RUGĂCIUNI DIN TRIOD ÎN ZIUA DE LUNI A SĂPTĂMÂNII A DOUA DIN POSTUL MARE 

SEDELNE

Pe mine cel omorât cu sufletul, prin rodul călcării de porunci, Te rog înviază-mă, Hristoase, ca un îndurat, prin post adevărat şi prin pocăinţă; şi-mi dă să umblu pururea în căile cele drepte şi bune ale cinstitelor Tale porunci; ca dobândind dumnezeiască slăvirea Ta, împreună cu toţi cei ce Te iubesc pe Tine, să laud, Iisuse bunătatea Ta pentru toţi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

În furtunile patimilor înviforat fiind eu, nepriceputul, Preacurată, te chem pe tine cu căldură: Nu mă lăsa să pier, pe mine, ticălosul, ceea ce ai născut adâncul milei; că afară de tine altă nădejde n-am câştigat. Să nu mă arăt dar batjocură şi râs vrăjmaşilor, eu, cel ce nădăjduiesc spre tine. Că poţi câte voieşti, ca ceea ce eşti Maica Dumnezeului tuturor.

Doamne, îndreptează-ne pe noi care începem postul săptămânii a doua: străluceşte-ne nouă sfinţenia şi lumina îndreptărilor tale. Şi ne învredniceşte pe noi, cei ce plecăm genunchii, să aducem Ţie rugăciune bineprimită; căci Tu eşti Tatăl nostru şi noi fiii Tăi, şi pe Tine cu frică Te lăudăm şi numele Tău chemăm.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Început mântuirii s-a făcut vorbirea lui Gavriil către Fecioara. Că auzind aceasta: Bucură-te!, nu s-a ferit de această hiritisire; nu s-a îndoit ca Sarra în cort, ci aşa a zis: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău.

T R I C Â N T A R E

Cântarea 1, glasul al 4-lea

Unule, Bunule, Izvorul milei, Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ai ridicat păcatele lumii ca un Dumnezeu, mântuieşte-mă pe mine, cel ce mă înec în furtuna păcatelor, îndreptându-mă la limanul pocăinţei.

Postul cel curat este: depărtarea de păcate, înstrăinarea de patimi, dragostea cea către Dumnezeu, nevoinţa spre rugăciune, lacrimile cu umilinţă şi îngrijirea de săraci; aşa a poruncit Hristos în Scripturi.

Pe mine, cel ce sunt rănit la suflet cu sabia păcatului şi vătămat cu multe răutăţi, Tămăduitorule al sufletelor noastre, tămăduieşte-mă ca un făcător de bine, punându-mi doctoriile înţeleptelor Tale porunci, Iubitorule de oameni.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

Ceea ce eşti cort neîntinat, Preasfântă Fecioară, curăţeşte-mă pe mine, cel cuprins de ademenirile cumplitelor patimi, cu izvorul milei tale. Şi-mi dă ploi de umilinţă, stăpână, nimicind adâncul păcatului.

Altă tricântare, glasul al 6-lea

Ca pe o bucurie de după sărbătoare primind, fraţilor, a doua săptămână a făcătorului de lumină post, cu dragoste să lăudăm pe Hristos, din îndemn dumnezeiesc veselindu-ne.
Vremea cea de umilinţă a postului aflând-o acum, să plângem foarte şi să suspinăm, şi să întindem mâinile către Însuşi Mântuitorul, ca să mântuiască sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Unime în trei ipostasuri, prea stăpânitoare Doamnă a tuturor, desăvârşită cârmuitoare; Ceea ce eşti mai presus de toată domnia, Tu ne mântuieşte pe noi, Părinte şi Fiule şi Duhule Preasfinte.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Cine a născut fiu neasemănat după legea părintească? Însă pe Acesta Îl naşte Tatăl fără de mamă; preaslăvită minune! Că tu, Preacurată, ai născut Dumnezeu şi om, totodată.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Cum voi suferi mânia Ta, Hristoase al meu, când vei veni la judecată? Şi ce răspuns voi afla să dau acolo, nelucrând, nici făcând voia Ta, Doamne? Pentru aceasta mai înainte de sfârşit iartă-mă.

Irmosul: Ajutor şi acoperitor s-a făcut mie spre mântuire. Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El; căci cu slavă S-a preaslăvit.

Cântarea a 8-a

Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gânduri tâlhăreşti şi, rănindu-mă, m-am stricat. Tămăduitorule al bolnavilor, dă-mi mână de ajutor, cu rugăciunile tuturor sfinţilor Tăi.

Viforul cumplitului păcat tulbură mintea mea; ci ca Petru, Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, cel ce cânt: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Cu înfrânare să omorâm patimile, cu postul să întraripăm duhul spre cer şi să strigăm întru umilinţa inimii: Greşit-am Ţie, Dumnezeule, ca un îndurat iartă-ne.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi

În pântecele tău sălăşluindu-Se Cel Preaînalt, mai încăpătoare decât cerurile te-a arătat, Fecioară şi ocrotitoare nebitruită celor ce strigă: Toate lucrurile binecuvântaţi şi lăudaţi pe Domnul.

