În vremea aceea, apropiindu-se de Betfaghi şi de Betania, lângă muntele ce se chemă Muntele Măslinilor, a trimis Iisus doi dintre ucenicii Săi, zicându-le: mergeţi în satul care este înaintea voastră şi, cum veţi intra în el, veţi găsi legat un mânz pe care n-a şezut până acum nimeni dintre oameni; dezlegaţi-l şi aduceţi-l. Iar dacă vă va întreba cineva pentru ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi că îi trebuie Domnului. Şi, ducându-se, cei trimişi au găsit precum le spusese. Iar când dezlegau mânzul, a zis stăpânul lui către ei: pentru ce dezlegaţi mânzul? Ei au răspuns: Domnului îi trebuie. Şi l-au adus la Iisus şi, aruncându-şi hainele lor pe mânz, au pus pe Iisus deasupra. Iar, pe când mergea, oamenii îşi aşterneau hainele în calea Lui. Şi, apropiindu-se de coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, bucurându-se, a început să laude pe Dumnezeu cu glas mare, pentru toate minunile pe care le văzuse şi ziceau: binecuvântat este împăratul care vine în numele Domnului. Pace în cer şi slavă întru cei de sus. Dar unii farisei din mulţime au zis către Dânsul: Învăţătorule, ceartă-ţi ucenicii. Atunci, răspunzând, Iisus le-a zis: vă spun vouă că, dacă vor tăcea aceştia, pietrele vor striga.

A venit deci ziua azimelor când trebuia să se jertfească mielul de Paşti. Şi Iisus a trimis pe Petru şi pe Ioan, zicând: duceţi-vă de ne pregătiţi Paştile, ca să mâncăm. Iar ei L-au întrebat: unde voieşti să-ţi pregătim? Iar Dânsul le-a răspuns: iată, când veţi intra în oraş, vă va întâmpina un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după el până la casa unde va intra şi spuneţi stăpânului acelei case: Învăţătorul te întreabă: unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Şi el vă va arăta un foişor mare aşternut; acolo să pregătiţi. Deci, ducându-se ei, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când a sosit ceasul, a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli şi a zis către ei: foarte mult am dorit să mănânc cu voi acest Paşti, mai înainte de patima Mea! Căci vă spun că de acum încolo nu voi mai mânca din acestea până când se vor împlini în împărăţia lui Dumnezeu. Şi, luând paharul, mulţumind a zis: luaţi acesta şi-l împărţiţi între voi; căci vă spun vouă că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei până când va veni împărăţia lui Dumnezeu. Apoi, luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. Aşijderea şi paharul, după ce au cinat, zicând: acest pahar este legea cea nouă, întru sângele Meu care se varsă pentru voi. Dar iată mâna vânzătorului Meu este cu Mine la masă. Însă Fiul Omului merge după cum este rânduit, dar vai acelui om prin care este vândut. Iar ei au început să se întrebe unul cu altul: cine dintre ei ar fi cel care avea să facă această faptă? Apoi s-a iscat şi neînţelegere între ei: care dintre ei să fie socotit ca cel mai mare? Atunci Iisus le-a zis: împăraţii păgânilor îi stăpânesc pe aceştia şi cei care au putere asupra lor sunt numiţi făcătorii lor de bine. Dar voi să nu fiţi astfel; ci cel care este mai mare între voi să fie ca cel mai mic; şi care este căpetenie să fie ca unul ce slujeşte. Căci cine este mai mare: cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare, nu este cel care stă la masă? Însă Eu sunt în mijlocul vostru ca unul ce slujeşte, căci voi sunteţi aceia care aţi rămas cu Mine în încercările Mele. Şi Eu vă rânduiesc vouă împărăţia, precum Mi-a rânduit Mie Tatăl Meu, ca să mâncaţi şi să beţi la masa Mea, în împărăţia Mea şi să şedeţi pe scaune, judecând cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Apoi Domnul a zis: Simone, Simone, iată Satana v-a cerut pe voi ca să vă cearnă ca pe grâu. Însă Eu M-am rugat pentru tine, să nu înceteze credinţa ta; şi tu, când te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi. Dar el I-a răspuns: Doamne, sunt gata să merg cu Tine şi în temniţă şi la moarte. Iar Iisus i-a zis: Petre, îţi spun că nu va cânta astăzi cocoşul, până ce nu te vei lepăda de Mine de trei ori, cum că nu Mă cunoşti. După aceea i-a întrebat: când v-am trimis fără pungă şi fără traistă şi fără încălţăminte, aţi avut lipsă de ceva? Iar ei au răspuns: de nimic. Atunci Dânsul le-a zis: acum însă cel care are pungă să o ia; asemenea şi cel ce are traistă; iar cel ce nu are să-şi vândă haina şi să-şi cumpere sabie. Căci vă spun vouă că trebuie să se împlinească cu Mine Scriptura care zice: şi cu cei fărădelege s-a socotit; pentru că şi cele despre Mine sunt gata să se împlinească. Ei au zis atunci: Doamne, iată aici două săbii. Iisus le-a răspuns: este destul. Şi, ieşind, s-a dus ca de obicei în Muntele Măslinilor; iar ucenicii s-au dus după Dânsul.

