Arhive autor: admin

24 august: Acatistul Sfântului Dionisie din Zakynthos

Condacul 1

Cu flori de cântări împodobim prea cinstită prăznuirea ta, Sfinte Dionisie, căci din florile gândurilor dumnezeieşti împletindu-ţi cununa înţelepciunii, de alunecarea în păcatul lui Adam te-ai izbăvit şi în raiul înţelegător al inimii ai săltat cu gând smerit în cântări îngereşti de: Aliluia!

Icosul 1

Din pământul cel binecuvântat de rugăciune al familiei tale ai răsărit ca o mlădiţă smerită; fiind adăpat cu apele cele dulci ale înţelepciunii celei de sus, ca un nor înţelegător ai slobozit apa cunoştinţei de Dumnezeu, iar acum veseleşti inimile cele însetate de mântuire, ale celor ce îţi aduc picături de laude ca acestea:

Bucură-te, mlădiţă binecuvântată cu darurile Cuvântului;
Bucură-te, pom duhovnicesc lângă izvoarele Duhului;
Bucură-te, fiu preaiubit hrănit cu înţelepciunea Tatălui;
Bucură-te, porumbel cunoscător al tainelor cereşti;
Bucură-te, stea ce împodobeşte cerul Bisericii cu razele minunilor;
Bucură-te, vas primitor al mierii înţelepciunii din Sfintele Scripturi;
Bucură-te, căci Părinţii Bisericii ţi-au fost prieteni din copilărie;
Bucură-te, căci limbile străine ai învăţat mai înainte de limbile îngereşti;
Bucură-te, că adâncurile teologiei le-ai cercetat cu gând smerit;
Bucură-te, râu minunat plin de apa înţelepciunii de sus;
Bucură-te, că ai fost crescut pe cărările poruncilor dumnezeieşti;
Bucură-te, căci în pământul inimii ai ascuns comoara credinţei;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Dionisie, mângâierea Zakyntosului şi mireasma rugăciunii revărsate în toată lumea!
Continuă să citești

24 august: Paraclisul Sfântului Sfinţit Mucenic şi întocmai cu Apostolii Cosma Etolianul

Sfântul Sfinţit Cosma Etolul

Facerea monahului Gherasim Micraghiananitul

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… Împărate ceresc…, Sfinte Dumnezeule…, Preasfântă Treime…, Tatăl nostru…, Că a Ta este împărăția…, Doamne miluiește (de 12 ori), Slavă…, Și acum…, Veniți să ne închinăm…, Psalmul 142: Doamne, auzi rugăciunea mea…, Dumnezeu este Domnul (de trei ori).

Troparul Sfântului sfinţit Mucenic Cosma Etolianul
Glas 2

Ca un râvnitor al Sfinţilor Apostoli ai primit lumânarea Duhului şi propovăduitor dumnezeiesc al dreptei-credinţe te-ai arătat; de aceea întăreşte-ne şi pe noi pe temelia dumnezeiască a credinţei ortodoxe şi a sfintelor dogme, Cosma sfinţite mucenicule slăvite, cerând pentru noi iertare greşelilor. Continuă să citești

SFÂNTA CUVIOASĂ MUCENIȚĂ RAFAILA DIN CIGHIRIN

Sfârșitul mărturisitor al Cuvioasei Mucenițe Rafaila, egumena din Cighirin 

          Zile pe prăznuire: 10 decembrie,19 decembrie, 24 mai, 24 august – ziua mucenicescului sfârșit 

În luna august a anului 1926, în orașul ucrainean Cighirin, șase membri ai organizației locale ,,Ateul”, beți fiind, au organizat o cumplită ,,judecată” a egumenei Mănăstirii Sfintei Treimi – Maica Rafaila, în vârstă de 49 de ani. În toiul nopții, au dat buzna în casa în care viețuiau surorile și au tras-o afară pe întâi-stătătoare. Au legat-o de un copac și i-au dat foc, poruncindu-i să-și scoată crucea de la piept și să le dea obiectele de cult din biserică. Văzând acestea, maicile au ieșit cu icoana Maicii Domnului ,,Rugul aprins”, rugând-o pe Preacurata să le ajute. Și, dintr-o dată, a izbucnit o ploaie puternică! Turbați de mânie, chinuitorii au aruncat-o pe Maica Rafaila într-o căruță și au dus-o la vechiul abator al orașului. Acolo, mireasa lui Hristos a fost batjocorită și chinuită în chip neomenesc: au lovit-o cu putere în cap, i-au rupt șase dinți de sus, i-au smuls părul, i-au rupt falca, i-au frânt coastele, mâna dreaptă și picioarele. La sfârșit, chinuitorii au împuns-o nemilos cu baionetele și-au îngropat-o de vie! Așa și-a aflat Cuvioasa Rafaila sfârșitul vieții acesteia, nelepădându-se nicicum de Mirele său iubit și alăturându-se slăvitei cete a Sfinților Mucenici.

