Fiule Tit, pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit: de este cineva fără de prihană, bărbat al unei femei, având fii credincioşi, nu sub învinuire de desfrânare sau neascultători. Căci se cuvine ca episcopul să fie fără de prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât, ci iubitor de străini, iubitor de bine, înţelept, drept, cuvios, cumpătat, ţinându-se de cuvântul cel credincios al învăţăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învăţătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici. Pentru că mulţi sunt răzvrătiţi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea împrejur, cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care răzvrătesc case întregi, învăţând, pentru câştig urât, cele ce nu se cuvin. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe. Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină, mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă, şi să nu dea ascultare basmelor iudaiceşti şi poruncilor unor oameni, care se întorc de la adevăr.
Zis-a Domnul pilda aceasta: un om a sădit o vie şi a dat-o cu învoială unor lucrători, apoi s-a dus departe multă vreme. La timpul roadelor, a trimis pe un slujitor la lucrători ca să-i dea din rodul viei; lucrătorii însă, după ce l-au bătut, l-au trimis fără nimic. A mai trimis pe alt slujitor, dar ei, bătându-l şi pe acela şi batjocorindu-l, l-au trimis fără nimic. A mai trimis şi pe al treilea; ei însă, după ce l-au rănit şi pe acesta, l-au scos afară. Atunci a zis viei: ce să fac? Voi trimite pe fiul meu cel iubit; poate că, văzându-l pe el, se vor ruşina. Însă lucrătorii, când l-au văzut, au vorbit între ei şi au zis: acesta este moştenitorul; veniţi să-l omorâm, pentru ca moştenirea să fie a noastră. Şi, scoţându-l afară din vie, l-au omorât. Deci ce le va face stăpânul viei? Va veni şi va pierde pe lucrătorii aceştia, iar via o va da altora. Dar ei, când au auzit, au zis: ferească Dumnezeu! Iisus însă, privindu-i în faţă, le-a grăit lor: atunci ce înseamnă cuvintele acestea care au fost scrise: piatra pe care n-au luat-o în seamă ziditorii, aceasta a ajuns să fie în capul unghiului? Oricine va cădea pe piatra aceasta se va fi sfărâma; iar peste cine va cădea ea, pe acela îl va spulbera.