Rânduiala slujbei care se face în vreme de boli molipsitoare şi molime (ciumă, holeră şi altele) către Preasfânta şi de viaţă făcătoarea Treime şi către toţi sfinţii
Preotul face începutul obişnuit: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…, Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăţia…, Doamne miluieşte (de 12 ori), Veniţi să ne închinăm… (de 3 ori) şi Psalmul 87: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat. Apoi diaconul zice ectenia mare: Cu pace Domnului să ne rugăm şi celelalte până la: Pentru cei ce călătoresc… apoi adaugă acestea:
Pentru ca să nu‑Şi aducă aminte de fărădelegile şi de greşalele noastre, ale păcătoşilor şi nevrednicilor robilor Săi, ci cu milostivire să ne curăţească păcatele noastre şi să‑Şi întoarcă mânia care cu dreptate este pornită asupra noastră, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca nu cu urgia Sa să ne mustre pe noi, nici cu mânia Sa să ne pedepsească pe noi, ci să‑Şi aducă aminte că trup suntem, duh ce iese şi nu se mai întoarce, şi cu milostivire să ferească de moarte sufletele noastre şi întru mânie să‑Şi aducă aminte de milă, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să nu intre la judecată cu robii Săi, ci să caute spre fărădelegile noastre şi să le şteargă şi să fie milostiv şi să ocrotească pe oamenii cei fără de nădejde, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să‑Şi aducă aminte de îndurările şi de milele Sale cele din veac, şi păcatele tinereţii şi ale neştiinţei şi ale bătrâneţii şi ale ticăloşiei noastre să nu le pomenească, ci să ne miluiască pe noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să audă din locaşul Său cel sfânt glasul nostru şi să tămăduiască durerile morţii, care ne‑au cuprins, şi pâraiele fărădelegii, ce ne tulbură, să le sece, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca degrab să ne scoată pe noi din lanţurile morţii, care ne‑au prins, şi din durerile iadului, care ne‑au cuprins, să ne izbăvească pe noi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să dea, cu milostivire, robilor Săi vreme de pocăinţă şi să nu ne taie înainte de vreme, ca pe un smochin neroditor, ci cu milostivire să sape împrejur şi să pună în loc de îngrăşământ mila Sa, aşteptând cu iubire de oameni roadă pocăinţei şi a întoarcerii noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să ne ridice din porţile morţii până nu pierim şi cu milostivire să întoarcă de la noi sabia cea scoasă şi arcul cel întins, care cu dreptate sunt îndreptate împotriva noastră, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să audă rugăciunea noastră şi cererea noastră să o ia în seamă şi lacrimile noastre să nu le treacă cu vederea, ci să ne uşureze spre a ne odihni mai înainte până nu pierim; că după aceea nu vom mai fi, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim izbăviţi noi…, Apără, mântuieşte, miluieşte…, Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata…, iar preotul zice ecfonisul: Că Ţie se cuvine toată slava…
Apoi: Dumnezeu este Domnul şi S‑a arătat nouă… şi troparul acesta, glasul al 2‑lea:
Întru mânia Ta, Dumnezeule, adu‑Ţi aminte de îndurările Tale, că praf şi ţărână suntem, duh ce iese şi nu se mai întoarce; şi să nu ne pedepseşti cu urgia Ta, ca să nu pierim de tot, ci fereşte sufletele noastre, ca un iubitor de oameni (de două ori).
Slavă… Şi acum…,
Ceea ce eşti păzitoarea nebiruită a creştinilor…. Apoi Psalmul 50: Miluieşte‑mă, Dumnezeule…
Canonul
Cântarea 1, glasul al 8‑lea:
Irmos: Pe Faraon, care era purtat în car…
Stih: Doamne, nu cu mânia Ta să ne mustri, nici cu urgia Ta să ne cerţi.
(letrină două rânduri) Slava cea atotlucrătoare şi de o fiinţă şi împreună pe scaun şezătoare şi într‑o putere şi în trei străluciri, Părinte necuprins şi Fiule şi Duhule Sfinte, de cumplita boală izbăveşte pe robii Tăi, ca să Te slăvim cu bună mulţumire.
Viforul păcatelor m‑a împins în adâncul neputinţei şi desele dureri ca furtuna mă învăluiesc pe mine ticălosul. Stăpânire într‑o putere, Treime Sfântă, milostiveşte‑Te şi mă mântuieşte pe mine, care pier cumplit.
Slavă…,
De păcatul care ne ţine, Treime nedespărţită, izbăveşte‑ne pe noi robii Tăi, cu roua milei Tale rourând văpaia cumplitelor dureri, şi dă‑ne sănătate, ca să Te lăudăm pe Tine cu dreaptă credinţă.
Şi acum…, a Născătoarei:
Preacurată, care ai purtat în pântece pe Răscumpărătorul şi Făcătorul a toate şi Domnul, Cel ce a purtat neputinţele noastre, pe Acela roagă‑L să izbăvească de cumplita boală pe robii tăi, tu, singura ajutătoare a oamenilor.
Preamilostivă Doamnă, Împărăteasă de Dumnezeu Născătoare! Primeşte smerita noastră rugăciune şi nu ne lepăda pe noi, ocrotirea şi scăparea noastră, şi nu te îngreţoşa de noi, nevrednicii, ci, ca o milostivă, nu înceta a te ruga Celui născut din tine să ne dăruiască iertarea multelor noastre greşale şi să ne mântuiască cu judecăţile pe care le ştie. 
