Arhive categorii: Viețile Sfinților

100 ani de la martiriul Sfintei Ducese Elisabeta (verișoara Reginei Maria a României), sărbătoriți liturgic pe Muntele Măslinilor

Părticele din moaștele Sfintelor Noi Mucenițe Elisabeta, marea ducesă a Rusiei și Varvara monahia pot fi venerate într-o icoană-relicvar din biserica Schitului Sf. Gheorghe-Cloșca (Arhiepiscopia Tomisului), sfinte odoare ce constituie darul Maicii Elisabeta, Stareța Mănăstirii Sf. Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, făcut egumenului Schitului tomitan mai sus numit (n. https://schitulclosca.ro)

Biserica Ortodoxă Rusă a sărbătorit miercuri, 18 iulie 2018, 100 ani de la martiriul Cuvioasei Mucenițe Elisabeta Feodorovna, Mare Ducesă a Rusiei și verișoară a Reginei Maria a României.

Cu această ocazie, Episcopul Nicolae de Manhattan (ROCOR) a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena din Ghetsimani, unde se păstrează cinstitele moaște ale celor două mucenițe.

Potrivit site-ului Misiunii rusești de la Ierusalim, alături de Episcopul Nicolae au slujit reprezentantul Bisericii Ortodoxe Ruse din Ierusalim, Arhimandritul Aleksander Elisov, precum și alți clerici din Bisericile Ortodoxe Rusă, Ucraineană, Sârbă, Bulgară și Cehă.

Potrivit tradiției, la liturghie a asistat Preafericitul Părinte Teofil, Patriarhul Ierusalimului și al întregii Palestine, care a fost însoțit de Arhiepiscopul Nectarie de Antidona.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, ierarhii Bisericii Ierusalimului și ai Bisericii Ruse au oficiat o rugăciune (moleben) înaintea sfintelor moaște ale Sfintei Mari Ducese Elisabeta.

Moaștele Sfintelor Mucenițe Elisabeta și Varvara au fost aduse la Ierusalim de egumenul Serafim Kuznetsov în timpul persecuțiilor ateiste.

Sfanta Ducesa Elisabeta Feodorovna
Sfânta Ducesă Elisabeta Feodorovna. Foto: Pinterest

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna

Marea Ducesă Elisabeta Feodorovna a Rusiei s-a născut în data de 1 noiembrie 1864, fiind fiică a Marelui Duce Ludovic IV de Hesse-Darmstadt și a Prințesei Alice, fiica Reginei Victoria a Marii Britanii și Irlandei.

A fost soția Marelui Duce Serghei Alexandrovici al Rusiei și sora Sfintei Alexandra Romanov, ultima împărăteasă a Rusiei, de la martiriul căreia s-au împlinit 100 de ani marți, 17 iulie 2018.

Elisabeta a fost crescută în religia luterană. Deși nu i s-a cerut să se convertească la ortodoxie, ea a ales să facă acest lucru în 1891.

La 18 februarie 1905, Serghei a fost asasinat la Kremlin de revoluționarul socialist Ivan Kaliaev. A fost un șoc teribil pentru Elisabeta, iar unii membri ai familiei s-au temut că a suferit o cădere nervoasă, însă Marea Ducesă și-a revenit repede.

Elisabeta l-a vizitat personal pe Kaliaev la închisoare, cerându-i să se pocăiască și spunându-i că îl va ruga pe Țarul Nicolae al II-lea să-l grațieze, însă revoluționarul a refuzat-o, susținând că moartea lui va sluji cauza revoluționară chiar mai mult decât moartea lui Serghei Alexandrovici. Kaliaev a fost spânzurat la 23 mai 1905.

După moartea soțului, Elisabeta a renunțat la rangul nobil și a primit cinul monahal. A ctitorit Mănăstirea Sfintelor Marta și Maria din Moscova, pe care a condus-o în calitate de stareță.

La scurtă vreme, în incinta mănăstirii a deschis un spital, o capelă, o farmacie și un orfelinat. Elisabeta și celelalte maici lucrau neobosite pentru săracii și bolnavii din Moscova. Adesea Elisabeta vizita cartierele sărace ale Moscovei și făcea tot posibilul pentru a îi ajuta pe săraci.

A suferit martiriul în data de 18 iulie 1918 fiind aruncată într-o mină părăsită din apropierea orașului Alapaevsk.

Biserica Ortodoxă Rusă le-a canonizat pe Marea Ducesă Elisabeta și pe monahia Varvara în 1992. Moaștele lor au fost aduse la Mănăstirea Sfânta Maria Magdalena de pe Muntele Măslinilor, la construirea căreia contribuise și Elisabeta cu soțul ei.

