Arhive categorii: Apostolul şi Evanghelia zilei

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (18 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 17, 1-9

În zilele acelea, Pavel şi Sila, după ce au trecut prin Amfipoli şi prin Apolonia au venit la Tesalonic, unde era o sinagogă a iudeilor. Şi după obiceiul său, Pavel a intrat la ei şi în trei sâmbete le-a grăit din Scripturi, deschizându-le şi arătându-le că Hristos trebuia să pătimească şi să învieze din morţi, şi că Acesta, pe Care vi-L vestesc eu, este Hristosul, Iisus. Şi unii dintre ei au crezut şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila şi mare mulţime de elini închinători la Dumnezeu şi dintre femeile de frunte nu puţine. Iar iudeii, umplându-se de invidie şi luând cu ei pe câţiva oameni de rând, răi, adunând gloată întărâtau cetatea şi, ducându-se la casa lui Iason, căutau să-i scoată afară, înaintea poporului. Dar negăsindu-i, târau pe Iason şi pe câţiva fraţi la mai-marii cetăţii, strigând că cei ce au tulburat toată lumea au venit şi aici; pe aceştia i-a găzduit Iason; şi toţi aceştia lucrează împotriva poruncilor Cezarului, zicând că este un alt împărat: Iisus. Şi au tulburat mulţimea şi pe mai-marii cetăţii care auzeau acestea. Şi, luând chezăşie de la Iason şi de la ceilalţi, le-au dat drumul.

Ev. Ioan 10, 1-9

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: adevărat, adevărat vă spun vouă: cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cine intră pe uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul lui; şi oile sale le cheamă pe nume şi afară le mână. Şi când le-a scos afară pe toate oile sale, merge înaintea lor şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin ele nu merg, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă a grăit-o Iisus către ei, dar ei n-au înţeles ce însemnau cuvintele Lui. Deci iarăşi le-zis Iisus: adevărat, adevărat vă spun vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine, sunt furi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: prin Mine de va intra cineva, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla.

Ev. Ioan 11, 47-57

În vremea aceea căpeteniile preoţilor şi fariseii au adunat sobor asupra lui Iisus şi au grăit: ce este de făcut, pentru că Omul Acesta săvârşeşte multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede într-Însul şi vor veni romanii şi ne vor lua ţara şi poporul nostru. Iar unul dintre dânşii, Caiafa, care era arhiereu în anul acela, a zis către ei: voi nu vă pricepeţi la nimic, nici nu cumpăniţi cu mintea, că-i mai de folos să moară un om pentru popor, decât tot neamul să ne piară. Dar aceasta n-a zis-o de la sine, ci arhiereu fiind al anului aceluia, a proorocit că Iisus avea să moară pentru neamul lor; şi nu numai pentru neamul lor, ci şi ca să-i adune la un loc pe fiii lui Dumnezeu cei risipiţi. Deci, din ziua aceea s-au hotărât ca să-L omoare. De aceea Iisus nu mai umbla pe faţă printre iudei, ci a plecat de acolo într-un loc, aproape de pustie, într-un oraş numită Efraim şi acolo a rămas cu ucenicii Săi. Şi era aproape Paştile iudeilor şi mulţi din ţară au venit sus în Ierusalim, mai înainte de Paşti, ca să se curăţească. Deci căutau pe Iisus şi, pe când stăteau în templu, vorbeau între ei: credeţi oare că nu va veni la Praznic? Iar mai-marii preoţilor şi fariseii poruncă dăduseră: că de va şti cineva unde este, să-i vestească, ca să-L prindă.

