Sfântul Mucenic Alexandru Volkov. Icoana din biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ivangorod

Sfântul Mucenic Alexandru Volkov

Soborul sfinților estonieni

Sfântul Mucenic Alexandru Volkov

Sfântul Mucenic Alexandru Volkov

SFÂNTUL MUCENIC ALEXANDRU PAVLONOVICI VOLKOV (8 ianuarie)

• Hirotonia în diacon: 11 (24 iunie) 1901
• Hirotonia în preot: 11 (24 iunie) 1904
• Data mutării la cer: 8 ianuarie 1919

Data prăznuirii:

• 28 iunie – Soborul sfinților din  Sankt Petersburg (Sărbătoare cu dată schimbătoare. Este indicată data de prăznuire în 2020)
• 9 februarie – Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse (Sărbătoare cu dată schimbătoare. Este indicată data de prăznuire în 2020)
• 8 ianuarie – Ziua de mutării la cer în 1919
• 1 decembrie – Soborul sfinților pământului estonian

Sfântul Sfințit Mucenic Preotul Alexandru Volkov s-a născut în anul 1873, în Narva, în familia parohului bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din Ivangorod. A absolvit Seminarul Teologic din Sankt Petersburg, după care timp de 4 ani a predat la școala bisericească parohială din județul Narva al guberniei Petersburg, slujind în același timp ca și cântăreț.

Timp de câțiva ani a lucrat la Școala Teologică „Alexandru Nevski” din Sankt Petersburg. Aici a avut mai multe funcții: supraveghetor al elevilor, profesor de limba rusă, profesor de istorie sfântă, econom.

În anul 1901, a fost hirotonit diacon pe seama bisericii „Sfântul Pavel Mărturisitorul” de pe lângă Școala Teologică „Alexandru Nevski”, iar după trei ani – preot la aceeași biserică. În ultimii doi ani în Petersburg, părintele Alexandru a slujit în biserica „Sfântul Cuvios Serghie de Radonej” a Orfelinatului Gromovski.

În anul 1907, când tatăl său, preot la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Ivangorod, a ieșit la pensie, a fost numit în locul lui să slujească. Aici a slujit 10 ani – până la sfârșitul lui mucenicesc.

Pe baza decretelor Comunei de Muncă Estoniene, părintele Alexandru a fost arestat împreună cu Sfântul Mucenic Dimitrie Cistoserdov. Pe spatele protocolului de arest al mucenicului a fost scris de mână: „Comisia a hotărât: popa / preotul Alexandru Pavlinovici Volkov – să fie împușcat”. Preotul a primit mucenicescul sfârșit pe 26 decembrie (pe stilul vechi) 1918/8 ianuarie 1919 

Traducere: Schitul „Sfantul Gheorghe”, Cloșca,

Sursa: pstgu.ru

Sfântul Ierarh Petru, Mitropolitul Moscovei este prăznuit pe 24 august (mutarea Sfintelor Moaște), 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei) și 21 decembrie. În unele sinaxare este amintit ca Mitropolit „al Kievului și a Toată Rusia”, iar în altele „al Moscovei și a Toată Rusia”. Ambele denumiri sunt valabile.

Sfântul Ierarh Petru, Mitropolitul Moscovei este prăznuit pe 24 august (mutarea Sfintelor Moaște), 5 octombrie (Soborul Sfinților Ierarhi ai Moscovei) și 21 decembrie.

În unele sinaxare este amintit ca Mitropolit „al Kievului și a Toată Rusia”, iar în altele „al Moscovei și a Toată Rusia”. Ambele denumiri sunt valabile.

Sfântul Ierarh Petru s-a născut în Volinia din părinți evlavioși, Teodor și Eupraxia. Chiar înainte de a-l naște pe fiul ei, Domnul i-a revelat Eupraxiei, binecuvântarea de care se va învrednici fiul ei.

La vârsta de 12 ani, tânărul Petru a intrat în mănăstire. El a studiat cu folos cărțile din acele vremuri și a îndeplinit cu înverșunare ascultările monahale. Viitorul sfânt și-a dedicat mare parte din timp studiind cu atenție Sfintele Scripturi, și de asemenea, a studiat iconografia ortodoxă, învățând tainele pictării icoanelor. Icoanele pictate de Sfântul Petru au fost împărțite fraților din mănăstire, dar și pelerinilor care vizitau mănăstirea. Continuă să citești →

Prev 1of1 Next

Viata Sfintei Cuvioase Sofia din Suzdal

Sfânta Sofia (în lume Solomonia Saburova) s-a născut în jurul anului 1490. Tatăl ei era boierul Iurie Konstantinovici – urmaş al tătarului Sabura, din hoardă, care primise Ortodoxia înd în anul 1330. Sfânta a rămas de tânără fără părinţi, dar Domnul nu a părăsit orfana, care a primit educaţie în familia evlavioasei şi iubitoarei ei mătuşi. în casa acesteia tânăra a crescut şi a învăţat evlavia.

Datorită bunei creşteri din copilărie şi frumuseţii sale deosebite, ea a devenit prima soţie a Marelui principe al Moscovei Vasile al III-lea Ioanovici.

Domnitorul a ales-o din o mie cinci sute de fecioare, care veniseră din întreaga Rusie. La alegerea soţiei, oamenii de încredere ai principelui erau atenţi nu doar la rangul şi neamul fetelor, ci şi la starea lor de sănătate. Familia marilor principi ai Ruricilor avea grijă de viitorul dinastiei şi de urmaşul tronului. De aceea părinţii şi rudele apropiate erau obligate, sub jurământ, să destăinuiască tot ce era legat de bolile fetelor.

Solomonia corespundea tuturor cerinţelor pe care trebuia să le împlinească o viitoare Mare principesă. De aceea, pe 4 septembrie 1505, în Catedrala Uspenski din Kremlin, a avut loc cununia soţilor principi: Vasile al III-lea şi Solomonia Saburova. Aceştia au trăit în mare dragoste, pace şi înţelegere. Despre căsnicia lor se poate vorbi cu cuvintele Scripturii: Vor fi amândoi un trup.; Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei (Marcu 10, 8; Pilde 12, 4). Continuă să citești →

Sfânta Otilia, ocrotitoarea celor ce nu văd (13 decembrie)

În vremea Regelui Austrasiei, Childeric al II-lea (650 – 675), ducele  Adalric (Etih), fiul intendentului suveranului, a vrut să întemeieze o mănăstire spre slava lui Dumnezeu. Niște vânători i-au au arătat un loc aflat pe o înălțime, care fusese pe vremuri fortificată. Aici a construit o biserică  și se pregătea să așeze călugări, când soția sa, Bereswinda, care era rudă cu Sfântul Leger (2 octombrie), a dat naştere unei fiice oarbe. Ducele a fost tulburat de aceasta și, deși era evlavios, a poruncit să fie omorâtă copila. Însă Bereswinda a încredințat-o unei slujnice care fusese dată afară și care a avut grijă de ea vreme de un an. Apoi  a dus-o la mănăstirea Balme (astăzi Baumeles Dames), a cărei stareță era o mătușă a Bereswinda. La un semn dumnezeiesc, episcopul irlandez Erhard de Ardagh, care pe vremea aceea străbatea Bavaria, a venit să o boteze cu numele de Otilia (Otilia înseamnă „lumina lui Dumnezeu”). Când a ieșit din scăldătoarea Botezului pentru a primi pecetea darului Sfântului Duh, copila și-a recăpătat vederea și l-a privit pe episcop cu ochi limpezi. Continuă să citești →