Cuviosul Serafim Romanțov – duhovnicul pustnicilor din Munții Caucaz
Nikolai Cesnokov
Cuviosul Serafim Romanțov (1885-1976) este unul dintre stareții Pustiei Glinsk. A sosit în anul 1910. La puțin timp a fost chemat în armată și-a luptat pe front. În 1916 a fost rănit, iar după însănătoșire s-a întors în mânăstire. În 1919 a primit tunderea în monahism cu numele de Iuvenalie. După închiderea Mânăstirii Glinsk în anul 1922, s-a stabilit la Mânăstirea Drandski din eparhia Suhumi. În 1926, a fost hirotonit aici ieromonah și a primit tunderea în schima mare cu numele de Serafim. După închiderea Mânăstirii Drandski a locuit în împrejurimile orașului Alma-Ata și a lucrat ca paznic la prisacă. În 1930 a fost arestat și trimis la construcția Canalului Belomor. Între 1934 și 1946 a locuit în Tașkent (Uzbekistan) și în Kirghizia. În 1947 s-a întors la Pustia Glinsk, a revenit în Suhumi, unde a continuat lucrarea îndrumării duhovnicești.
Despre stăreție
Orice s-ar spune despre schimbările din Biserică și societate, la temelia tuturor lucrurilor trebuie să fie viața duhovnicească. Fundamentul acestei vieți se cimentează prin nevoință, iar școala nevoinței a fost întotdeauna mânăstirea. Iar puterea mânăstirii sunt stareții. Schiarhimandritul Serafim, născut în Rusia dinaintea Revoluției, și-a dus lucrarea stăreției spre slujirea Bisericii și a oamenilor pe parcursul aproape a întregii perioade ateiste a veacului XX.