 

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (16 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 15, 35-41

În zilele acelea, Pavel şi Barnaba petreceau în Antiohia, învăţând şi binevestind, împreună cu mulţi alţii, cuvântul Domnului. Şi după câteva zile, Pavel a zis către Barnaba: Întorcându-ne, să cercetăm cum se află fraţii noştri în toate cetăţile în care am vestit cuvântul Domnului. Barnaba voia să ia împreună cu ei şi pe Ioan, cel numit Marcu; dar Pavel cerea să nu-l ia pe acesta cu ei, fiindcă se despărţise de ei din Pamfilia şi nu venise alături de ei la lucrul la care fuseseră trimişi. Deci s-a iscat neînţelegere între ei, încât s-au despărţit unul de altul, şi Barnaba, luând pe Marcu, a plecat cu corabia în Cipru; iar Pavel, alegând pe Sila, a plecat, fiind încredinţat de către fraţi harului Domnului. Şi străbătea Siria şi Cilicia, întărind Bisericile.

Ev. Ioan 10, 27-38

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele, şi ele vin după Mine; iar Eu le dau viaţă veşnică şi nu vor pieri în veci şi din mâna Mea nu le va răpi nimeni. Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu poate să le smulgă din mâna Tatălui Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem. Atunci iudeii au luat iarăşi pietre ca să arunce asupra Lui. Iisus le-a răspuns: multe lucruri bune v-am arătat vouă de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncaţi cu pietre asupra Mea? Iudeii I-au răspuns, zicând: pentru lucru bun, noi nu aruncăm cu pietre asupra Ta, ci pentru blasfemie, pentru că Tu, om fiind, Te faci pe Tine însuţi Dumnezeu. Iisus le-a răspuns: oare nu e scris în legea voastră: Eu am zis: dumnezei sunteţi? Dacă i-a numit dumnezei pe aceia, către care a fost cuvântul lui Dumnezeu – şi Scriptura nu poate să se desfiinţeze – despre Mine, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume, voi ziceţi că grăiesc blasfemie, fiindcă am spus că sunt Fiul lui Dumnezeu? Dacă nu fac lucrurile Tatălui Meu, să nu credeţi în Mine; iar dacă le fac, chiar dacă nu credeţi în Mine, credeţi în aceste lucruri, ca să înţelegeţi şi să credeţi, că Tatăl este în Mine şi Eu în El.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (15 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 15, 5-12

În acele zile, unii din eresul fariseilor, care trecuseră la credinţă, s-au ridicat zicând că trebuie să-i taie împrejur şi să le poruncească a păzi Legea lui Moise. Şi apostolii şi preoţii s-au adunat ca să cerceteze despre acest cuvânt. Şi făcându-se multă vorbire, s-a sculat Petru şi le-a zis: Bărbaţi fraţi, voi ştiţi că din primele zile Dumnezeu a ales între voi, ca prin gura mea neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, Cel ce cunoaşte inimile, le-a mărturisit, dându-le Duhul Sfânt, ca şi nouă. Şi nimic n-a deosebit între noi şi ei, curăţind inimile lor prin credinţă. Acum deci, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi vreţi să puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Ci prin harul Domnului nostru Iisus Hristos credem că ne vom mântui în acelaşi chip ca şi aceia. Şi a tăcut toată mulţimea şi asculta pe Barnaba şi pe Pavel, care istoriseau câte semne şi minuni a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.

Ev. Ioan 10, 17-28

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: pentru aceasta Tatăl Mă iubeşte pe Mine, pentru că Eu Îmi dau viaţa Mea, ca iarăşi s-o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu de la Mine însumi o pun. Putere am ca s-o pun şi putere iarăşi s-o iau; această poruncă am primit-o de la Tatăl Meu. Din nou s-a făcut dezbinare între iudei pentru cuvintele acestea. Deci mulţi dintre ei ziceau: are diavol şi este nebun; pentru ce îl ascultaţi? Dar alţii răspundeau: aceste cuvinte nu sunt cuvinte de îndrăcit; şi cum poate un diavol să deschidă ochii orbilor? Şi era atunci în Ierusalim sărbătoarea Tîrnosirii templului, şi era iarnă. Iar Iisus se plimba în templu, în pridvorul lui Solomon. Atunci L-au împresurat iudeii şi I-au zis: până când ai să scoţi sufletul din noi? Dacă eşti Tu Hristos, spune-o nouă fără sfială. Iisus le-a răspuns: v-am spus-o vouă şi nu credeţi; lucrurile pe care Eu le fac în numele Tatălui Meu, acestea mărturisesc despre Mine. Dar voi nu credeţi pentru că voi nu sunteţi dintre oile Mele. Precum v-am spus vouă, oile Mele ascultă de glasul Meu şi Eu le cunosc pe ele şi ele vin după Mine; iar Eu le dau viaţă veşnică.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (14 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 14, 20-28; 15, 1-4