Altă tricântare

Arată-mi sufletul, Doamne, nerobit de tirania patimilor, ca, slobod făcând voia Ta, să mă bucur şi să slăvesc stăpânirea Ta în veci.

Neînfrânarea lui Isav urăşte-o, suflete al meu, şi râvneşte cele bune ale lui Iacov; îmboldeşte pe Veliar prin post; îmbogăţeşte-te cu cele dumnezeieşti şi laudă în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe unul Dumnezeu după fiinţă cinstesc, trei ipostasuri laud în chip deosebit, altele, iar nu de alt fel; deoarece Dumnezeirea este una, stăpânire în trei Feţe: pentru că este Tatăl şi Fiul şi Duhul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Din luminatul tău pântece, ca un mire din cămară ieşind Hristos, a strălucit lumină mare celor din întuneric; că strălucind Soarele dreptăţii, Preacurată, a luminat lumea.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Apă bând nu a înnebunit nimeni, dar Noe ispitit de vin s-a aflat gol; şi Lot din acesta a născut seminţele răutăţii. Deci fugi, o suflete al meu, de asemănarea acestora, lăudând pe Hristos.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

Pe Cel ce-L slăvesc oştile cereşti şi de Dânsul se cutremură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a

Să postim de patimile mâniei, să ne desfătăm cu dragoste nemincinoasă, să hrănim pe cei săraci cu pâine, hrănindu-ne noi cu dumnezeiescul har, şi cu lacrimile hotărârii ce va să fie.

Ticălosule suflete, suspină, mâhneşte-te, arată chip de pocăinţă; acum este ziua lângă uşi; Cel ce judecă fără făţărie vine să dea fiecăruia cele vrednice după faptele lui, precum este scris.

N-am dobândit fapte bune, întinatu-mi-am haina, pe care am luat-o cu îmbrăcarea dumnezeiescului botez; întru întunericul necunoştinţei umblu. Ci îndreptează-mă acum cu lumina feţei Tale, Doamne, pe mine cel deznădăjduit.

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.

Marie, Doamnă a toate, pe mine, cel ce m-am făcut rob tuturor păcatelor, scapă-mă, Fecioară; că tu ai născut, mai presus de orice, pe Cuvântul, pe Mântuitorul sufletelor noastre; pe Acel ce este bunătatea în fiinţă.

Altă tricântare

Să pătimim acum ca nişte ostaşi ai lui Hristos, că, pe cât trece vremea, se împletesc cununile celor ce se nevoiesc, pe care le va da Hristos, când va veni cu slavă să judece tot pământul.
Cu totul m-am rănit, Hristoase, tot m-am umplut de bube. Vindecă-mi rănile şi bubele mele, şi patimile şi muşcăturile cele din păcat; ca să aud şi eu ca leprosul glasul Tău cel sfânt: Voiesc!, curăţeşte-te.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Unule Născătorule al Unuia, Părinte al Fiului cel Unul-Născut, şi Unule Fiule al Celui Unul, lumina şi strălucirea luminii, şi Unule Duhule Sfinte numai al Unuia Dumnezeu, Care eşti cu adevărat Domn al Domnului; o, Treime,Unime sfântă!, mântuieşte-mă pe mine, cel ce grăiesc Dumnezeirea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Minunea naşterii tale mă uimeşte, ceea ce eşti cu totul fără prihană. Cum ai zămislit fără sămânţă pe cel necuprins? Spune cum ai rămas fecioară, născând ca o maică? Acest lucru ce este mai presus de fire, primindu-l cu credinţă, închină-te Celui ce S-a născut; căci câte le voieşte le şi poate.

Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, slavă Ţie.

Postul a făcut pe Moise văzător de Dumnezeu; pe Ilie oarecând mergător în car de foc, şi pe Pavel minunat călător la cer. Pentru aceasta, suflete al meu, să postim de răutăţi, şi ne vom răpi şi noi la înălţimea nepătimirii.

Irmosul: Naşterea din zămislirea cea fără de sămânţă este netâlcuită; rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat; că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe tine toate neamurile, ca pe o Maică mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim.

LA STIHOAVNĂ

Minunată armă este rugăciunea şi postul. Acestea pe Moise l-au făcut scriitor de lege, şi pe Ilie întru jertfe râvnitor. Întru acestea stăruind credincioşii, să strigăm Mântuitorului: Ţie unuia am greşit, miluieşte-ne pe noi.

Binecuvântată este oastea Împăratului ceresc! Că deşi au fost pământeni mucenicii, dar s-au nevoit a ajunge la vrednicia îngerească; de trupuri nebăgând seamă, prin pătimire s-au învrednicit de cinstea celor fără de trupuri. Pentru rugăciunile lor, Doamne, mântuieşte sufletele noastre.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin.

Ţie ne rugăm ca Maicii lui Dumnezeu binecuvântată: Roagă-te să se mântuiască sufletele noastre.

Troparul proorociei

Cel ce ai zidit însuţi inimile noastre, adu-Ţi aminte că ţărână suntem; nu ne osândi pe noi întru cele mai de jos ale pământului, Cel ce eşti fără de păcat.