Curând după mucenicie, o soră de la mănăstire, pe nume Marta, ce urmărise dintr-un ascunziș toate cele petrecute, a dezgropat trupul Muceniței și, în taină, l-a îngropat în cimitirul din Cighirin. În anul 2002, în urma unor cercetări, mormântul Cuvioasei Rafaila a fost găsit, iar moaștele sale au fost strămutate în biserica Mănăstirii. Mulți dintre cei ce se roagă Cuvioasei Mucenițe Rafaila se tămăduiesc de dureri de cap și de dinți, cât și de felurite boli de cap, mâini și picioare; șomerii își găsesc de lucru, cei flămânzi află hrană, cei fără casă primesc adăpost. Este ocrotitoarea călătorilor și a șoferilor. 

 Material realizat cu sprijinul obștii Mănăstirii Nera

3 august: Acatistul Sfintei Cuvioase Teodora din Tesalonic

Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic

Troparul Sfintei Cuvioase Teodora din Tesalonic, glasul al 8-lea:

Întru tine, maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip; căci luând crucea ai urmat lui Hristos; și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, că este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Teodora, duhul tău.

Condacul 1

Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos, nu te-ai lăsat biruită de deznădejde, ci ai răbdat cu vitejie toate încercările vieții, și astfel ai dobândit cununa sfințeniei, Sfântă Teodora. Iar noi, alergând la tine, nădăjduim că nu ne vei lăsa fără ajutor, și pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Icosul 1

Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul după ce te-a născut, și orfană de mamă fiind, ai crescut ocrotită de iubirea maicii duhovnicești primite la botez, care te-a crescut ca pe o mlădiță binecuvântată a Bisericii, nașa ta Teopisti, care te laudă împreună cu noi așa:
Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc;
Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc;
Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeiești;
Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporești;
Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfințenie;
Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie;
Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie;
Bucură-te, că astăzi despre nevoințele voastre în toată lumea se știe;
Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ștefan L-ai slăvit;
Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, așa cum mult a râvnit;
Bucură-te, că îi ajuți pe copiii și pe tinerii apăsați de nevoi;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiți noi;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 2-lea

Bătrânul pustnic, duhovnicul tău, te-a binecuvântat să mergi pe calea familiei, spunându-ți că „nunta este o taină și încă o mare taină”, dar te-a și înștiințat proorocește că Dumnezeu nu va trece cu vederea râvna ta de a duce viață călugărească. Și, văzând ascultarea ta, noi Îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea

Mulți creștini arată prin faptele lor că nunta e o cale a leneviei și a înrobirii de cele lumești, tu însă ne-ai mărturisit, asemenea sfinților din veacurile de prigoană, că familia e chemată de Dumnezeu la sfințenie. Cum ai trăit ca un înger în trup, soție și mamă fiind? Căci pentru nevoințele tale îți cântăm:
Bucură-te, că soție fiind ai urmat monahiilor în ascultarea de Dumnezeu;
Bucură-te, că spre plinirea poruncilor te-ai ostenit mereu;
Bucură-te, adeverire a curăției nunții celei legiuite;
Bucură-te, că ai adunat virtute lângă virtute;
Bucură-te, chip al femeii creștine și al sufletului smerit;
Bucură-te, că binecuvântarea cerească din belșug te-a acoperit;
Bucură-te, că soțul ți-a fost de Dumnezeu rânduit;
Bucură-te, că nu după voia voastră, ci după voia cerească ați trăit;
Bucură-te, că, luând drumul pribegiei, în Tesalonic v-ați statornicit;
Bucură-te, că ocrotirea Sfântului Mucenic Dimitrie v-a odihnit;
Bucură-te, pavăză a celor care vor să se căsătorească;
Bucură-te, icoană a soțiilor care duc viață creștinească;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 3-lea

Neștiind cum să își crească copiii în aceste vremuri de împuținare a credinței, la tine aleargă mulțimile de creștini, minunându-se că și fiica ta, Teopisti, a intrat în soborul sfinților, iar acum împreună cu tine Îl slăvește pe Cel ce toate le rânduiește spre mântuirea noastră, cântându-I: Aliluia!

