[Fapte 3,1-8; In. 2,12-22]

Sfinţii Părinţi laudă pe unii oameni slăviţi prin viaţa lor creştinească, spunând că unii ca aceştia au înviat mai înainte de învierea cea de obşte, în ce stă, dar, taina unei astfel de vieţi? în aceea că ei şi-au însuşit trăsăturile proprii vieţii de după înviere, aşa cum sunt ele arătate în cuvântul lui Dumnezeu şi le-au făcut lucrătoare în sine. Viaţa viitoare este înfăţişată ca fiind desprinsă de tot ce este trupesc: acolo nu se vor însura, nici se vor mărita, nu se vor hrăni cu mâncare moartă şi însuşi trupul pe care îl vor primi va fi duhovnicesc. Si astfel, cel ce trăieşte desprins de toate cele trupeşti va primi în sine sau va readuce în sine elementele vieţii de după înviere. De vei ajunge până acolo ca în tine să moară tot ce este trupesc, vei deveni înviat mai înainte de învierea cea de obşte. Drumul către această stare îl arată Apostolul atunci când spune: „în duh să umblaţi si să nu împliniţi poftele trupului” (Gal. 5, 16). Şi ne încredinţează că umblând pe această cale avem bună nădejde de a ajunge la ţelul dorit: „Cel ce seamănă în duh din duh va culege viaţa veşnică” (Gal. 6, 8).

Sursa: Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)