Arhive autor: admin

Scrisoare pastorală la Sărbătoarea Nașterii Domnului a ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului (2018): Nașterea cea după trup a lui Hristos – înălțarea omului în iubirea Sfintei Treimi

Lasă un răspuns

Nașterea cea după trup a lui Hristos – înălțarea omului în iubirea Sfintei Treimi

Iubitului cler, cuviosului cin monahal şi poporului lui Dumnezeu

din întreg cuprinsul Arhiepiscopiei Tomisului,

Har, pace şi bucurie, iar de la Noi,

arhierească binecuvântare

Iubiţi fii duhovnicești,

Cu adevărat mare este taina creștinătății: Dumnezeu S-a arătat în trup (I Tim 3, 16). Cuvintele Sfântului Apostol Pavel își arată bogăția spirituală și deplina semnificație prin Nașterea cea după trup a Cuvântului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos. Intrarea în umanitate a Fiului lui Dumnezeu de la Duhul Sfânt și din Sfânta Fecioară Maria, care a venit „la plinirea vremii” (Gal. 4, 4), Unul din Sfânta Treime, oferă din iubire neamului omenesc, cel mai mare dar ce stă la temelia mântuirii noastre.

Prin nașterea Fiului din Fecioară, Unul din Sfânta Treime devine frate al întregii umanități după har, iar smerenia Sa zguduie din temelii cerul și pământul. Astăzi Fiul, cel Unul Născut din Tatăl mai înainte de veci, ia trup omenesc făcându-Se întru toate asemenea nouă, afară de păcat, ca mai apoi să ridice firea noastră până în sânul Sfintei Treimi. Continuă să citești →

TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI (28 decembrie 2018)

Lasă un răspuns

sfantul_teofan_zavoratul_6-e1389565461252

Iac. 2, 1-13; Mc. 10, 24-32

Auzind cuvântul Domnului privitor la greutatea cu care intră bogaţii în împărăţia Cerurilor, ucenicii gândeau: „Dar atunci cine poate să se mântuiască?”. Domnul a răspuns: „Ceea ce nu este cu putinţă la oameni, este cu putinţă la Dumnezeu”. Este cu neputinţă a ne lepăda de lăcomie fără înrâurirea harului asupra inimii; este cu neputinţă, fără harul lui Dumnezeu, a termina si cu oricare altă împătimire si cu orice păcat care trăieşte în noi şi cu toate odraslele acestor păcate. Harul lui Dumnezeu se dă după credinţa în Domnul, în Tainele Sfintei Biserici. Aşadar, tine-te strâns de Sfânta Biserică a lui Dumnezeu şi de toate rânduielile ei şi puterea lui Dumnezeu, care ajută la tot binele, va fi întotdeauna cu tine. Totdeauna să-ţi aminteşti însă că aceste rânduieli luminătoare şi curăţitoare sunt doar un mijloc, iar nu un ţel; drept aceea, străbate-le numai pentru a înnoi şi întări, prin lucrarea lor, puterile harice din tine şi pentru a ieşi apoi la lucrarea ta ca un bărbat puternic, gata de orice lucru bun. Dacă vei ţine sub obroc ceea ce ai primit şi nu îţi vei folosi darurile pentru fapte bune, te vei arăta nedrept, la fel ca cel ce se îndepărtează cu totul de Biserică. Din pricina râvnitorilor nedrepţi ai cucerniciei, însăşi rânduiala cucerniciei este supusă defăimării. Dar asta nu răpeşte însemnătatea acestei rânduieli şi nu-i îndreptăţeşte pe „filozofii” care se îndepărtează de ea numai pe acest temei.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (28 decembrie 2018)

