CUVÂNT DE FOLOS AL MITROPOLITULUI IEREMIA DE GORTINA ŞI MEGALOPOLE CĂTRE CREDINCIOŞII DIN MITROPOLIA LUI 

ZĂVORÂȚI!

Prin păcatul omului, frați creştini din Gortina şi din Megalopole, natura a fost coruptă, dar am corupt-o şi noi, în continuare, pentru că o distrugem, iar în felul acesta însăşi natura noastră se răzbună pentru răul pe care i-l facem. Şi Dumnezeu?! Dumnezeu ne ia Harul Său, când noi păcătuim fără să avem apoi nicio dispoziție de pocăință. Şi a ne lua Dumnezeu Harul Său, acesta este lucrul cel mai rău; este ceea ce şi Sfânta Scriptură şi slujbele – cultul Bisericii numeşte „urgia lui Dumnezeu”.

Aşa şi noi! Pentru păcatele noastre, fraților, pentru nepocăința noastră, ne-a venit virusul aducător de moarte şi pentru profilaxia noastră de acesta, şi Biserica şi Statul ne-au spus să rămânem închişi în casele noastre. Şi Dumnezeiasca Liturghie şi Sfintele Slujbe din Săptămâna Mare?! Adică ce se va întâmpla cu ele? Le vom asculta la noi acasă prin diferitele mijloace de informare. Vom face din casele noastre locuri de rugăciune! Există un lucru mai bun decât acesta? Să ne amintim de Apostolii Pavel şi Sila, care, pentru predica Evangheliei erau întemnițați în închisoarea din Filipi. Şi auziți ce zice sfântul text: „La miezul nopții Pavel şi Sila Îl lăudau pe Dumnezeu”! Făceau slujba Miezonopticii în temniță, în închisoare! Şi era atât de fierbinte această rugăciune a lor în temniță, încât s-au cutremurat temeliile închisorii şi s-au deschis porțile temniței (vezi Fapte 16, 25-26). Vedeți creştinii mei?! Şi într-o închisoare să se facă rugăciunea, dacă aceasta este corectă şi izvorâtă din inimă, Dumnezeu o ascultă şi face şi minuni. În timp ce rugăciunea Fariseului, chiar dacă se făcea în Templu (vezi Luca 18, 10), Dumnezeu însă a respins-o, pentru că era plină de egotism[1] şi de acuze împotriva semenului său, Vameşul.

Dar şi altceva vreau să spun acum, în epistola mea de astăzi, frați creştini. Această poruncă, ca să ne închidem în casele noastre pentru reculegere duhovnicească, a spus-o Dumnezeu demult. Auziți ce spune poporului Său Israel: „Vino poporul meu, intră în camera ta şi închide uşile după tine; ascunde-te pentru puțină vreme, până când va trece vremea urgiei”(Isaia 26, 20)! Şi asta este acelaşi lucru cu alt cuvânt, pe care i l-a spus Dumnezeu lui Noe, să intre în corabie şi, mai exact, spune textul că „Însuşi Dumnezeu a închis uşa pe dinafara corabiei”(Facere 7, 16). Şi ne amintim iarăşi în acest punct şi altceva, că în Egipt, în noaptea Paştelui, israeliții trebuiau să rămână închişi în casele lor, ca să-şi salveze pruncii de îngerul nimicitor (Ieşire 12, 22-23).

 Aşadar, creştinii mei, să stăm în casele noastre! Acolo este siguranță. Dar ştiți care este lucrul cel mai rău? Lucrul cel mai rău este o altă profeție dureroasă, pe care o spune profetul Amos, conform căreia şi în casă se ascunde pericolul, care în cele din urmă a pricinuit răul. Însă acestea sunt spuse de către profeți în înțelesul primejdiilor duhovniceşti. Vă citesc această profeție a lui Amos: „Se va întâmpla, precum se întâmplă cu acela care a scăpat pe drum de un leu, dar  a nimerit pe alt drum pe care era un urs. A scăpat şi de el, dar a intrat în casa lui şi şi-a sprijinit mâna de perete. Pe perete însă era un şarpe, care l-a muşcat”. (vezi Amos 5, 19)!…

Şi să nu vă mirați,  fraților, pentru că şi cel dintâi rai, paradisul, în care Dumnezeu l-a pus pe om, avea un şarpe, care i-a amăgit pe cei întâi-zidiți, şi au păcătuit. Dar raiul, pe care ni l-a adus Iisus Hristos, Sfânta lui Biserică, are pe Mielul Cel fără de răutate, Mielul lui Dumnezeu, Care S-a jertfit pentru păcatele noastre şi ne-a mântuit.

Creştinii mei! Puneți-vă copilaşii voştri, care au sufletul curat, să se roage Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, Panaghiei noastre, ca să plece repede din mijlocul nostru blestematul coronavirus. AMIN!

Înviere frumoasă!

Traducere: www.schitulclosca.ro

 ––––––––––––––––––

[1] egotism = gr. εγωπαθεια (egopatheia)  = tendință de supraapreciere a propriei individualități// preocupare exagerată pentru propria persoană// atitudine individualistă care provine din acordarea unei importanțe exagerate propriei persoane – n.tr.