AUDIO

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!

,, Această casă Tatăl a zidit, această casă Fiul a întărit, această casă Duhul Sfânt a luminat-o şi prin ea a luminat şi sufletele noastre.”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Maica Domnului este pentru noi cea mai apropiată de sufletele noastre. După cum pe pământ, orice om mai bun sau mai puţin bun cu necazuri şi durere, cel dintâi cuvânt de ajutor pe care-l strigă este cel de mamă, creştinul, înţelegând că mai presus de părinţii săi se află Mama cea Cerească, a tuturor pământenilor, Maica Domnului, o strigă pe Maica Domnului întru ajutor. Naşterea Maicii Domnului a fost pregătită din vechime. Dumnezeu însuşi a dorit ca dintre oameni, pentru că oameii au căzut în robia diavolului, să apară o persoană curată prin care să vină ridicarea blestemului. Şi chiar în blestem se găseşte nădejdea, căci îl blesteamă Dumnezeu pe şarpe, care era, de fapt, diavolul. Şi îl blesteamă pe şarpe spunând: ,, Femeii tu îi vei înţepa călcâiul, dar ea îţi va zdrobi capul.”

Continuă să citești →

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Astăzi, biserica noastră prăznuieşte cu cinste pe cei mai aleşi dintre martirii neamului nostru din vremea mai apropiată de noi, nu din vremea bisericii primare, Sfinţii Martiri Brâncoveni. Aceşti sfinţi cu adevărat ne cuceresc prin credinţa şi prin jertfa lor. Sfântul Voievod Constantin Brâncovenul a urcat pe tron la anul 1688. A urcat pe tron fiind uns ca domn de Patriarhul de la Constantinopol, Dionisie, şi de Mitropolitul Ţării Româneşti de atunci, Teodosie. La urcarea sa pe tron boierii l-au luat din mijlocul bisericii şi l-au pus în Sfântul Altar. Acolo, a fost întâmpinat înaintea Sfântului Altar de Patriarh şi Mitropolit şi au făcut rugăciunile care se fac la cei aleşi să fie mai mari ai poporului. În vremea aceea, cu adevărat, domnitorii se încoronau cu rugăciuni, cu rugăciuni alese; li se cânta aşa cum se cuvine după rugăciune, întocmai ca la cei hirotoniţi: ,, Vrednic este!” După ce a fost încoronat domnul Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanul, a ajutat să se sfârşescă de tipărit Biblia lui Şerban Cantacuzino, pentru prima dată o Biblie întreagă tipărită, şi a fost un ocrotitor al cărţii, al tipăriturilor, al şcolilor. Pe vremea Sfântului Constantin Brâncoveanul au existat cinci tipografii care tipăreau necontenit la Bucureşti, la Târgovişte, la Râmnic, la Buzău, la Argeş, şi toate acestea scoteau cărţi de învăţătură folositoare şi cărţi de rugăciuni. Iată, Biblia de la Bucureşti din anul 1688 cu adevărat este cea mai frumoasă şi cea mai bogată lucrare de până atunci, iar Sfântul Constantin Brâncoveanul s-a apropiat mult de popor; a dorit să lumineze poporul. De aceea, la Sfântul Sava a întemeiat o Academie cu studii superioare unde se studia precum la marile Universităţi din Europa. Se învăţa ştiinţă, se învăţau şi teologia şi gramatica. Continuă să citești →

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

,, Fericit este pântecele care te-a purtat şi pieptul la care ai supt!”

Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi,

Această sfântă zi este închinată celei mai mari sărbători a Maicii Domnului;adormirea ei şi ridicarea ei de către Fiul său la cer. Cine este pentru noi Maica Domnului? Este cea aleasă din toate neamurile ca să fie cu adevărat palat al Împăratului Ceresc. Este vestită de prooroci, este vestită de Dumnezeu însuşi. Maica Domnului este femeia care zdrobeşte capul şarpelui, căci dacă Eva a fost cea prin care s-a gustat mărul cel dătător de moarte, Maica Domnului este noua Evă, adică o nouă începătoare a neamului omenesc precum este şi Iisus Hristos un nou Adam, şi iată, prin Maica Domnului se surpă blestemul şi se nimiceşte moartea prin ea ca mijlocitoare, căci Fiul lui Dumnezeu este Cel ce aduce biruinţa asupra păcatului şi a morţii. Continuă să citești →

 În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

,, Doamne, bine este nouă să fim aici. De voieşti voi face aici trei colibe: Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una.”