În acele zile, înconjurându-l ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat în cetate. Şi a doua zi a ieşit cu Barnaba către Derbe. Şi binevestind cetăţii aceleia şi făcând ucenici mulţi, s-au înapoiat la Listra, la Iconiu şi la Antiohia, întărind sufletele ucenicilor, îndemnându-i să stăruie în credinţă şi (arătându-le) că prin multe suferinţe trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu. Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu postiri, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. Şi străbătând Pisidia, au venit în Pamfilia. Şi după ce au grăit cuvântul Domnului în Perga, au coborât la Atalia. Şi de acolo au mers cu corabia spre Antiohia, de unde fuseseră încredinţaţi harului lui Dumnezeu, spre lucrul pe care l-au împlinit. Şi venind şi adunând Biserica au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei şi că a deschis neamurilor uşa credinţei. Şi au petrecut acolo cu ucenicii nu puţină vreme.

Şi unii, coborându-se din Iudeea, învăţau pe fraţi că: Dacă nu vă tăiaţi împrejur, după rânduiala lui Moise, nu puteţi să vă mântuiţi. Şi făcându-se pentru ei împotrivire şi discuţie nu puţină cu Pavel şi Barnaba, au rânduit ca Pavel şi Barnaba şi alţi câţiva dintre ei să se suie la apostolii şi la preoţii din Ierusalim pentru această întrebare. Deci ei, trimişi fiind de Biserică, au trecut prin Fenicia şi prin Samaria, istorisind despre convertirea neamurilor şi făceau tuturor fraţilor mare bucurie. Şi sosind ei la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică şi de apostoli şi de preoţi şi au vestit câte a făcut Dumnezeu cu ei.

Ev. Ioan 9, 39-41; 10, 1-9

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu am venit în lumea aceasta spre judecată, ca să vadă cei fără vedere, iar cei cu ochi să fie orbi. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu Dânsul şi I-au zis: oare şi noi suntem orbi? Răspuns-a lor Iisus: dacă aţi fi orbi, n-aţi avea păcat; însă acum, fiindcă ziceţi: noi vedem, pentru aceasta păcatul vostru rămâne.

Adevărat, adevărat vă spun vouă: cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe aiurea, acela este fur şi tâlhar. Iar cine intră prin uşă este păstorul oilor. Acestuia portarul îi deschide şi oile ascultă de glasul Lui; şi oile sale le cheamă pe nume şi afară le mână. Şi când le-a scos afară pe toate oile sale, merge înaintea lor şi oile merg după dânsul, căci cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu merg, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor. Această pildă a grăit-o Iisus către ei, dar ei n-au înţeles ce însemnau cuvintele Lui. Deci iarăşi le-zis Iisus: adevărat, adevărat vă spun vouă: Eu sunt uşa oilor. Toţi câţi au venit mai înainte de Mine sunt furi şi tâlhari; dar oile nu i-au ascultat. Eu sunt uşa: prin Mine de va intra cineva, se va mântui şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (13 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 13, 13-24

