Marţi [Col. 2, 20; 3, 3; Lc. 9, 23-27]

Nu te ruşina să îl mărturiseşti pe Domnul Iisus Hristos drept Fiul lui Dumnezeu Care S-a întrupat şi a răscumpărat prin moartea Sa pe cruce, prin învierea si înălţarea Sa, intrarea noastră în împărăţia Cerurilor. Dacă te ruşinezi şi El se va ruşina de tine „când va veni întru slava Sa şi a Tatălui, împreună cu sfinţii îngeri”. Acum, în societate a ieşit moda să nu se vorbească nicidecum de Domnul şi de mântuire, în vreme ce cândva numai despre aceste lucruri scumpe era vorba. E mai uşor de vorbit despre lucrurile la care îţi stă inima. Oare nu cumva oamenilor a început să le stea mai puţin inima la Domnul? Judecând după lucrurile despre care vorbesc, aşa trebuie să fie. Unii nu ştiu defel de Dânsul, alţii sunt reci faţă de El; temându-se să nu dea peste unii ca aceştia, nici cei ce au căldură faţă de Domnul nu aduc vorba despre Dânsul, iar clerul, de asemenea, tace. Rezultatul: Domnul Mântuitorul si lucrarea noastră de căpetenie – mântuirea – au fost tăiaţi de pe lista subiectelor de discuţie acceptate în societate. Dar ce, veţi spune, nu se poate vorbi decât despre asta? De ce numai despre asta? Despre toate se poate vorbi dintr-o asemenea perspectivă încât discuţia să fie pătrunsă de duhul lui Hristos. Atunci îţi vei putea da seama dacă stai de vorbă cu un creştin sau cu un păgân; iar acum nu poţi să-i deosebeşti nici după ce spun, nici după ce scriu. Citiţi toate jurnalele, despre ce nu se scrie acolo? însă vreo povestire creştinească nimeni nu are poftă să spună. Sofisticate vremuri!