Foto: Misiunea Bisericii Ruse din Ierusalim

sursa: http://basilica.ro/100-ani-de-la-martiriul-sfintei-ducese-elisabeta-sarbatoriti-liturgic-pe-muntele-maslinilor/

Biserica Serbiei a canonizat trei martiri: Grigorije de Peć, Vasilije de Peć şi Bosiljka Rajičić

Imagini

Sfântul Grigorije de Peć (22 ianuarie/7 februarie) si Sfântul Vasilije de Peć (29 aprilie/12 mai)

Imagini pentru Grigorije de Peć, Vasilije de Peć şi Bosiljka Rajičić

Sfânta Bosiljka Rajičić (13/26 octombrie)

Trei martiri au fost introduşi în calendarul Bisericii Ortodoxe a Serbiei: Grigorije de Peć, Vasilije de Peć şi Bosiljka Rajičić.

Hotârârea canonizării a fost adoptată de Sfântul Sinod în şedinţa desfăşurată între 28 aprilie – 10 mai, informează Orthochristian.com.

Sfântul Grigorije de Peć

A fost un monah din cadrul obştii mănăstirii Patriarhiei de Pec. El a fost martirizat după ce a refuzat să se convertească la islam.

Pe locul martirajului său a fost construită o biserică, care apoi a fost demolată de autorităţile atee. Sfintele sale moaşte au fost descoperite în timpul demolării lăcaşului de cult.

Va fi prăznuit în 22 ianuarie/7 februarie.

Sfântul Vasilije de Peć

El a trăit în secolul 17 şi a fost brutar în oraşul Peć. A intervenit pentru eliberarea fiicei sale răpite şi forţată să se convertească la islam. A trecut la cele veşnice în urma bătăilor suferite, pe locul martirajului său fiind construit un locaş de cult. Biserica a fost distrusă în 1999.

Va fi sărbăorit în fiecare an în data de 29 aprilie/12 mai.

Sfânta Bosiljka Rajičić

Bosiljka Rajičić avea 17 ani când a fost răpită şi forţată să adopte islamul.

Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa sa a fost ucisă, iar rudelor le-a fost interzisă înmormântarea tinerei. Va avea ca zi de prăznuire 13/26 octombrie. Continuă să citești

SFINTELE MUCENIŢE EVDOCHIA (Şikova), DARIA (Timolina), DARIA (Siuşinskaya) şi MARIA din PUZO (5/18 august)

The Holy Martyrs Eudocia (Shikova), Daria (Timolina), Daria (Siushinskaya) and Maria of Puzo

(Commemorated: August 5/18)   

    

Eudocia (sometimes spelled Shikova) was born on February 11/24, 1856, in the Puzo village into a peasant family. Orphaned at an early age, the future saint was reared in the family of her uncle, a churchwarden. Dunya [a diminutive form of the name Eudocia] was very pious, visited many holy sites, including Sarov Monastery and Diveyevo Convent. From her youth Eudocia led a life of a “holy fool”; for example, she used to wear a warm shawl and a homespun coat all year round, enduring beating and jeers with great patience. At the age of twenty, Dunya was taken seriously ill and became bedridden for the rest of her life. Young maidens, “care-givers”, used to come to her and take care of her. Together with them the venerable woman founded something like a monastic community.

Eudocia had five close disciples. Three of them—Daria Timolina, Daria Siushinskaya and Maria—were martyred together with her, while two others gave an account of the life and martyrdom of these saints.

Blessed Eudocia led a strict ascetic life and taught her spiritual daughters to do the same. She took upon herself the spiritual podvig of “foolishness-for-Christ’s sake.” The Lord bestowed rich gifts upon Eudocia already in her lifetime, such as clairvoyance and healing. The saint liked to sing Church hymns together with her spiritual daughters and other visitors and prayed very much. The village residents who knew Eudocia venerated her as an eldress.

Martyr Daria Timolina came to Blessed Eudocia despite her parents’ opposition. Neither beating, nor threats, nor promising her in marriage to someone by her relatives against her will could compel the maiden to abandon her spiritual labors at Dunya’s. Over a period of twenty years Daria never left Dunya’s cell—she even did not go out to see her relatives and did not attend church (they were given Communion at home). Daria was a great faster and accepted everything from Dunya with joy, even when the latter scolded her. Daria’s spirit burned with the aspiration towards God. At the time of her martyrdom she was forty years old.