În zilele acelea, de la Pafos, Pavel şi cei împreună cu el s-au urcat în corabie şi au venit la Perga Pamfiliei. Iar Ioan, despărţindu-se de ei, s-a întors la Ierusalim. Iar ei, trecând de la Perga, au ajuns la Antiohia Pisidiei şi, intrând în sinagogă, într-o zi de sâmbătă, au şezut. Şi după citirea Legii şi a Proorocilor, mai-marii sinagogii au trimis la ei, zicându-le: Bărbaţi fraţi, dacă aveţi vreun cuvânt de mângâiere către popor, vorbiţi. Şi ridicându-se Pavel şi făcându-le semn cu mâna, a zis: Bărbaţi israeliţi şi cei temători de Dumnezeu, ascultaţi: Dumnezeul acestui popor al lui Israel a ales pe părinţii noştri şi pe popor l-a înălţat, când era străin în pământul Egiptului, şi cu braţ înalt i-a scos de acolo, şi vreme ca de patruzeci de ani i-a hrănit în pustie. Şi nimicind şapte neamuri în ţara Canaanului, pământul acela l-a dat lor spre moştenire. Şi după acestea, ca la patru sute cincizeci de ani, le-a dat judecători, până la Samuel proorocul. Şi de acolo au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat, timp de patruzeci de ani, pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin. Şi înlăturându-l, le-a ridicat rege pe David, pentru care a zis, mărturisind: «Aflat-am pe David al lui Iesei, bărbat după inima Mea, care va face toate voile Mele». Din urmaşii acestuia, Dumnezeu, după făgăduinţă, i-a adus lui Israel un Mântuitor, pe Iisus, după ce Ioan a propovăduit, înaintea venirii Lui, botezul pocăinţei la tot poporul lui Israel.

Ev. Ioan 6, 5-14

În vremea aceea, ridicându-şi ochii şi văzând că de mult popor vine la Dânsul, a zis Iisus către Filip: de unde vom cumpăra pâine ca să mănânce aceştia? Dar aceasta o zicea, ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă. Iar Filip I-a răspuns: nu le va ajunge pâine de două sute de dinari, ca fiecare dintr-înşii să ia câte puţin. Unul din ucenicii Lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a spus: este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia inşi? Atunci Iisus a zis: spuneţi oamenilor să stea jos. Iar în locul acela era multă iarbă. Deci au şezut – oameni la număr ca la cinci mii. Atunci Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a împărţit ucenicilor, iar ucenicii la cei care şedeau; aşijderea şi din peşti, cât au vrut ei. Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: strângeţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă nimic. Deci au strâns şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz. Iar oamenii, văzând minunea pe care a făcut-o Iisus, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, care va să vină în lume.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (12 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 12, 25; 13, 1-12

În zilele acelea, Barnaba şi Saul, după ce au îndeplinit slujba lor, s-au întors de la Ierusalim la Antiohia, luând cu ei pe Ioan, cel numit Marcu.

Şi erau în Biserica din Antiohia prooroci şi învăţători: Barnaba şi Simeon, ce se numea Niger, Luciu Cirineul, Manain, cel ce fusese crescut împreună cu Irod tetrarhul, şi Saul. Şi pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: Osebiţi-mi pe Barnaba şi pe Saul, pentru lucrul la care i-am chemat. Atunci, postind şi rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece. Deci, ei, mânaţi de Duhul Sfânt, au coborât la Seleucia şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru. Şi ajungând în Salamina, au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor. Şi aveau şi pe Ioan slujitor. Şi străbătând toată insula până la Pafos, au găsit pe un oarecare bărbat iudeu, vrăjitor, prooroc mincinos, al cărui nume era Bariisus, care era în preajma proconsulului Sergius Paulus, bărbat înţelept. Acesta, chemând la sine pe Barnaba şi pe Saul, dorea să audă cuvântul lui Dumnezeu. Dar le stătea împotrivă Elimas vrăjitorul – căci aşa se tâlcuieşte numele lui – căutând să întoarcă pe proconsul de la credinţă.Iar Saul – care se numeşte şi Pavel – plin fiind de Duh Sfânt, a privit ţintă la el, şi a zis: O, tu cel plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiule al diavolului, vrăjmaşule a toată dreptatea, nu vei înceta de a strâmba căile Domnului cele drepte? Şi acum, iată mâna Domnului este asupra ta şi vei fi orb, nevăzând soarele până la o vreme. Şi îndată a căzut peste el pâclă şi întuneric şi, dibuind împrejur, căuta cine să-l ducă de mână. Atunci proconsulul, văzând ce s-a făcut, a crezut, mirându-se foarte de învăţătura Domnului.

