Ap. I Tesaloniceni 2, 1-8
Fraţilor, voi înşivă ştiţi că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică, ci după ce am suferit şi am fost, precum ştiţi, ocărâţi în Filipi, am îndrăznit întru Dumnezeul nostru să grăim în faţa voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu. Pentru că îndemnul nostru nu venea din rătăcire, nici din gânduri necurate, nici din înşelăciune, ci, după cum am fost socotiţi vrednici de Dumnezeu ca să ni se încredinţeze Evanghelia, aşa vorbim, nu căutând să plăcem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne încearcă inimile. Căci niciodată nu ne-am arătat cu cuvinte de linguşire, după cum ştiţi, nici cu ascunse porniri de lăcomie. Dumnezeu îmi este martor. Nici n-am căutat slavă de la oameni, nici de la voi, nici de la alţii, deşi puteam să fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos. Noi însă am fost blânzi în mijlocul vostru, aşa precum o doică îngrijeşte pe fiii săi; astfel, iubindu-vă, eram bucuroşi să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi sufletele noastre pentru că ne-aţi devenit iubiţi.
Ev. Luca 11, 9-13
Zis-a Domnul către ucenicii Săi: cereţi şi vi se va da vouă; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Pentru că cel care cere va lua; şi cine caută va afla; şi celui care bate, i se va deschide. Şi care tată dintre voi, dacă îi va cere fiul pâine, oare, îi va da piatră? Sau dacă-i va cere peşte, oare, îi va da şarpe în loc de peşte? Sau dacă îi va cere un ou, îi va da scorpie? Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi fiilor voştri daruri bune, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor care îl cer de la Dânsul.
