Arhive autor: admin

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A ÎPS IRINEU, ARHIEPISCOP DE ALBA IULIA (2017): Numai în Hristos avem viitor durabil şi şansa păcii pe acest pământ

Pastorale IPS Irineu2017_2

Cu aproximativ şapte secole înaintea erei creştine, Evanghelistul Vechiului Testament, proorocul Isaia (740-686 î. Hr.), mărturisea următoarele: „Iată, fecioara va purta în pântece şi va naşte fiu şi-L vor chema cu numele de Emanuel” (Is. 7, 14), care înseamnă „Cu noi este Dumnezeu”. Această naştere minunată a avut loc la „plinirea vremii” (Gal. 4, 4).

Profeţia lui Isaia, alături de toate celelalte profeţii, ne ajută să înţelegem bine că, prin Întruparea Sa de la Duhul Sfânt (cf. Mt. 1, 20) şi din Fecioara Maria şi, mai ales, prin Naşterea Sa ca Om, Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul, intră în umanitate. Domnul rămâne „până la sfârşitul veacului” (Mt. 28, 20) prezent în mijlocul oamenilor care cred în El şi-L iubesc pe El. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PF PĂRINTE DANIEL, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE (2017): Bucurie mare că S-a născut Mântuitorul

PF Parinte Daniel,

† DANIEL

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOPUL BUCUREŞTILOR, MITROPOLITUL MUNTENIEI ŞI DOBROGEI,

LOCŢIITORUL TRONULUI CEZAREEI CAPADOCIEI

ŞI

PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE

PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL, PREACUCERNICULUI CLER

ŞI DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN ARHIEPISCOPIA BUCUREŞTILOR

HAR, PACE ŞI BUCURIE DE LA DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, IAR DE LA NOI PĂRINTEŞTI BINECUVÂNTĂRI 

„Vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.” (Luca2, 10-11)

Preacuvioși şi Preacucernici Părinţi,

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Rostul sau scopul zămislirii şi naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul veşnic al lui Dumnezeu, ca om din Fecioara Maria, prin lucrarea Duhului Sfânt, este mântuirea lumii. De aceea, îngerul vesteşte păstorilor de la Betleem „bucurie mare, că vi S-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”. Deci, de la îngeri a învăţat Biserica să numească Mântuitor pe Domnul Iisus Hristos.

În cele ce urmează, vom prezenta pe scurt ce înseamnă cuvintele mântuireşi Mântuitor, potrivit învăţăturii Sfintei Scripturi şi Sfinţilor Părinţi ai Bisericii.

În Vechiul Testament, cuvântul mântuire (în ebraică yesa) are mai multe înţelesuri. Se referă la eliberarea din robie, vindecarea de o boală, izbăvirea de un pericol sau de duşmani. În majoritatea cazurilor, Dumnezeu este autorul mântuirii. El a eliberat pe evrei din robia Egiptului şi apoi din robia Babilonului. El i-a izbăvit pe sărac şi pe nevoiaş când aceştia nu au avut pe nimeni să-i ajute. Aşadar, a-L cunoaşte pe Dumnezeu înseamnă a-L cunoaşte pe El ca un Dumnezeu Care mântuieşte (cf. Osea 3, 14), astfel încât în Vechiul Testament cuvintele Mântuitor şi Dumnezeu au acelaşi înţeles, mai ales în marele eveniment de eliberare mântuitoare a evreilor din robia Egiptului (cf. Ieşire 12, 4 şi 14, 31). În traducerea greacă a Vechiului Testament (Septuaginta), cuvântul mântuire (sótéria) poate avea înţelesul de eliberare, dar şi de răscumpărare. Dumnezeu este marele răscumpărător al lui Israel. În scrierile profetului Isaia, mântuirea implică şi un trimis, Mesia – Robul lui Dumnezeu, un Salvator, care nu este totuşi diferit sau despărțit de Dumnezeu Însuşi. El singur este Mântuitorul poporului Său (cf.Isaia 43, 11 şi 45, 21). În imnul din Isaia 49, 1-6, prin Mesia Dumnezeu realizează mântuirea tuturor popoarelor[1]. Astfel, Vechiul Testament a pregătit venirea în lume a lui Mesia-Hristos ca Mântuitor al lumii. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A ÎPS VARSANUFIE, ARHIEPISCOPUL RÂMNICULUI (2017): Naşterea Domnului – bucuria cerească revărsată pe pământ