Lasă un răspuns

19147Ap. Iacov 2, 1-13

Fraţilor, nu căutaţi la faţa omului să aveţi credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei. Căci, dacă va intra în adunarea voastră un om cu inele de aur în degete, în haină strălucită, şi va intra şi un sărac, în haină murdară, iar voi puneţi ochii pe cel care poartă haină strălucită şi-i ziceţi: Tu şezi bine aici, pe când săracului îi ziceţi: Tu stai acolo, în picioare, sau: Şezi jos, la picioarele mele, n-aţi făcut voi, oare, în gândul vostru, deosebire între unul şi altul şi nu v-aţi făcut judecători cu socoteli viclene? Ascultaţi, iubiţii mei fraţi: Oare nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt săraci în ochii lumii, dar bogaţi în credinţă şi moştenitori ai împărăţiei pe care a făgăduit-o El celor ce Îl iubesc? Iar voi aţi necinstit pe cel sărac! Oare nu bogaţii vă asupresc pe voi şi nu ei vă târăsc la judecăţi? Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun întru care aţi fost chemaţi? Dacă, într-adevăr, împliniţi legea împărătească, potrivit Scripturii: «Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, bine faceţi; iar de căutaţi la faţa omului, faceţi păcat şi legea vă osândeşte ca pe nişte călcători de lege». Pentru că cine va păzi toată legea, dar va greşi într-o singură poruncă, s-a făcut vinovat faţă de toate poruncile. Căci Cel ce a zis: «Să nu săvârşeşti adulter», a zis şi: «Să nu ucizi». Şi dacă nu săvârşeşti adulter, dar ucizi, te-ai făcut călcător de lege. Aşa să grăiţi şi aşa să lucraţi, ca unii care veţi fi judecaţi, prin legea libertăţii. Căci judecata este fără milă pentru cel care n-a făcut milă. Şi mila biruieşte în faţa judecăţii.

***

Ev. Marcu 10, 24-32

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: cât de greu vor intra cei bogaţi în împărăţia lui Dumnezeu! Dar ucenicii stăteau uimiţi de aceste cuvinte ale Lui. Atunci Iisus, vorbind din nou, le-a spus: fiilor, cât de anevoie este celor ce se încred în bogăţii să intre în împărăţia lui Dumnezeu! Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu. Dar ei mai mult s-au înfricoşat, zicând unul către altul: atunci cine poate să se mântuiască? Iar Iisus, uitându-se la ei, le-a spus: la oameni aceasta este cu neputinţă, dar nu la Dumnezeu; căci la Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Şi a început Petru a zice către Dânsul: iată noi am lăsat toate şi am venit după Tine. Răspunzând, Iisus a zis: adevărat vă spun vouă că nu este nimeni care să-şi fi lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu ia însutit, acum în vremea aceasta, în mijlocul prigonirilor, case, şi fraţi, şi surori, şi tată, mamă, şi copii şi ţarine; iar în veacul ce va să vie, viaţa veşnică. Dar mulţi dintre cei dintâi vor fi în urmă, şi cei din urmă întâi. Dar, când erau pe drum, mergând în sus spre Ierusalim, şi Iisus mergea înaintea lor, ucenicii erau uimiţi; iar cei csre mergeau după ei erau cuprinşi de teamă.

25 decembrie 2018: Sfânta Liturghie oficiată de ÎPS Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului ȋn Catedrala „Sfinții Ap Petru și Pavel”din Constanța (25 dec 2018)

Lasă un răspuns

Partea 1


Continuă să citești →

24/25 dec. 2018: PRIVEGHERE DE TOATĂ NOAPTEA LA PRAZNICUL NAȘTERII DOMNULUI

Lasă un răspuns

Nasterea Dlui, CloscaLuni seara, 24 decembrie a.c., cu prilejul prăznuirii Nașterii Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos (25 dec.), începând cu orele 21.00, în schitul nostru, se va oficia  o priveghere de toată noaptea, după tipicul Sfântului Munte, care va dura până în zorii zilei de luni, 25 decembrie, în jurul orelor 4.00.