Ev. Ioan 8, 51-59

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră atunci la Dânsul: adevărat, adevărat vă spun vouă: dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci. Deci I-au răspuns iudeii: acum ştim bine că ai diavol. Avraam şi proorocii au murit şi Tu zici: dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va gusta moartea în veci. Nu cumva Tu eşti mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi au murit şi prooroci; drept cine Te dai Tu? Răspuns-a Iisus: dacă Mă slăvesc Eu pe Mine însumi, slava Mea nimic nu este; Tatăl Meu este care Mă preamăreşte, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru, dar pe care nu-L cunoaşteţi, însă Eu îl cunosc; căci de-aş zice că nu-L cunosc, aş fi mincinos, asemenea vouă; dar Eu îl cunosc şi cuvântul Lui îl păzesc. Avraam, părintele vostru, a fost bucuros să vadă ziua Mea şi a văzut-o şi s-a veselit. Deci au zis iudeii către Dânsul: nu ai nici cincizeci de ani şi zici că l-ai văzut pe Avraam? Iar Iisus a zis către ei: adevărat, adevărat vă spun vouă: Eu sunt mai înainte de a fi fost Avraam. Atunci ei au luat pietre ca să arunce în El; Iisus însă s-a ferit şi, trecând prin mijlocul lor, a ieşit din templu şi aşa a plecat mai departe.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (11 mai 2015)

1 Răspuns

Ap. Fapte 12, 12-17

În zilele acelea, gândindu-se Petru la cele petrecute cu el, a venit în casa Mariei, mama lui Ioan, cel numit Marcu, unde erau adunaţi mulţi şi se rugau. Şi bătând Petru la uşa de la poartă, o slujnică, cu numele Rodi, s-a dus să asculte. Şi recunoscând glasul lui Petru, de bucurie nu a deschis uşa, ci, alergând înăuntru, a spus că Petru stă înaintea porţii. Iar ei au zis către ea: Ai înnebunit. Dar ea stăruia că este aşa. Iar ei ziceau: Este îngerul lui. Dar Petru bătea mereu în poartă. Şi deschizându-i, l-au văzut şi au rămas uimiţi. Şi făcându-le semn cu mâna să tacă, le-a istorisit cum l-a scos Domnul pe el din temniţă. Şi a zis: Vestiţi acestea lui Iacov şi fraţilor. Şi ieşind, s-a dus în alt loc.

Ev. Ioan 8, 42-51

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: dacă Dumnezeu ar fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci Eu de la Dumnezeu am ieşit şi sunt venit; pentru că n-am venit de la Mine însumi, ci Dumnezeu M-a trimis. Pentru ce nu înţelegeţi glasul Meu? Fiindcă nu puteţi să auziţi cuvântul Meu. Voi aveţi pe diavolul de tată şi ţineţi să faceţi poftele tatălui vostru. El a fost de la început ucigător de oameni şi cu adevărul nu stă laolaltă, pentru că nu este adevăr într-însul. Când spune minciuna, dintru ale sale grăieşte, căci este mincinos şi tatăl minciunii. Iar pe Mine, fiindcă vă spun adevărul, nu Mă credeţi. Cine dintre voi Mă poate dovedi că am păcat? Iar dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi? Cine este de la Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; de aceea voi nu ascultaţi, pentru că nu sunteţi de la Dumnezeu. Atunci au răspuns iudeii şi I-au zis: oare nu zicem noi bine, că tu eşti samarinean şi că ai diavol? Dar Iisus le-a răspuns: Eu nu am diavol, ci cinstesc pe Tatăl Meu, pe când voi Mă necinstiţi pe Mine. Dar Eu nu caut slava Mea. Are cine să caute şi să judece. Adevărat, adevărat vă spun vouă: dacă păzeşte cineva cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veci.

