[Rom. l, 1-7,13-17; Mt. 4,25; 5,13]

După botezul Domnului, când Duhul S-a pogorât asupra Lui în chip de porumbel, a fost dus de Duhul în pustie să fie ispitit. Aidoma e şi calea fiecăruia. Sfântul Isaac Sirul bagă de seamă într-un loc că de îndată ce guşti dintr-o mângâiere harică sau primeşti de la Domnul vreun dar oarecare, trebuie să te aştepţi la ispite. Ispitele acoperă lumina harului din om de propriii lui ochi, care obişnuiesc să nimicească orice virtute prin părere de sine şi trufie. Ispitele acestea vin atât din afară – necazuri, umilinţe, cât şi dinlăuntru – cugetările pătimaşe, pe care diavolul le slobozeşte într-adins asupra noastră, aşa cum slobozeşti nişte fiare din lanţ. Ca atare, gândiţi-vă cât de mare trebuinţă avem de a lua aminte la noi înşine şi a cerceta din fir a păr cele ce se întâmplă cu noi si înlăuntrul nostru, pentru a vedea de ce se întâmplă aceste lucruri şi ce ne îndatorează ele să facem.

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)