În vremea aceea, când vorbea Iisus cu ucenicii Săi, a venit Iuda, unul din cei doisprezece şi cu el popor mult, cu săbii şi cu suliţe, de la căpeteniile preoţilor, de la cărturari şi de la bătrâni. Iar vânzătorul le dăduse un semn, zicând: pe care îl voi săruta, Acela este; prindeţi-L şi duceţi-L cu pază. Şi, venind în clipa aceea, s-a apropiat de Dânsul şi i-a zis: Învăţătorule, Învăţătorule şi L-a sărutat. Iar ceilalţi au pus mâinile pe Dânsul şi L-au prins. Iar unul dintre cei ce stăteau lângă Dânsul, scoţând sabia, a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea. Şi, răspunzând, Iisus le-a zis: ca la un tâlhar aţi ieşit cu săbii şi cu suliţe, ca să Mă prindeţi? În toate zilele am fost la voi în templu învăţând şi nu M-aţi prins; dar acestea se fac ca să se împlinească Scripturile. Şi, lăsându-L, au fugit toţi ucenicii. Iar un tânăr mergea după El, îmbrăcat cu o pânză de in pe trupul gol şi l-au prins. Dar el, lăsând pânza de in, a fugit gol de la ei. Şi l-au dus pe Iisus la arhiereu şi s-au adunat acolo toate căpeteniile preoţilor cu bătrânii şi cărturarii. Iar Petru de departe a mers în urma Lui, până înăuntru, în curtea arhiereului şi şedea împreună cu slujitorii şi se încălzea la foc. Iar căpeteniile preoţilor şi tot sfatul căutau împotriva lui Iisus mărturie, ca să-L omoare, dar nu găseau; pentru că mulţi mărturiseau minciuni împotriva Lui, dar mărturiile lor nu se potriveau. Atunci s-au ridicat unii care au mărturisit strâmb împotriva Lui, zicând: noi L-am auzit zicând aşa: Eu voi dărâma acest templu făcut de mână şi în trei zile voi zidi altul, nefăcut de mână. Dar nici aşa mărturia lor nu era la fel. Atunci, sculându-se în mijlocul lor, arhiereul L-a întrebat pe Iisus, zicând: nu răspunzi nimic la ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? Dar El tăcea şi nu răspundea nimic. Iarăşi L-a întrebat arhiereul şi I-a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul Celui binecuvântat? Atunci Iisus i-a răspuns: Eu sunt; şi veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului. Iar arhiereul, rupându-şi hainele sale, a zis: ce ne mai trebuie alte mărturii? Aţi auzit blasfemia; ce vi se pare? Iar ei toţi l-au osândit că este vinovat de moarte. Şi au început unii să-L scuipe şi să-I acopere faţa şi să-L bată cu pumnul şi să-I zică: prooroceşte! Şi slujitorii îl băteau cu palmele peste obraz. Pe când Petru era jos în curte, a venit una din slujnicele arhiereului şi, văzându-l pe Petru care se încălzea, s-a uitat bine la el şi a zis: şi tu erai cu Iisus Nazarineanul. El însă a tăgăduit, zicând: nu ştiu şi nici nu înţeleg ce vrei să zici. Apoi a ieşit afară înaintea curţii; şi a cântat cocoşul. Iar slujnica, văzându-l, a început iarăşi să spună celor ce stăteau acolo că şi acesta este dintre ei. Iar el iarăşi a tăgăduit. Însă peste puţin timp cei ce stăteau acolo au zis iarăşi lui Petru: cu adevărat că eşti dintre ei, căci eşti galileian şi vorbirea ta este la fel. Atunci el a început să se blesteme şi să se jure: nu ştiu pe Omul acesta despre care-mi vorbiţi. Şi îndată a cântat a doua oară cocoşul. Şi şi-a adus aminte Petru de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: că, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori. Şi a început să plângă.

Iar dis-de-dimineaţă, căpeteniile preoţilor au ţinut sfat cu bătrânii, cu cărturarii şi cu toată adunarea şi legând pe Iisus, L-au dus şi L-au dat lui Pilat.