 

 

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (10 mai 2015)

1 Răspuns

Ap. Fapte 11, 19-30

În zilele acelea, Apostolii, cei ce se risipiseră din cauza tulburării făcute pentru Ştefan, au trecut până în Fenicia şi în Cipru, şi în Antiohia, nimănui grăind cuvântul, decât numai iudeilor. Şi erau unii dintre ei, bărbaţi ciprieni şi cireneni care, venind în Antiohia, vorbeau şi către elini, binevestind pe Domnul Iisus. Şi mâna Domnului era cu ei şi era mare numărul celor care au crezut şi s-au întors la Domnul. Şi vorba despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, şi au trimis pe Barnaba până la Antiohia. Acesta, sosind şi văzând harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi îndemna pe toţi să rămână în Domnul, cu inimă statornică. Căci era bărbat bun şi plin de Duh Sfânt şi de credinţă. Şi s-a adăugat Domnului mulţime multă. Şi a plecat Barnaba la Tars, ca să caute pe Saul şi, aflându-l, l-a adus la Antiohia. Şi au stat acolo un an întreg, adunându-se în biserică şi învăţând mult popor. Şi în Antiohia, întâia oară, ucenicii s-au numit creştini. În acele zile s-au coborât, de la Ierusalim în Antiohia, prooroci. Şi, sculându-se unul dintre ei, cu numele Agav, a arătat prin Duhul, că va fi în toată lumea foamete mare, care a şi fost în zilele lui Claudiu. Iar ucenicii au hotărât ca fiecare dintre ei, după putere, să trimită spre ajutorare fraţilor care locuiau în Iudeea; ceea ce au şi făcut, trimiţând preoţilor prin mâna lui Barnaba şi a lui Saul.

Ev. Ioan 4, 5-42

În vremea aceea a venit Iisus în oraşul Samariei, ce se numea Sihar, aproape de câmpul pe care Iacob l-a dat lui Iosif, fiul său. Şi era acolo puţul lui Iacob. Iar Iisus, ostenit de călătorie, şedea lângă puţ; şi era cam pe la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-Mi să beau; căci ucenicii Lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă I-a răspuns: Tu, care eşti iudeu, cum ceri să bei apă de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au nici un amestec cu samarinenii! Iisus i-a răspuns şi i-a zis: dacă cunoşteai harul lui Dumnezeu şi cine este Cel care ţi-a zis, dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. L-a întrebat femeia: Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi şi puţul este adânc; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva Tu eşti mai mare decât Iacob, părintele nostru, care ne-a dat puţul acesta şi a băut dintr-însul el însuşi şi fiii lui şi turmele lui? Iisus i-a răspuns şi a zis: oricine bea din apa aceasta va înseta din nou, dar cel ce va bea din apa pe care Eu o voi da lui nu va mai înseta în veci, căci apa pe care Eu o voi da lui se va face în el izvor de apă curgătoare  pentru viaţa veşnică. Atunci femeia a grăit către Dânsul: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot. Iisus i-a poruncit: mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Dar femeia, răspunzând, I-a zis: n-am bărbat. Iisus i-a răspuns: bine ai zis că n-ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat; aceasta adevărat ai spus. Doamne, a zis femeia către Dânsul: văd că Tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare. Dar Iisus i-a zis: femeie, crede-Mă că vine vremea, când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ce ştim, căci mântuirea este de la iudei. Dar vine vremea şi acum a venit, când închinătorii cei adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, căci Tatăl astfel voieşte să fie cei ce se închină Lui. Duh este Dumnezeu; şi cei ce se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr. A zis femeia către Dânsul: ştim că va veni Mesia, căruia I se zice Hristos; când va veni, Acela ne va spune nouă toate. Iisus i-a răspunss: Eu sunt, cel care vorbesc cu tine. Dar atunci au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbea cu o femeie; însă nimeni nu I-a zis: ce o întrebi, sau despre ce vorbeşti cu dânsa? Atunci femeia şi-a lăsat găleata s-a dus în oraş şi a zis oamenilor: veniţi de vedeţi un om care mi-a spus toate câte am făcut. Nu cumva aceasta este Hristos? Deci au ieşit din oraş şi veneau către Dânsul. În timpul acesta ucenicii Lui Îl rugau zicând: Învăţătorule, mănâncă. Dar El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care nu-o ştiţi. Deci ucenicii se întrebau între ei: nu cumva I-a adus cineva să mănânce? Iisus însă le-a zis: mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Oare nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, zic vouă: ridicaţi ochii voştri şi vedeţi holdele că sunt albe, gata pentru seceriş. Iar cel care seceră primeşte plată şi adună rod în viaţa de veci, ca împreună să se bucure şi cel ce seamănă şi cel ce seceră; căci aici se adevereşte zicerea că: altul este cel ce seamănă şi altul cel ce seceră. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce voi n-aţi muncit; alţii au muncit şi voi aţi intrat în munca lor. Iar din oraşul acela mulţi dintre samarineni au crezut într-Însul, pentru cuvântul femeii care mărturisea: mi-a spus mie toate câte am făcut. Deci după ce au venit la Dânsul, samarinenii L-au rugat să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii îi ziceau: credem nu numai pentru vorbele tale, ci fiindcă noi înşine am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.

