Mult roditor, îmbunătăţit şi aducător de mult folos duhovnicesc a fost acest fericit şi vrednic de laudă, Policarp, fiindcă a adeverit acel cuvînt al lucrătorului ceresc, care zice: Grăuntele de grîu, căzînd pe pămînt, de va muri, mult rod va aduce; şi iar: Cel ce petrece în Mine şi Eu într-însul, acela va face rod mult.

Acest fericit, uitînd slava cea trecătoare şi chipul lumii acesteia şi luînd sfîntul chip îngeresc al călugăriei, s-a sălăşluit în mînăstirea ce străluceşte cu peşterile, ca într-un pămînt arat. El îşi omora trupul cu tot felul de nevoinţe pustniceşti şi totdeauna petrecea în Dumnezeu cu duhul. Aşa a făcut multe fapte vrednice de pocăinţă şi a arătat toate rodurile duhovniceşti din el: dragostea nefăţarnică spre Dumnezeu şi spre aproapele, bucurie pentru ştiinţa cea fără de prihană, pace după biruinţa tuturor patimilor, îndelungă răbdare în ispite şi în necazuri, bunătate în supunere către toţi, milostivire în umilinţă spre cei nevoiaşi, credinţă neîndoită în ascultarea poruncilor, adevăr în împlinirea făgăduinţelor, blîndeţe în mînie, înfrînare în lepădarea bucatelor, a băuturilor celor multe şi dulci şi a tuturor poftelor trupeşti. Căci toate rodurile acestea le crescuse Dumnezeu în acest fericit Policarp şi le sădise Sfîntul Simon, Episcopul Vladimirului şi al Suzdalului; că acela, fiindu-i rudenie după trup, nu voia ca şi după duh să se depărteze de la sine, ci, ca o bună rădăcină, se sîrguia să iasă din el ramură bună. Continuă să citești →

Sfântul Cuvios Teofil Plângătorul, în centru, cu împreună nevoitorul său Ioan, în dreapta

Erau doi fraţi la marea Lavră a Peşterilor care se nevoiau împreună, fiind de o râvnă şi de un gând în cele ce se cade a le lucra monahul spre mântuire. Aceştia îl rugară pe sfântul Marcu Groparul (a cărui pomenire se săvârşeşte tot astăzi, 29 decembrie) să le gătească un loc de obşte spre îngroparea lor când Domnul va rândui.

Nu după multă vreme, fiind Teofil plecat în oarecare loc cu treburile mănăstirii, Ioan bineplăcând lui Dumnezeu, se îmbolnăvi şi se mută la cele veşnice, fiind îngropat după rânduiala călugărească. După câteva zile, întorcându-se Teofil şi aflând de moartea fratelui său, mult se întristă şi merse să vadă locul de îngropare. Însă văzând că este îngropat în mormântul de obşte, în locul mai de sus, începu a cârti împotriva cuviosului Marcu, spunându-i: Continuă să citești →