Holy Martyr Daria Siushinskaya practiced unceasing Jesus Prayer. When she still lived in the world, Daria would read through the Psalter while standing, without a break, every day. She was very meek. She lived at Dunya’s for three years. By the time of her martyrdom she reached the age of forty as well.

St. Maria was married early in life. But after a miraculous vision of St. Nicholas the Wonderworker who healed her from a malady Maria began wandering. It was at command of St. Nicholas that she came to Dunya. Maria served Dunya for seven years and was as obedient as an infant. Maria had left her beloved husband for God’s sake, and she revealed her name and surname to nobody lest her husband and other relatives should find her. During the last year she had a sharp pain in her leg and could hardly walk. Knowing that they would be killed, St. Maria (together with others) of her own free will came to share their mentor’s fate.

    

St. Eudocia and her cell-attendants were arrested in August 1919. Godless individuals took turns beating Dunya nonstop for more than one whole day. The atheists did not let anybody in. When the beating stopped, the saint talked the soldier into calling a priest. Two hours before their martyrdom, St. Eudocia and her faithful disciples confessed and took Communion.

Despite the austerity of the spiritual labors of Martyr Eudocia, despite her seeming strictness and exactingness, people felt deep affection for her and even tried to shield her from beating as she was being carried to the site of her execution.

The Lord glorified His saints by numerous miracles both on the day of their martyrdom and afterwards.

They were executed by a firing squad on August 18, 1919, and interred in the same grave.

In August 2000 Sts. Eudocia, Daria, Daria and Maria of Puzo were canonized in the Synaxis of the New Martyrs and Confessors of the Russian Church at the Jubilee Bishops’ Council. After the glorification the holy martyrs’ relics were elevated, and today they are enshrined at the Holy Dormition’s Church of the Suvorovo village. Numerous pilgrims and representatives of the clergy flock there on their feast day every year.

    

Troparion to the New Martyrs of Diveyevo, tone 5:

Today the Russian land rejoices in glorifying her New Martyrs that Diveyevo Convent brought forth, who in their faith, patience and meekness became like the first Christians, and now pray for the salvation of our souls.

Elena Balashova
Translation by Dmitry Lapa

Pravoslavie.ru

2/16/2017

Sf. Serafim de Sarov, din Rusia în România. Moaştele sale vor fi aduse la Bucureşti de Patriarhul Kirill

Sf-Serafim-de-Sarov23

PF Kirill al Moscovei şi al întregii Rusii va participa anul acesta la manifestările religioase dedicate Sf. Cuv. Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor. Preafericirea Sa va aduce din Rusia un fragment  din Sfintele Moaşte ale Sf. Cuv. Serafim de Sarov care apoi va fi oferit comunităţii ortodoxe ruse arondate Bisericii Sfântul Nicolae – Tabacu din Capitală.

Cele şase zile de sărbătoare dedicate hramului Catedralei Patriarhale vor fi deschise marţi, 24 octombrie 2017, de Procesiunea Calea Sfinţilor. În timpul acesteia, pe lângă Icoana şi Sfintele Moaşte ale Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, un fragment din Lemnul Sfintei Cruci, Icoana și Sfintele Moaște ale Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, va fi purtată şi icoana Sf. Cuv. Serafim de Sarov.


24-29 octombrie 2017: Pelerinajul la sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureştilor


Sfântul Serafim de Sarov a fost un ascet rus care a vieţuit la Mănăstirea Sarov din Rusia. Este unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi din lumea ortodoxă, mare făcător de minuni, cultul său luând amploare în secolul XX. Data sa de prăznuire este 2 ianuarie, iar în alte biserici şi 19 iulie, ziua aflării moaştelor sale.

Viaţa

Continuă să citești

File de Pateric: Viața Sfântului Cuviosul Policarp, arhimandritul Pecerscăi

 

Mult roditor, îmbunătăţit şi aducător de mult folos duhovnicesc a fost acest fericit şi vrednic de laudă, Policarp, fiindcă a adeverit acel cuvînt al lucrătorului ceresc, care zice: Grăuntele de grîu, căzînd pe pămînt, de va muri, mult rod va aduce; şi iar: Cel ce petrece în Mine şi Eu într-însul, acela va face rod mult.

