Ap. Evrei 8, 7-13
Fraţilor, dacă (testamentul) cel dintâi ar fi fost fără de prihană, nu s-ar mai fi căutat loc pentru al doilea; ci Dumnezeu îi mustră şi le zice: «Iată vin zile, zice Domnul, când voi face, cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda, testament nou, nu ca testamentul pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din pământul Egiptului; căci ei n-au rămas în testamentul Meu, de aceea şi Eu i-am părăsit – zice Domnul. Că acesta e testamentul pe care îl voi face cu casa lui Israel, după acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele în cugetul lor şi în inima lor le voi scrie, şi voi fi lor Dumnezeu şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu va mai învăţa fiecare pe vecinul său şi fiecare pe fratele său, zicând: Cunoaşte pe Domnul! – căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare al lor; căci voi fi milostiv cu nedreptăţile lor şi de păcatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte». Şi zicând: «Nou», Domnul a învechit pe cel dintâi. Iar ce se învecheşte şi îmbătrâneşte aproape este de pieire.
Ev. Marcu 8, 11-21
În vremea aceea au ieşit fariseii şi au început să discute cu Iisus şi să-L ispitească, cerând de la Dânsul un semn din cer. Dar Iisus, suspinând în duhul Său, a zis: pentru ce neamul acesta cere semn? Adevărat vă spun vouă că nu se va da semn acestui neam. Şi, lăsându-i, a intrat iarăşi în corabie şi a trecut de cealaltă parte. Dar ucenicii uitaseră să ia pâine şi n-aveau cu ei în corabie decât o pâine. Şi le-a poruncit, zicând: căutaţi să vă păziţi de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod. Ucenicii însă se gândeau, zicând unul către altul: aceasta o zice fiindcă n-avem pâine. Iar Iisus înţelegând, le-a zis lor: pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâine? Tot nu înţelegeţi şi nici nu pricepeţi? Atât de împietrită este inima voastră? Ochi aveţi şi nu vedeţi, urechi aveţi şi nu auziţi, şi nu vă aduceţi aminte când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de oameni, câte coşuri de fărâmituri aţi luat? Răspuns-au Lui: douăsprezece. Şi când cu cele şapte pâini la cei patru mii de oameni, câte coşuri pline de fărâmituri aţi luat? Iar ei au răspuns: şapte. Atunci El le-a zis: cum dar nu înţelegeţi?