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi,

Sărbătoare mare ne-a chemat astăzi la Sfânta Biserică precum oarecând au fost chemaţi ucenicii de către Mântuitorul în Muntele Taborului. Schimbarea la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos este icoană a slavei celei dumnezeieşti la care ne cheamă Mântuitorul Hristos ca să ne facă fericiţi în viaţa cea viitoare. Şi iată, pentru că ucenicii adeseori se poticneau în credinţă, se îndoiau de multe ori şi gândeau: ,, Oare ce sunt cuvintele acestea?” Ei n-aveau încă darul Duhului Sfânt să poată să priceapă toate învăţăturile Domnului. Mântuitorul le vorbea, se bucurau, dar apoi mai uitau şi nu înţelegeau tot. De aceea, iată, Mântuitorul, deşi le vorbise despre Patimile Sale, şi ucenicii L-au oprit de la Patimă, mai ales Petru, şi i-a certat spunândule: ,, Oare cereţi să mă despart de voi şi de oamenii pe care am venit să-i mântuiesc?” De aceea, după ce şi-a vestit Patimile şi ucenicii s-au întristat gândindu-se că rămân singuri, Mântuitorul le-a vorbit despre slava Tatălui, şi le-a spus: ,, Iată, Eu trebuie să plec de pe pământ, şi mă duc la Tatăl, şi pentru voi este de folos să merg la Tatăl, căci de nu mă voi duce la Tatăl, Duhul nu se va pogorâ pe pământ, şi eu mă duc la Tatăl să vă gătesc vouă loc. De aceea aici vă las pacea Mea ca să vă iubiţi unul pe altul, cum Eu v-am iubit pe voi.” Cu toate acestea, ucenicii erau nepricepuţi, şi atunci cu şase luni înainte de patima Sa Mântuitorul S-a suit în Muntele Taborului, a luat cu El pe ucenicii Săi, a mers până aproape de vârful muntelui cu toţi. După aceea a luat cu sine numai pe trei ucenici: pe Petru, pe Iacob şi pe Ioan, şi le-a spus: ,, Veniţi cu mine către vârful muntelui! Şi-au mers acolo către vărful muntelui, şi puţin mai jos de vârf le-a spus: ,, Voi şedeţi aici, căci Eu mă voi duce chiar pe vârf ca să mă rog în taină!” Şi a început să se roage Mântuitorul. Ucenicii priveau la El cum se ruga. Şi în timp ce se ruga, deodată, o lumină L-a acoperit atât de puternic încât Faţa Lui strălucea ca soarele; nici nu mai puteau să-L privească ucenicii. Veşmintele Lui erau albe ca lumina. Şi au auzit o adiere ce venea de sus şi nu ştiau ce se petrece. Deodată, s-au arătat împreună cu Mântuitorul Moise şi Ilie. Ei au văzut doi oameni care au coborât din cer, nu ştiau cine sunt, dar au stat de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului, şi-au început să vorbească unul cu altul, şi a zis Moise către Ilie: ,, Iată, eu sunt Moise, tu eşti Ilie, iată ce vreau să-ţi spun ţie: că eu sunt cel ce am adus Legea şi am dat-o poporului, şi iată, eu sunt cel ce am vestit pe Acesta care acum străluceşte întru lumina neapropiată!” şi privea Moise spre Mântuitorul. ,, Nu L-am putut vedea în viaţa mea cum Îl văd acum pentru că eram cu trup; dar iată, acum mi s-a îngăduit să-L văd pe Dumnezeu întru slava Sa. Continuă să citești →

AUDIO

AUDIO

În numele Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, Amin!

Purtatorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimon roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!

Preacuvioşi şi Preacucernici Părinţi,
Iubiţi credincioşi,

Astăzi prăznuim pe cel ce de mai multă vreme ocroteşte şi împodobeşte Catedrala Arhiepiscopiei Tomisului, pe Sf. Mare Mc. şi Tămăduitor Pantelimon.

Contemporan cu Sf. Epictet şi Astion, el a trăit in timpul Împăratului Maximian. Tatăl său era păgân şi mama sa creştină. Mama sa a început să-l înveţe cele mai sfinte şi frumoase învăţături creştineşti, dar a murit devreme şi fiul său a rămas tânăr. Şi tatăl său,păgân înfocat, a căutat să-i dea o educaţie după tradiţia păgână, de aceea l-a trimis să înveţe meşteşugul doctoricesc la cel mai vestit doctor din vremea aceea, Eufrosin. Se ducea acest tânăr si trecea pe lângă chilia unui bătrân preot, Ermolae. Acesta şedea într-o chilie mică cu câţiva creştini, toţi ascunşi de frica împaratului şi a păgânilor, pentru că toţi creştinii erau vânaţi să fie daţi la moarte. Pe aici trecea şi Pantoleon, cum se numea la început. Şi iată, trecând pe acolo, bătrânul într-o zi s-a gândit să-l invite la sine, şi i-a zis: ,, Te văd că mergi undeva mereu,şi ţi-am văzut chipul tău cuviincios. Cine eşti şi unde te duci?”. Continuă să citești →

Autor: Pr. Sebastian Schipor

„A intrat să găzduiască la un om păcătos.”

La un păcătos… Nu folosim cuvântul acesta în mod expres. Îi întrebuințăm sensul și atunci când spunem cu dezgust: bețiv, vagabond, prăpădit, fără căpătâi ș. a.m.d. Și nu epuizăm niciodată variantele. Unele păcate sunt, pentru noi, oamenii, de neiertat.

Zaheu nu e întotdeauna mic de statură. Poate fi și înalt, și vânjos, și frumos, și urât, și bogat, și sărac… Poate să lase în urma lui miros fin de parfum scump, sau, din contră, un iz acru de alcool contrafăcut. Poate să vină cu mâna întinsă spre tine sau, din contră, să-ți zâmbească, voind să te ajute cumva. În majoritatea situațiilor însă noi îl disprețuim. Noi, care nu ne-am dat cu păcatul. Noi, care suntem casnicii lui Dumnezeu. Suntem „de-ai casei”, mai exact. Continuă să citești →