OMILII PENTRU POSTUL MARE ALE SFINȚILOR ANASTASIE SINAITUL, CHIRIL AL ALEXANDRIEI, IOAN GURA DE AUR ŞI, GRIGORIE AL NYSSEI; lectură, Protos. Leontie Fusa, Schitul „Sfântul Gheorghe”, Cloşca
RUGĂCIUNI DIN TRIOD ÎN ZIUA DE LUNI A SĂPTĂMÂNII A DOUA DIN POSTUL MARE
SEDELNE
Pe mine cel omorât cu sufletul, prin rodul călcării de porunci, Te rog înviază-mă, Hristoase, ca un îndurat, prin post adevărat şi prin pocăinţă; şi-mi dă să umblu pururea în căile cele drepte şi bune ale cinstitelor Tale porunci; ca dobândind dumnezeiască slăvirea Ta, împreună cu toţi cei ce Te iubesc pe Tine, să laud, Iisuse bunătatea Ta pentru toţi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.
În furtunile patimilor înviforat fiind eu, nepriceputul, Preacurată, te chem pe tine cu căldură: Nu mă lăsa să pier, pe mine, ticălosul, ceea ce ai născut adâncul milei; că afară de tine altă nădejde n-am câştigat. Să nu mă arăt dar batjocură şi râs vrăjmaşilor, eu, cel ce nădăjduiesc spre tine. Că poţi câte voieşti, ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului tuturor.
Doamne, îndreptează-ne pe noi care începem postul săptămânii a doua: străluceşte-ne nouă sfinţenia şi lumina îndreptărilor tale. Şi ne învredniceşte pe noi, cei ce plecăm genunchii, să aducem Ţie rugăciune bineprimită; căci Tu eşti Tatăl nostru şi noi fiii Tăi, şi pe Tine cu frică Te lăudăm şi numele Tău chemăm. Continuă să citești
PREDICA ÎNTÂI DIN CARTEA „CUVINTE DESPRE VEŞNICIE”– PREDICI ALESE – A CUVIOSULUI IUSTIN CEL NOU DE LA CELIE LA SFÂNTA DUMINICĂ A ORTODOXIEI (1965): ICOANA LUI DUMNEZEU (lectură audio)
CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVOTÂTUL LA DUMINICA ORTODOXIEI (II)
CUVÂNT AL SFÂNTULUI IOAN DE KRONSTADT LA DUMINICA ORTODOXIEI: De acum veţi vedea cerurile deschise
CUVÂNT AL SFÂNTULUI TEOFAN ZĂVOTÂTUL LA
DUMINICA ORTODOXIEI
CUVÂNT AL SFÂNTULUI LUCA AL CRIMEEI LA DUMINICA ORTODOXIEI, DESPRE ICONOCLASM
PREDICĂ LA DUMINICA ÎNTÂI DIN POSTUL MARE, A ORTODOXIEI, A LUI ILIE MINIAT, EPISCOP DE CERNICA ŞI KALAVRITA: Învățătură despre credință (lectură audio)
Duminica întâi a Postului (a Ortodoxiei)
[Evr. 11,24-26,32-40; In. l, 43-51 -12,2]
Nu uita cuvântul drept pe care l-ai spus lui Dumnezeu, înnoind legământul cu El, care fusese stricat, cu gând viclean, de către tine. Adu-ţi aminte cum şi de ce l-ai călcat şi străduieştete să te fereşti de o nouă trădare. Nu sunt slăvite vorbele alese – slăvită e credincioşia. Oare a avea legământ cu împăratul nu e un lucru aducător de slavă? Cu cât mai multă slavă este deci în a avea legământ cu împăratul împăraţilor?! Dar slava aceasta se va preface în ruşine, de nu vei fi credincios legământului. Câţi oameni mari n-au fost slăviţi de la începutul lumii şi toţi au fost slăviţi pentru credincioşia în care s-au ţinut, în ciuda marilor necazuri şi nevoi pe care le-au avut de pătimit pentru aceasta: „Au suferit batjocuri şi bătăi, ba chiar şi lanţuri şi închisoare; au fost ucişi cu pietre, au fost puşi la cazne, au fost tăiaţi cu fierăstrăul, au murit ucişi cu sabia, au pribegit în piei de oaie si în piei de capră, lipsiţi, strâmtoraţi, rău primiţi. Ei, de care lumea nu era vrednică, au rătăcit în pustii, și în munţi, şi în peşteri, şi în crăpăturile pămîntului… De aceea si noi, având împrejurul nostru atâta nor de mărturii, să alergăm cu stăruinţă în lupta ce ne stă înainte, cu ochii aţintiţi asupra lui Iisus, începătorul si Plinitorul credinţei noastre” (Evr. 11, 36-38; 12,1-2).
(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)