Privegherea va începe cu Pavecernița Mare unită cu Litia praznicului, după care se va citi Pastorala la Nașterea Domnului a ÎPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului și se va continua  cu slujba Utreniei, Ceasul I și Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

În timpul privegherii, vor fi expuse spre binecuvântarea și sfințirea pelerinilor moaștele  Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, moaștele Sfântului Cuvios Ioachim Vatopedinul, relicvarul cu moaștele Sfântului Cuvios Iona din Kiev, precum și relicvarul „Micul Diveevo”,  ce conține părticele din sfintele moaște ale Sfintelor Preacuvioase Maici Alexandra, Marta și Elena, starețele de la Diveevo, ale Sfintelor Fericite Pelaghia, Parascheva și Maria cele nebune pentru Hristos de la Diveevo și ale Sfintei Cuvioase Matrona, Mărturisitoarea de la Diveevo, precum și un fragment din potcapul Sfântului Cuvios Serafim, marele făcător de minuni din Sarov.

DSC_6390

Persoanele, care doresc să participe la priveghere, pot face rezervări pentru microbuz la numerele de telefon:

(Persoane de contact:

Vasilichia Ardeleanu – 0721 227 736

și

Toader Lucreția – 0728913548)

PS: Astazi, până în orele 19, spovedesc  în Constanța, la Catedrala Arhiepiscopală (tel. 0721045424). La Cloșca, voi spovedi în timpul privegherii (21-4). Nașterea lui Hristos să ne fie de folos! La mulți și mântuitori ani!

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (24 decembrie 2018)

Lasă un răspuns

Ap. Evrei 11, 17-31

Fraţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac (jertfă). Cel ce primise făgăduinţele aducea jertfă pe fiul său unul născut! Către el grăise Dumnezeu: «Că în Isaac ţi se va chema ţie urmaş». Dar Avraam a socotit că Dumnezeu este puternic să-l învieze şi din morţi; drept aceea l-a dobândit înapoi ca un fel de pildă (a învierii) Lui. Prin credinţa despre cele viitoare a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Isav. Prin credinţă, Iacov, când a fost să moară, a binecuvântat pe fiecare din fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemându-se pe vârful toiagului său. Prin credinţă, Iosif, la sfârşitul vieţii, a pomenit despre ieşirea fiilor lui Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale. Prin credinţă, când s-a născut Moise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văzut prunc frumos şi nu s-au temut de porunca regelui. Prin credinţă, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui Faraon, ci a ales mai bine să pătimească cu poporul lui Dumnezeu, decât să aibă dulceaţa cea trecătoare a păcatului, socotind că batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, fiindcă se uita la răsplătire. Prin credinţă, a părăsit Egiptul, fără să se teamă de urgia regelui, căci a rămas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevăzut. Prin credinţă, a rânduit Paştile şi stropirea cu sânge, ca îngerul nimicitor să nu se atingă de cei întâi-născuţi ai lor. Prin credinţă au trecut israeliţii Marea Roşie, ca pe uscat, pe care egiptenii, încercând şi ei s-o treacă, s-au înecat. Prin credinţă, zidurile Ierihonului au căzut, după ce au fost înconjurate şapte zile. Prin credinţă, Rahav desfrânata, fiindcă primise cu pace iscoadele, n-a pierit împreună cu cei neascultători.

***

Ev. Marcu 9, 42-50; 10, 1

Zis-a Domnul: Cine va sminti pe unul din aceştia mai mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui dacă şi-ar lega de gât o piatră de moară şi să fie aruncat în mare. Şi, de te sminteşte mâna ta, taie-o, că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă decât, având amândouă mâinile, să te duci în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi, de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă decât, având amândouă picioarele, să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Şi, de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îți este cu un singur ochi să intri în Împărăţia lui Dumnezeu decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului, unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. Căci fiecare (om) va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare. Bună este sarea; dacă însă sarea îşi pierde puterea, cu ce o veţi drege? Aveţi sare întru voi şi trăiţi în pace unii cu alţii. Şi, ridicându-Se de acolo, a venit în hotarele Iudeei, de cealaltă parte a Iordanului, şi mulţimile s-au adunat iarăşi la El şi iarăşi le învăţa, după cum obişnuia.

TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI (24 decembrie 2018)

Lasă un răspuns

Ev. Marcu 9, 42-50; 10, 1

«”Fiecare va fi sărat cu foc, după cum orice jertfă va fi sărată cu sare.” Mai înainte de asta, Domnul a vorbit despre faptul că fiecare trebuie să fie gata la toate felurile de jertfe şi lepădare de sine, pentru a rămâne pe calea cea dreaptă. Chiar dacă ceea ce jertfim ne este scump ca lumina ochilor sau ca mâna dreaptă, jertfa trebuie adusă fără nici o şovăială; căci dacă îşi va părea rău că faci jertfă, şi ca urmare te vei abate de la calea dreaptă la cea nedreaptă, vei fi silit să pătimeşti veşnic în viaţa viitoare. Aşadar, fă jertfa care te întristează aici, ca să scapi de chinurile de dincolo. Fără a fi curăţit aici prin foc, este cu neputinţă a te mântui de focul veşnic. Oricine vrea să fie mântuit trebuie să fie sărat cu foc, să treacă prin curăţirea cu foc. Cu toţii suntem datori, prin legea zidirii noastre, să ne aducem jertfă lui Dumnezeu; dar fiecare din noi este necurat. Aşadar, trebuie să ne curăţim, pentru a face din noi înşine jertfe plăcute lui Dumnezeu. Dar când începi să te curăţeşti, să smulgi patimile din suflet, te doare ca şi cum ai fi ars cu foc. Această lucrare a curăţirii de sine lăuntrice seamănă cu lucrarea focului ce curăţă metalul. Metalul este nesimţitor. Dar ar fi să capete simţire, ar simţi şi curăţirea şi arderea în acelaşi timp; aşa se întâmplă şi cu omul care se curăţă pe sine. Trecând prin asta, se simte ca şi cum ar fi mistuit cu totul de flăcări. Focul curăţitor trece prin toate mădularele lui, aşa cum sarea pătrunde ceea ce se sărează; şi numai cel ce se supune acestei lucrări devine jertfă adevărată, bineplăcută lui Dumnezeu. De aceea, oricine are neapărată nevoie să fie sărat cu foc, aşa cum în Vechiul Testament orice jertfă se săra mai înainte de a fi adusă ca ardere de tot.»

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

TÂLCUIREA EVANGHELIEI ZILEI (21 decembrie 2018)

Lasă un răspuns

 Ap. Evrei 11, 8-16; Ev. Marcu 9, 33-41

Mântuitorul dă un copil ca pildă de credință și viață. Simplitatea credinței naște simplitatea vieții, iar din amândouă ia naștere o stare duhovnicească pilduitoare. Lăsați raționalismul să intre în suflet; el va pricinui acolo dezbinare și îndreptățindu-se cum că vrea să rânduiască mai bine lucrurile, va da peste cap totul. Filozofarea deșartă strigă întotdeauna: ,,Asta nu-i bună, cealaltă nu-i bună; lăsați-mă pe mine și o să fac eu altfel totul; cele vechi nu mai sunt bune, m-am plictisit de ele”. Dar ea nu face nicicând vreun lucru bun, ci numai strică. Mintea trebuie să asculte de ceea ce a poruncit Domnul. Drept este că ea a fost numită împăratul  trupului; dar acestui împărat nu i s-a dat puterea de a legiui, ci numai cea de a împlini. Îndată ce se apucă să legiuiască, născocește aiureli îngrozitoare, strică și rânduielile morale, și pe cele religioase, și pe cele lumești, și pe cele politice; totul se întoarce pe dos. Mare nefericire e pentru societate atunci când i se dă minții libertatea de a se înălța fără a o înfrâna cu adevărul dumnezeiesc! Asta atrage mânia lui Dumnezeu. Despre aceasta s-a zis: ,,Ascunde-ți-vă puțin până ce va trece”. Atunci când clocotește samavolnicia minții, cel mai bine este să te ascunzi în simplitatea credinței. În vreme de furtună este mai bine să stai acasă și să nu ieși, nădăjduind în tine însuți, să te lupți cu ea; iar în vremea furtunii rătăcirii minții nu este bine să te lupți cu ea și să pui mâna pe arma filozofării ca să-i stai împotrivă. Simplitatea credinței este mai bună decât filozofarea; îmbracă-te în ea ca într-o platoșă, și nu vei fi biruit.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, traducere din limba rusă și note de Adrian și Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sofia, București, 2011)

