Fraţilor, Moise a fost credincios în toată casa Domnului, ca o slugă, spre mărturia celor ce erau să fie descoperite în viitor, iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Şi casa Lui suntem noi, numai dacă ţinem până la sfârşit, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii şi lauda nădejdii noastre. De aceea, precum zice Duhul Sfânt: «Dacă veţi auzi astăzi glasul Lui, nu vă învârtoşaţi inimile voastre, ca la răzvrătire în ziua ispitirii din pustie, unde M-au ispitit părinţii voştri, M-au încercat, şi au văzut faptele Mele, timp de patruzeci de ani. De aceea M-am mâniat pe neamul acesta şi am zis: Pururea ei rătăcesc cu inima, şi căile Mele nu le-au cunoscut, că M-am jurat în mânia Mea: Nu vor intra întru odihna Mea!».
Şi împotriva cui a ţinut mânie timp de patruzeci de ani? Oare nu împotriva celor ce au păcătuit, ale căror oase au căzut în pustie? Şi cui i S-a jurat că nu vor intra întru odihna Sa, decât numai celor ce au fost neascultători? Vedem dar că n-au putut să intre, din pricina necredinţei lor.
În vremea aceea au venit la Iisus unii dintre saducheii care tăgăduiesc că este înviere şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, Moise ne-a lăsat scris: dacă cineva are un frate însurat şi acesta va muri neavând copii, atunci fratele să ia pe femeia văduvă şi să ridice urmaşi fratelui său. Deci erau şapte fraţi; şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără copii. Pe femeie a luat-o atunci al doilea, dar şi el a murit fără copii. A luat-o pe ea şi al treilea, şi tot aşa toţi şapte au murit, fără să lase copii. La urma tuturor a murit şi femeia. Deci, la înviere, a căruia dintre ei va fi femeia? Căci câte şapte au avut-o pe ea de nevastă. Atunci, răspunzând lor, Iisus le-a zis: fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul ce va să fie şi învierea din morţi nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, fiindcă sunt la fel cu îngerii şi sunt fiii lui Dumnezeu, de vreme ce sunt fiii învierii. Iar cum că morţii vor învia, însuşi Moise a arătat atunci când vorbeşte despre rug şi când numeşte pe Domnul: Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacob. Iar Dumnezeu nu este al morţilor, ci al viilor, căci toţi sunt vii în El. Iar unii dintre cărturari, răspunzând, I-au zis: Învăţătorule, bine ai vorbit. De aceea nu mai cutezau să-L mai întrebe nimic. Atunci a zis către ei: cum spun cărturarii că Hristos este fiul lui David? Pentru că însuşi David zice în cartea Psalmilor: zis-a Domnul Domnului Meu, şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale. Dacă David îl numeşte pe El Domn, deci cum este Fiu al său?