Sfânta Muceniță Reghina din Galia

– 7 septembrie –

        Localitatea Alise, Sainte Reine (Faleza Sfânta Reghina), din provincia Burgundia (Franţa), este aşezată aproape de vechea cetate galică Alesia, unde Iulius Cezar, în anul 52 î.Hr., a învins armatele galilor răsculaţi, conduse de neînfricatul Vercingetorix. Tradiţia locală, însă, a legat numele acestei cetăţi de amintirea Sfintei Reghina, o tânără creştină a cărei credinţă şi dragoste faţă de Hristos nu a fost înfrântă de iscusinţa şi puterea unui trimis al împăratului victorios. În anul 251 d.Hr., când Galia era provincie romană, Olibrius, prefectul Galiei, fiind în trecere prin Alesia, întâlneşte la marginea oraşului o tânără în vârstă de 15 ani, care păzea o mică turmă de oi. Atras de înfăţişarea ei nobilă şi încântătoare, porunceşte să fie adusă în faţa lui. Tânăra îi spune că se numeşte Reghina şi se trage dintr-o familie bogată, dar a fost alungată din casa părintească şi este silită să-şi câştige pâinea în felul acesta, deoarece a cerut să fie botezată de către doica ei, care era creştină. Prefectul, contrariat de faptul că Reghina s-a lăsat atrasă de această credinţă oprită de lege şi dispreţuită de toată lumea, i-a promis că, dacă renunţă la rătăcirea ei, o va lua de soţie şi va deveni o adevărată regină. Tânăra îi mărturisește hotărârea de a nu se despărţi niciodată de Hristos. După ce a constatat că toate promisiunile sunt zadarnice, Olibrius a poruncit să fie aruncată în închisoare, până ce el se va întoarce din expediţia la frontiera provinciei spre care se îndrepta. La întoarcere, o găseşte pe Reghina mai curajoasă şi mai hotărâtă. Atunci, a poruncit să se folosească torturile obişnuite: bătăi cu vergele, strângerea cu cleşti înfierbântaţi, arderea cu plăcuţe de fier înroşit. Călăii au obosit, dar tânăra fecioară nu a încetat să-L laude pe Dumnezeu şi să-l dojenească pe Olibrius pentru purtarea nedreaptă faţă de creştini, până când i s-a tăiat capul. Mai târziu, pe locul unde Sfânta Reghina a fost martirizată, creştinii au ridicat o bazilică, devenită loc de pelerinaj pentru cinstirea credinței și a vieţii ei neprihănite.

* * *

        Prenumele Reghina este derivat de la cuvântul rego, regere = a domni, a stăpâni; creştinii l-au preluat şi îl folosesc pentru că el exprimă demnitatea de rege, stăpân, pe care o conferă calitatea de fiu al lui Dumnezeu, primită prin Botez.