În vremea aceea Iuda Iscarioteanul, unul dintre cei doisprezece, s-a dus la căpeteniile preoţilor, ca să le vândă pe Iisus. Iar aceia, auzind, s-au bucurat şi i-au făgăduit să-i dea bani. Deci Iuda căuta un prilej nimerit, ca să-L dea în mâna lor. Iar în ziua cea dintâi a azimilor, când jertfeau mielul de Paşti, L-au întrebat ucenicii Lui: unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim, ca să mănânci Paştile? Atunci a trimis doi dintre ucenicii Săi şi le-a zis: mergeţi în oraş şi vă va întâmpina pe voi un om, ducând un vas de lut cu apă; mergeţi după dânsul şi acolo unde va intra, spuneţi stăpânului casei că Învăţătorul întreabă: unde este odaia de oaspeţi, în care să mănânc Paştile cu ucenicii Mei? Iar el vă va arăta un foişor mare, aşternut gata; acolo să pregătiţi pentru noi. Şi s-au dus ucenicii Lui şi, ajungând în oraş, au găsit precum le spusese şi au pregătit Paştile. Iar când s-a înserat, a venit cu cei doisprezece. Când şedeau la masă şi mâncau, Iisus a zis: adevărat vă spun că unul dintre voi, care mănâncă cu Mine, Mă va vinde. Iar ei au început să se întristeze şi să zică unul către altul: nu cumva sunt eu?, şi celălalt: nu cumva sunt eu? Iar El, răspunzând, le-a zis: unul din cei doisprezece, care întinde mâna cu Mine în blid. Într-adevăr Fiul Omului va merge, aşa cum este scris pentru Dânsul; dar vai de acel om prin care se vinde Fiul Omului! Mai bine ar fi fost de omul acela de nu s-ar fi născut. Şi, mâncând ei, a luat Iisus pâine şi, binecuvântând, a frânt şi le-a dat lor şi a zis: luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu. Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat lor şi au băut dintr-însul toţi. Şi a zis lor: acesta este sângele Meu, al legii celei noi, care pentru mulţi se varsă. Adevărat vă spun vouă că de acum nu voi mai bea din rodul viţei până în ziua aceea când îl voi bea nou, în împărăţia lui Dumnezeu. Şi după ce au cântat cântări de laudă, au ieşit la Muntele Măslinilor. Atunci Iisus le-a zis: toţi mă veţi părăsi în noaptea aceasta, căci scris este: bate-voi păstorul şi se vor risipi oile; dar după ce voi învia, voi merge mai înainte de voi în Galileea. Iar Petru I-a zis: chiar dacă toţi Te vor părisi, eu nu. Iisus însă i-a răspuns: adevărat îţi spun că astăzi, chiar în noaptea aceasta, mai înainte de a cânta de două ori cocoşul, tu te vei lepăda de trei ori de Mine. Dar el cu mai multă stăruinţă zicea: chiar dacă ar trebui să mor cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine. Şi tot aşa au zis cu toţii. Apoi au venit într-un loc, al cărui nume este Ghetsimani, şi a zis ucenicilor Săi: ședeţi aici până ce Mă voi ruga. Şi a luat cu Dânsul pe Petru şi pe Iacob şi pe Ioan şi a început să se teamă şi să se tulbure. Şi le-a zis: întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneţi aici şi privegheaţi. Apoi, mergând puţin mai înainte, a îngenunchiat pe pământ şi se ruga, ca, de este cu putinţă, să treacă de la Dânsul ceasul acela şi zicea: Părinte, toate sunt Ţie cu putinţă; depărtează paharul acesta de la Mine, însă facă-se nu ce voiesc Eu, ci ceea ce voieşti Tu. Şi a venit la ucenici şi i-a găsit dormind şi a zis lui Petru: Simone, dormi? Nu ai putut un ceas să veghezi? Privegheaţi şi vă rugaţi, ca să nu intraţi în ispită, căci duhul este osârduitor, iar trupul este neputincios. Şi iarăşi s-a dus de s-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Dar, întorcându-se, i-a găsit din nou dormind, căci ochii lor erau îngreuiaţi de somn şi nu ştiau ce să-I răspundă. Şi a venit a treia oară şi le-a zis: dormiţi de acum şi vă odihniţi. E gata! A sosit ceasul; iată Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor. Sculaţi-vă, să mergem; iată cel ce M-a vândut s-a apropiat.

Zis-a Domnul către ucenicii Săi: păziţi-vă de cărturarii cărora le place să umble în haine lungi şi să li se închine lumea prin târguri; să stea pe scaunele cele dintâi în sinagogi şi în locurile cele dintâi la ospeţe; ei, care mânâncă văduvelor casele şi de ochii lumii îndelung se roagă, îşi vor lua mai multă osândă.

Şi, privind, a văzut pe cei bogaţi aruncând darurile lor în cutia darurilor din templu. A văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani şi a zis: adevărat vă spun că această văduvă săracă a pus mai mult decât toţi. Căci toţi aceia au aruncat ca dar lui Dumnezeu din prisosul lor; iar aceasta din sărăcia ei a aruncat toată avuţia pe care a avut-o.