IPS Varsanufie PAstorala2017_2

Preacuviosului cin monahal, preacucernicului cler și

preaiubiților credincioși din cuprinsul

Arhiepiscopiei Râmnicului,

Har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări!

„Cerul și pământul astăzi,

după prooroci, să se veselească;

îngerii cu oamenii

duhovnicește să prăznuiască:

Dumnezeu în trup S-a arătat”[1].

Iubiți fii și fiice duhovnicești, 

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos este cea de-a doua sărbătoare din cursul anului care ne dă posibilitatea să fim împreună, chiar dacă nu față către față, măcar prin mijlocirea acestei scrisori pastorale. Acest praznic face posibilă transmiterea bucuriei Noastre către inimile voastre primitoare de dragoste și râvnă față de Biserica lui Hristos, Dumnezeu Cel întrupat, pentru că Înomenirea Fiului lui Dumnezeu este manifestarea iubirii celei nesfârșite a lui Dumnezeu către oameni. Nașterea Domnului este astfel o sărbătoare a bucuriei, a dragostei, a înnoirii și primenirii sufletești, pentru că Fiul lui Dumnezeu Se coboară la noi oamenii, spre a ne înnoi, a ne schimba duhovnicește, spre a ne transforma din oameni pământești în oameni cerești, înduhovniciți, plini de iubire dumnezeiască, după cum și textul liturgic ne îndeamnă: „Cerul și pământul s-au unit astăzi, născându-Se Hristos. Astăzi Dumnezeu pe pământ a venit și omul la Cer s-a suit. Astăzi este văzut cu trup pentru om, Cel din fire nevăzut. Pentru aceasta și noi, lăudându-L, să-I strigăm: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pacea care ne-a dăruit-o nouă venirea Ta, Mântuitorul nostru, slavă Ție!”[2]. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS TIMOTEI, EPISCOPUL SPANIEI ŞI PORTUGALIEI (2017): Omul – icoană vie a lui Hristos

PS TIMOTEI 2

† TIMOTEI
Prin harul lui Dumnezeu, Episcop al Spaniei şi Portugaliei

Cuvânt pastoral la Naşterea Domnului 2017

Omul – icoană vie a lui Hristos

Către tot clerul şi poporul binecredincios
din Episcopia Spaniei şi Portugaliei

Har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, iar din parte-mi, arhiereşti binecuvântări!

„Pe cel după chip și după asemănare văzându-l Iisus stricat din pricina călcării poruncii, plecând cerurile S-a pogorât și S-a sălășluit în pântecele Fecioarei fără schimbare, ca într-însul să înnoiască pe Adam cel stricat, care striga: Slavă Arătării Tale, Izbăvitorul meu și Dumnezeu!”1.

Preacuvioși și preacucernici părinți,
Preacuvioase maici și
Iubiți credincioși,

În fiecare an de Crăciun, trăim și ne exprimăm bucuria că Dumnezeu nu ne-a uitat, nu ne-a lăsat să ne stingem în fărădelegile noastre și să ne adâncim în întunericul necunoștinței, ci, din iubire față de noi, oamenii, a colindat pământul, trimițându-L pe Fiul Său Cel unul născut, pe Domnul nostru Iisus Hristos, să alunge pustiul, potopul și urgia care au pus stăpânire pe întreg neamul omenesc o dată cu căderea lui Adam. Această mare bucurie o vestim noi, românii, prin colindul străbun:

