oameni care nici măcar nu cunosc rugăciunea „Tatăl nostru”, care nu știu să își facă semnul Sfintei Cruci și nu au citit niciodată Biblia, au decis brusc să ne învețe cum să credem, pentru cine să ne rugăm, în ce limbă să ne rugăm și cum să ne ordonăm viața duhovnicească. 

Suntem acuzați că suntem „spioni ruși”. Diavolul nu inventează niciodată nimic nou. Când ținuturile Ucrainei de astăzi făceau parte din Polonia și eparhiile ortodoxe se aflau sub omoforul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, autoritățile poloneze i-au numit pe ucrainenii ortodocși „spioni turci”, deoarece patriarhul lor avea sediul la Istanbul. Acest lucru s-a întâmplat deja în istorie. Astăzi, recunoaștem absurditatea acuzațiilor din partea guvernului polonez de atunci. Acuzațiile împotriva noastră astăzi nu sunt mai puțin absurde.
Cu toate acestea, în timpul nostru, Satana a mers mai departe. De exemplu, el cere acum „naționalizarea” sfinților. Adică dacă un sfânt s-a născut într-o țară care, conform legii ucrainene, este considerată agresor, nu mai poate fi sfânt. Dar dacă s-a născut în altă țară, este permis să ne rugăm lui. Anterior, în timpul războaielor cu Turcia sau când românii luptau alături de Germania împotriva noastră, Biserica nu a fost niciodată obligată să de-canonizeze sfinții greci sau români.
Dar acum, gândirea satanică a evoluat și în această direcție. La fel de absurde sunt cererile de condamnare a oricărui patriarh sau patriarhie. De exemplu, Patriarhul Bartolomeu a sprijinit operațiunile militare turcești împotriva țărilor vecine. Cu toate acestea, nu am auzit niciodată de creștini ortodocși din Siria care să ceară patriarhului lor să condamne pe liderul Fanarului (patriarhul Bartolomeu – n.tr.). În prezent, există un război în Gaza, iar teritoriul libanez este bombardat. Dar autoritățile din Gaza fac presiuni pe credincioșii Bisericii din Ierusalim să condamne Israelul? Sau autorităţile libaneze lansează ultimatumuri Patriarhiei Antiohiene pentru a condamna Patriarhia Ierusalimului? Asemenea lucruri sunt imposibile, pentru că viața Bisericii nu este legată de politică.
La fel de absurdă este și noțiunea de a echivala securitatea națională cu independența spirituală. Poate fi numită independență spirituală atunci când OCU ( așa-numita Biserica Ortodoxă a Ucrainei, structura schismatică a lui Dumenko) este dependentă de Fanar? Și ar fi corect să transferăm cu forța Biserica Ortodoxă Ucraineană (cea păstorită de Mitropolitul Onufrie – n.tr.), care este pe deplin autonomă, în dependență de Patriarhul Ecumenic, care el însuși este în întregime dependent de autoritățile turce și de patronii săi de peste mări (se referă la americani, n.tr.)?
Toate acestea sunt echivalente cu acuzațiile Irodiadei la adresa Mamei noastre – Biserica, (Irodiadă) care dorește un singur lucru – să ne taie capetele. 
traducere din engleză: Protos. Leontie Fusa

VIAŢA PĂRINTELUI HARALAMBIE DIONISIATUL. IZBĂVIREA MINUNATĂ PRIN AJUTORUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC GHEORGHE

„Atunci am cugetat profund. Mă gândeam în sinea mea: «Cât de deşartă este viaţa aceasta! Haralambie, voiai să te căsătoreşti pentru a deveni preot, ca să ajuţi la mântuirea lumii. Aşadar, acum mântuieşte-te mai întâi pe tine însuţi.»

Apoi am îngenunchiat şi cu lacrimi în ochi am strigat: «Sfinte Mare Mucenice Gheorghe, mare ostaş al lui Hristos, mântuieşte-ne şi îţi făgăduiesc că voi afierosi lui Dumnezeu întreaga mea viaţă.» Îndată ce am terminat rugăciunea, am auzit un tropot deasupra noastră. Am privit în sus şi am văzut că deasupra noastră prin aer, galopa un cal, dar pe călăreţ nu l-am văzut. Atunci am înţeles ce se întâmpla. Mi-am zis: Sigur este Sfântul Gheorghe, numai că sunt nevred­nic să-i văd chipul. Dar bine că am văzut măcar calul, înseamnă că ne-a auzit.»

Continuă să citești

SFÂNTUL SERAFIM DE VÂRIȚA (VI) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos (Audio)

Sfântul Serafim de Vârița (VI) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos, lectură Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Legături: 

Continuă să citești

SFÂNTUL SERAFIM DE VÂRIȚA (V) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos (Audio)

Sfântul Serafim de Vârița (V) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos, lectură Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Legături: 

Continuă să citești

SFÂNTUL SERAFIM DE VÂRIȚA (IV) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos (Audio)

Sfântul Serafim de Vârița (IV) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos, lectură, Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Legături: 

Continuă să citești

SFÂNTUL SERAFIM DE VÂRIȚA (III) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos (Audio)

Sfântul Serafim de Vârița (III) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos, lectură Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca

Legături: 

Continuă să citești

SFÂNTUL SERAFIM DE VÂRIȚA (II) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos (Audio)

Sfântul Serafim de Vârița (II) – Viața. Mărturii. Minuni. Cuvinte de folos (lectură); Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca, 20 februarie 2020

Legături: 

Continuă să citești