 

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (9 mai 2015)

1 Răspuns

Ap. Fapte 12, 1-11

În vremea aceea, regele Irod (Agripa) a pus mâna pe unii din Biserică, ca să-i piardă. Şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan. Şi văzând că este pe placul iudeilor, a mai luat şi pe Petru, (şi erau zilele Azimelor). Pe care şi prinzându-l, l-a băgat în temniţă, dându-l la patru străji de câte patru ostaşi, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paşti. Deci Petru era păzit în temniţă şi se făcea necontenit rugăciune către Dumnezeu pentru el, de către Biserică. Dar când Irod era să-l scoată afară, în noaptea aceea, Petru dormea între doi ostaşi, legat cu două lanţuri, iar înaintea uşii paznicii păzeau temniţa. Şi iată un înger al Domnului a venit deodată, iar în cameră a strălucit lumină. Şi lovind pe Petru în coastă, îngerul l-a deşteptat, zicând: Scoală-te degrabă! Şi lanţurile i-au căzut de la mâini. Şi a zis îngerul către el: Încinge-te şi încalţă-te cu sandalele. Şi el a făcut aşa. Şi i-a zis lui: Pune haina pe tine şi vino după mine. Şi, ieşind, mergea după înger, dar nu ştia că ceea ce s-a făcut prin înger este adevărat, ci i se părea că vede vedenie. Şi trecând de straja întâi şi de a doua, au ajuns la poarta cea de fier care duce în cetate, şi poarta s-a deschis singură. Şi ieşind, îngerul s-a depărtat de la el. Şi Petru, venindu-şi în sine, a zis: Acum ştiu cu adevărat că Domnul a trimis pe îngerul Său şi m-a scos din mâna lui Irod şi din toate câte aştepta poporul iudeilor.

Ev. Ioan 8, 31-42

Zis-a Domnul către iudeii care crezuseră în El: dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi. Ei însă I-au răspuns: noi suntem neamul lui Avraam şi niciodată n-am fost robi nimănui; cum zici Tu că veţi fi liberi? Atunci Iisus le-a răspuns: adevărat, adevărat vă spun vouă, că oricine săvârşeşte păcatul, rob este păcatului; iar robul nu rămâne în casă de-a pururi; Fiul, însă, rămâne de-a pururi. Aşa dar, dacă Fiul vă va face liberi, într-adevăr liberi veţi fi. Ştiu că voi sunteţi neamul lui Avraam, dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că cuvâtul Meu nu încape în voi. Eu vorbesc ceea ce am văzut la Tatăl Meu, iar voi faceţi ceea ce aţi auzit de la tatăl vostru. Ei I-au răspuns şi I-au zis: tatăl nostru este Avraam. Iisus le-a zis: dacă aţi fi fiii lui Avraam, aţi face lucrurile lui Avraam. Dar voi acum căutaţi să Mă ucideţi pe Mine, care v-am grăit adevărul, aşa cum l-am auzit de la Dumnezeu; Avraam n-a făcut aceasta. Voi faceţi faptele tatălui vostru. Dar ei I-au zis: noi nu suntem născuţi din desfrânare; un tată avem, pe Dumnezeu. Răspuns-a lor Iisus: dacă Dumnezeu are fi Tatăl vostru, M-aţi iubi pe Mine, căci Eu de la Dumnezeu am ieşit şi am venit.