„Dumnezeu Preasfântul
Colindând pământul
A vrut să nu mai fie
Potop și urgie
El făcu lumina
Blândă și senină
Și-și trimise Fiul
S-alunge pustiul
Fiul se-ntrupează
Lumea luminează
Fecioara Maria
Naște pe Mesia
Dumnezeu Prea Bunul
Ne-a trimis Craciunul
Cu har și bucurie
Și aici să fie”. Continuă să citești →

19 decembrie: Acatistul Sfântului Mucenic Bonifatie

Troparul Sfântului Mucenic Bonifatie, glasul al 4-lea:

Mucenicul tău. Doamne, Bonifatie, întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori a învins; zdrobit-a şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS SEBASTIAN, EPISCOPUL SLATINEI ŞI ROMANAŢILOR (2017): Privatizarea lui Dumnezeu

Pastorale 2017_PS Sebastian_2

Preacucernici şi Preacuvioşi părinţi,
Preacuvioase maici și iubiţi credincioşi,

Anul trecut, cu câteva zile înainte de Crăciun, am primit un telefon de la o cunoștință mai veche care mi-a spus, între altele, că familia sa a fost nevoită să sărbă­to­rească mai devreme Nașterea Domnului, întrucât un membru important al familiei a trebuit să plece numaidecât în stră­inătate!…

Am rămas, pe moment, nedumerit, la gândul că cineva ar putea sărbători Crăciunul când vrea și cum vrea el mai înainte de vreme și în mod cu totul privat. M-am gândit apoi că, ­într-o societate ca a noastră… în care vedem privatizându-se întreprinderi, fabrici și persoane, de ce să ne mai mirăm că ar putea fi privatizate și sărbătorile ­sfinte, rânduielile noastre crești­ne, Biserica, sau chiar… Dumnezeu?

Observăm astăzi cum curentul acesta al individualizării excesive a persoanei – pe fondul exacerbatei propagande a drepturilor și libertăților omului, dublată și de izolarea stranie pe care i-o oferă din plin cuce­riri­le amețitoare ale tehnologiei în ultima vreme – asigură crești­nului de acum toate condițiile unei însingurări ce poate duce, dacă nu vom lua aminte, până și la privatizarea celor sfinte, a credinței și a lui Dumnezeu Însuși. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A ÎPS SERAFIM, MITROPOLIT AL GERMANIEI, EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD (2017): IUBIREA DE NEAM

Pastorale 2017_IPS Serafim_2

„Mântuiește Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta….”

† Serafim
Arhiepiscop Ortodox Român al Germaniei, Austriei şi Luxemburgului şi
Mitropolit al Germaniei, Europei Centrale şi de Nord

Preacucernici Părinţi şi iubiţi credincioşi,

Dăm slavă bunului Dumnezeu şi-I mulţumim că am ajuns cu pace la sărbătorile de iarnă prilejuite de Naşterea Domnului care revarsă în sufletele noastre dragoste şi bucurie, lumină şi căldură. Fiecare ne-am pregătit, pe măsura credinţei şi a râvnei pentru Dumnezeu, cu post şi rugăciune, ca şi prin Taina Spovedaniei şi a Împărtăşirii cu Trupul şi Sângele Domnului,  să întâmpinăm după cuviinţă acest mare Praznic. Slujbele din aceste zile şi minunatele colinde de Crăciun ne dezvăluie marea Taină care s-a petrecut în Betleem şi-L preamăresc pe Dumnezeu Care se smereşte şi se face om, intră în umanitate, împărtăşeşte condiţia omenească pentru ca să mântuiască lumea din interiorul firii noastre. Pruncul născut în Betleem – Dumnezeu şi om – este ca o sămânţa dumnezeiască pusă în aluatul umanităţii, adică în inima fiecărui om în care se concentrează toată umanitatea, pentru ca toată umanitatea să dospească şi să devină o singură Pâine. Mântuitorul Iisus Hristos spune despre Sine că este „Pâinea care s-a coborât din cer“ (Ioan 6, 51) şi că cei ce mănâncă această Pâine, adică Trupul şi Sângele Său, devin una cu El şi au parte de viaţa veşnică. Fiecare om este chemat să crească în Hristos, străduindu-se, zi de zi, să creeze condiţiile necesare pentru ca sămânţa dumnezeiască din inima sa să-i dospească întreaga fire. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS ANDREI, EPISCOPUL COVASNEI ŞI HARGHITEI (2017): Dreptul Iosif, model de smerenie şi ascultare

Pastorale2017_PS Andrei_2

„Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de ființă naște, și pământul peștera celui neapropiat aduce, Îngerii cu păstorii slavoslovesc și magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut Prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci” (Condacul Nașterii Domnului).

Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos a fost prilej de mare bucurie pentru lumea nevăzută a îngerilor care cântau: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bună voire” (Luca 2, 14), dar și pentru Fecioara Maria și Bătrânul Iosif, pentru păstori și pentru magi. Fecioara Maria a trăit cel mai intens bucuria nașterii. Naș­terea Pruncului Iisus în ieslea din peștera Bethleemului a adus o stare sufletească plină de nenumărate bucurii logodnicului și protectorului Fecioarei Maria, Bătrânului Iosif cel smerit și drept (…) La evrei, noțiunea de „drept” avea sensul și de om virtuos în toate. Iosif a înțeles că trebuie să-i fie Sfintei Fecioare ocrotitor, să aibă grijă de ea și că ea trebuie să rămână curată. A fost încre­dințată acestui drept pentru că nu era acceptat în mentalitatea lumii iudaice ca o fecioară să-și păstreze curăția trupească pentru toată viața. Dreptul Iosif era singurul care știa de legământul conform căruia trebuia să rămână fecioară. Continuă să citești →

PASTORALĂ LA NAŞTEREA DOMNULUI A PS PETRONIU, EPISCOPUL SĂLAJULUI (2017): „Noi pe Iisus L-am aflat, în iesle de boi culcat”

PS Petroniu_2

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu sărbătorim din nou Crăciunul, iar colindul străbun ne îndeamnă: „Veniți astăzi credincioșii să săltăm,/De nașterea lui Hristos să ne bucurăm./ Că El astăzi în Vifleem Sa născut,/Precum au grăit prorocii cei de demult./Îngeri și păstori cântare I-au adus/Și noi să-I cântăm mărire întru cei de sus. /Pace și bunăvoire pe pământ,/Că azi S-a născut în iesle Domnul Sfânt”.

Colindele ne încarcă sufletele de bucurie la fiecare început de iarnă, cu frumuse­țea și gingășia lor unică, întorcându-ne parcă în timp, în anii copilăriei. Termenul „colindă” provine din latinescul „calendae”, care la romani semnifica prima zi a fiecărei luni. În timpul calendelor din ianuarie copiii romanilor umblau din casă în casă, cu prilejul Anului Nou, și cântau imnuri, urând gazdelor noroc și fericire în anul care începea. După ce Dacia a fost cucerită de către romani, acest obicei s-a răspândit și la noi, iar odată cu încreștinarea strămoșilor noștri, aceste imnuri sau urări păgâne au dobândit un conținut creștin, fără a-și pierde, însă, denumirea latină. Colindele sunt creații anonime ale poporului nostru, inspirate din Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție și slujbele bi­sericești, care au, în general, între 20 și 60 de versuri, și exprimă pe înțelesul tuturor învățătura Bisericii despre nașterea Pruncului Iisus, anumite evenimente din viața Mântuitorului, precum și alte momente importante din istoria mântuirii. Ca parte integrantă a folclorului religios, colindele au o valoare neprețuită prin conținutul, originea și mai ales prin vechimea lor. Continuă să citești →

COLINDE (II) – COPIII DE ALTAR DE LA SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA: VALERIAN, ŞTEFAN & DAVID CHIRIAC

COLINDE (II) – COPIII DE ALTAR DE LA SCHITUL SFÂNTUL GHEORGHE, CLOŞCA: VALERIAN, ŞTEFAN & DAVID CHIRIAC – 8 ianuarie 2017 Continuă să citești →