Acest fericit, uitînd slava cea trecătoare şi chipul lumii acesteia şi luînd sfîntul chip îngeresc al călugăriei, s-a sălăşluit în mînăstirea ce străluceşte cu peşterile, ca într-un pămînt arat. El îşi omora trupul cu tot felul de nevoinţe pustniceşti şi totdeauna petrecea în Dumnezeu cu duhul. Aşa a făcut multe fapte vrednice de pocăinţă şi a arătat toate rodurile duhovniceşti din el: dragostea nefăţarnică spre Dumnezeu şi spre aproapele, bucurie pentru ştiinţa cea fără de prihană, pace după biruinţa tuturor patimilor, îndelungă răbdare în ispite şi în necazuri, bunătate în supunere către toţi, milostivire în umilinţă spre cei nevoiaşi, credinţă neîndoită în ascultarea poruncilor, adevăr în împlinirea făgăduinţelor, blîndeţe în mînie, înfrînare în lepădarea bucatelor, a băuturilor celor multe şi dulci şi a tuturor poftelor trupeşti. Căci toate rodurile acestea le crescuse Dumnezeu în acest fericit Policarp şi le sădise Sfîntul Simon, Episcopul Vladimirului şi al Suzdalului; că acela, fiindu-i rudenie după trup, nu voia ca şi după duh să se depărteze de la sine, ci, ca o bună rădăcină, se sîrguia să iasă din el ramură bună. Continuă să citești

File de pateric: Viața Sfântului Cuvios Teofil Plângătorul de la Lavra Peşterilor din Kiev, Ucraina

Sf Cuv Teofil Plangatorul de la Pecerska 1.1 (dimpreuna cu impreuna nevoitorul sau Ioan)

Sfântul Cuvios Teofil Plângătorul, în centru, cu împreună nevoitorul său Ioan, în dreapta

Erau doi fraţi la marea Lavră a Peşterilor care se nevoiau împreună, fiind de o râvnă şi de un gând în cele ce se cade a le lucra monahul spre mântuire. Aceştia îl rugară pe sfântul Marcu Groparul (a cărui pomenire se săvârşeşte tot astăzi, 29 decembrie) să le gătească un loc de obşte spre îngroparea lor când Domnul va rândui.

Nu după multă vreme, fiind Teofil plecat în oarecare loc cu treburile mănăstirii, Ioan bineplăcând lui Dumnezeu, se îmbolnăvi şi se mută la cele veşnice, fiind îngropat după rânduiala călugărească. După câteva zile, întorcându-se Teofil şi aflând de moartea fratelui său, mult se întristă şi merse să vadă locul de îngropare. Însă văzând că este îngropat în mormântul de obşte, în locul mai de sus, începu a cârti împotriva cuviosului Marcu, spunându-i: Continuă să citești

Icoana Sfintei Cuvioase Muceniţe ELENA KOROBKOVA, monahie din Rusia (+1938)

Прмц. Елены Коробковой

 

Este prăznuită pe 25 iunie/7 iunie. 

Continuă să citești

SFÂNTA MUCENIȚĂ REGHINA DIN GALIA

Sf Reghina, icoana cu moaste

Sfânta Muceniță Reghina din Galia

– 7 septembrie –

  Continuă să citești

Mitropolitul Iosif cel milostiv – 115 ani de la trecerea sa la Domnul

Pruncul Ioan, cum se numea din botez viitorul mitropolit, s-a născut la 15 iulie 1818 în Răzălăi, județul Soroca, și a fost educat într-un mediu profund religios. Tatăl său, Anania Mihalache, era preot, iar mama, Teodosia, era fiica preotului Vasile Fornea din satul Răzălăi, ocolul Răutului. În familie, mai mulți membri au avut vocație monahală. Un frate al mamei, Iosif, era ierodiacon, și tot ierodiacon era și călugărul Teofilact din mănăstirea basarabeană Frumoasa, rudă căreia îi va fi încredințat spre grijă tânărul Ioan, după împlinirea vârstei de 10 ani. Mama sa a intrat în monahism, luând numele de Fevronia.

Continuă să citești

SFÂNTUL CUVIOS GAVRIIL ATHONITUL DIN ODESSA

SFÂNTUL CUVIOS GAVRIIL ATHONITUL DIN ODESSA

 

Date de prăznuire:

19 octombrie (1894) – adormirea în Domnul

9 iulie (1994) – aflarea moaștelor

2 noiembrie (1894) – aducerea moaștelor la Odessa

8 ianuarie (1849) – nașterea

 

                   Preacuviosul şi de Dumnezeu purtătorul părintele nostru Gavriil Athonitul s-a născut pe 8 ianuarie 1849 în gubernia Kievului, într-o familie de oameni simpli, nu prea bogaţi. S-a născut în ziua de pomenire a Cuviosului Gheorghe Hozevitul, fiind astfel numit la botez cu  numele       de      Gheorghe. 

Continuă să citești