APOSTOLUL ȘI EVANGHELIA ZILEI (8 mai 2015)

Lasă un răspuns

Ap. Fapte 10, 44-48; 11, 1-10

În zilele acelea, pe când Petru vorbea aceste cuvinte, Duhul Sfânt a căzut peste toţi cei care ascultau cuvântul. Iar credincioşii tăiaţi împrejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi, pentru că darul Duhului Sfânt s-a revărsat şi peste neamuri. Căci îi auzeau pe ei vorbind în limbi şi slăvind pe Dumnezeu. Atunci a răspuns Petru: Poate, oare, cineva să oprească apa, ca să nu fie botezaţi aceştia care au primit Duhul Sfânt ca şi noi? Şi a poruncit ca aceştia să fie botezaţi în numele lui Iisus Hristos. Atunci l-au rugat pe Petru să rămână la ei câteva zile. Apostolii şi fraţii, care erau prin Iudeea, au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu. Şi când Petru s-a suit în Ierusalim, credincioşii tăiaţi împrejur se împotriveau, zicându-i: Ai intrat la oameni netăiaţi împrejur şi ai mâncat cu ei. Şi începând, Petru le-a înfăţişat pe rând, zicând: Eu eram în cetatea Iope şi mă rugam; şi am văzut, în extaz, o vedenie: ceva coborându-se ca o faţă mare de pânză, legată în patru colţuri, lăsându-se în jos din cer, şi a venit până la mine. Privind spre aceasta, cu luare aminte, am văzut dobitoacele cele cu patru picioare ale pământului şi fiarele şi târâtoarele şi păsările cerului. Şi am auzit un glas care-mi zicea: Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă. Şi am zis: Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodată în gura mea. Şi glasul mi-a grăit a doua oară din cer: Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate. Şi aceasta s-a făcut de trei ori şi au fost luate iarăşi toate în cer.

Ev. Ioan 8, 21-30

Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul: Eu Mă duc şi Mă veţi căuta şi nu Mă veţi afla şi veţi muri în păcatul vostru. Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi să veniţi. Deci ziceau iudeii: nu cumva îşi va ridica singur viaţa, pentru că zice: unde Mă duc Eu, voi nu puteţi să veniţi? Dar Iisus le-a spus: voi sunteţi din cele de jos, Eu sunt din cele de sus; voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta. Drept aceea v-am spus vouă că veţi muri în păcatele voastre, căci dacă nu credeţi cine sunt Eu, veţi muri în păcatele voastre. L-au întrebat atunci pe El: cine eşti Tu? Şi le-a răspuns Iisus: ceea ce de la început v-am spus că sunt! Multe am de zis şi de judecat despre voi; dar Cel ce M-a trimis pe Mine adevărat este, şi cele ce am auzit de la Dânsul, Eu acestea le grăiesc în lume. Ei însă n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl. Deci le-a spus Iisus: când veţi înălţa pe Fiul Omului, atunci veţi cunoaşte cine sunt Eu şi că de la Mine însumi nu fac nimic, ci precum M-a învăţat Tatăl Meu, aşa grăiesc. Iar Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, fiindcă Eu fac pururea cele plăcute Lui. Aceste cuvinte grăind El, mulţi au crezut într-Însul.