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (21 decembrie 2018)

Lasă un răspuns

Ap. Evrei 11, 8-16

Fraţilor, prin credinţă, Avraam, când a fost chemat, a ascultat şi a plecat spre locul pe care urma să-l ia spre moştenire şi a ieşit, neştiind încotro merge. Prin credinţă, a locuit vremelnic în pământul făgăduinţei, ca într-un pământ străin, locuind în corturi cu Isaac şi cu Iacov, cei dimpreună moştenitori ai aceleiaşi făgăduinţe; pentru că aştepta cetatea cu temelii puternice, al cărei meşter şi lucrător este Dumnezeu. Prin credinţă, şi Sara însăşi a primit putere să zămislească fiu, deşi trecuse de vârsta cuvenită, pentru că ea L-a socotit credincios pe Cel ce făgăduise. Pentru aceea, dintr-un singur om, şi acela ca şi mort, s-au născut atâţia urmaşi – mulţi «ca stelele cerului şi ca nisipul cel fără de număr de pe ţărmul mării». Toţi aceştia au murit întru credinţă, fără să primească făgăduinţele, ci văzându-le de departe şi iubindu-le cu dor şi mărturisind că pe pământ ei sunt străini şi călători. Iar cei ce grăiesc unele ca acestea dovedesc că ei îşi caută lor patrie. Într-adevăr, dacă ar fi avut în minte pe aceea din care ieşiseră, aveau vreme să se întoarcă. Dar acum ei doresc una mai bună, adică pe cea cerească. Pentru aceea, Dumnezeu nu Se ruşinează de ei ca să Se numească Dumnezeul lor, de vreme ce le-a pregătit lor cetate.

* * * 

Ev. Marcu 9, 33-41

În vremea aceea au venit Iisus şi ucenicii Lui în Capernaum. Şi, fiind în casă, i-a întrebat: Ce vorbeaţi între voi pe drum? Iar ei tăceau, fiindcă pe drum se întrebaseră unii pe alţii cine dintre ei este mai mare. Atunci Iisus, aşezându-Se, a chemat pe cei doisprezece şi  le-a zis: Dacă cineva vrea să fie întâiul, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Apoi, luând un copil, l-a pus în mijlocul lor şi, luându-l în braţe, le-a zis: Oricine va primi în numele Meu pe unul din aceşti copii, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu pe Mine Mă primeşte, ci pe Cel care M-a trimis pe Mine. Şi I-a zis loan: Învăţătorule, am văzut pe cineva scoţând demoni în numele Tău, care nu merge după noi, şi l-am oprit, pentru că nu urmează nouă. Iar Iisus a zis: Nu-l opriţi, căci nu este nimeni care, făcând vreo minune în numele Meu, să poată degrabă să Mă vorbească de rău. Cine nu este împotriva noastră este pentru noi. Iar oricine vă va da să beţi un pahar de apă în numele Meu, fiindcă sunteţi ai lui Hristos, adevărat zic vouă că nu-şi va pierde răsplata sa.