Icosul al 3-lea

Necunoscând iubirea mamei tale trupești, ai cunoscut însă iubirea nașei tale Teopisti, arătând că legătura dintre copii și nașii lor trebuie să stea sub semnul lui Hristos, și nu sub semnul darurilor degrab trecătoare. Și, simțind în viața ta lucrarea Părintelui Ceresc, ai stăruit în rugăciune pentru ca și fiii tăi să trăiască după voia Sa sfântă, și pentru aceasta te lăudăm așa:
Bucură-te, a inimilor înviforate grabnică alinare;
Bucură-te, a părinților credincioși sprijinitoare;
Bucură-te, călăuzitoare a copiilor creștini pe drumul mântuirii;
Bucură-te, îndrumătoare a părinților pe calea rugăciunii;
Bucură-te, aducătoare de liniște în casele dezbinate;
Bucură-te, împăciuitoare a sufletelor tulburate;
Bucură-te, că părinții te cheamă să veghezi asupra caselor lor;
Bucură-te, însoțitoare a fiilor pe scara virtuților;
Bucură-te, al familiilor evlavioase oaspete ceresc;
Bucură-te, rugătoare pentru mântuirea neamului creștinesc;
Bucură-te, că lanțurile patimilor prin rugăciunile tale se rup;
Bucură-te, împreună cu Sfânta Teopisti, fiica ta după trup;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 4-lea

Durerea pierderii celor doi fii ai tăi și a socrilor care te-au crescut ca pe o fiică bună a lor nu te-a îngenuncheat, ci ai răbdat cu inimă tare, și atunci pe fiica ta Teopisti ai închinat-o Domnului prin mâinile Cuvioasei Ecaterina, iar pe soțul tău Ioan l-ai îmbărbătat, ca să Îi cânte împreună cu tine Domnului, Celui ce poartă grijă de toate: Aliluia!

Icosul al 4-lea

Noi cârtim și la cele mai mici valuri care se ridică asupra noastră, tu însă ne ești pildă de răbdare și de credință, căci nu te-ai mâniat pe Dumnezeu și nici nu ai cârtit, lăsând deznădejdea să te cuprindă. Iar virtuțile tale strălucesc înaintea noastră ca niște făclii în întuneric, și pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, nou Iov acoperit de al răbdării nor;
Bucură-te, învățându-ne să înfruntăm al vieții vifor;
Bucură-te, că, purtând crucea durerilor, Împărăția Cerurilor ai dobândit;
Bucură-te, veselindu-te acum de frumuseți de negrăit;
Bucură-te, că putere ai primit pentru că viața lui Hristos ți-ai încredințat;
Bucură-te, că moartea celor doi copii și a socrilor tăi ai răbdat;
Bucură-te, că Domnul ți-a primit nesângeroasa mucenicie;
Bucură-te, că ai fost răsplătită cu netrecătoare bucurie;
Bucură-te, că, femeie fiind cu firea, pe soțul tău l-ai îmbărbătat;
Bucură-te, că prin cuvintele tale și prin pilda ta l-ai ajutat;
Bucură-te, că pentru puține suferințe veșnic te desfătezi;
Bucură-te, că spre urmarea răbdării tale ne îndreptezi;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 5-lea

După moartea mamei tale părintele Antonie, tatăl tău, s-a grăbit să depună voturile monahale înainte de a o înmormânta, și tu, când ai rămas văduvă, ți-ai îndreptat pașii spre mănăstire, căci ai însetat după viața monahală precum însetează cerbul după izvoarele apelor, și L-ai slăvit pe Dumnezeu prin cântarea: Aliluia!

Icosul al 5-lea

Intrând tu în Mănăstirea Sfântului Arhidiacon Ștefan, Cuvioasa stareță Ana l-a auzit pe sfântul mucenic zicându-i proorocește din icoană: „Rânduiește-o degrabă pe Teodora în obștea noastră, că e darul lui Dumnezeu pentru mănăstire și pentru orașul Tesalonic, după Sfântul Mare Mucenic Dimitrie”. Iar noi, știind că proorocia s-a împlinit, îți zicem cu inimile pline de bucurie unele ca acestea:
Bucură-te, că ai purtat cu cinste a văduviei haină;
Bucură-te, că intrând în mănăstire ți-ai împlinit dorința cea de taină;
Bucură-te, că Sfântul Mucenic Ștefan în mănăstirea sa te-a primit;
Bucură-te, că la tunderea în monahism numele de Teodora ți-a fost rânduit;
Bucură-te, că numele te arată că ești pentru noi dar de la Dumnezeu;
Bucură-te, între cer și pământ minunat curcubeu;
Bucură-te, a Tesalonicului cerească ocrotitoare;
Bucură-te, a celor ce se roagă ție din ispite scăpare;
Bucură-te, limpezire a inimilor care chemarea nu și-o înțeleg;
Bucură-te, sfătuitoare a celor ce calea monahală o aleg;
Bucură-te, că alungi gândurile de nestatornicie ale începătorilor;
Bucură-te, că te rogi pentru luminarea povățuitorilor;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 6-lea

Ai trecut de la mucenicia nesângeroasă a familiei la mucenici a nesângeroasă a călugăriei, sporindu-ți nevoințele pentru a-i urma pe sfinții din vechime. Nu ți-ai cruțat trupul, pentru a dobândi cununa care nu s-a luat de la tine și pentru a-L lăuda pe Dumnezeul cel adevărat împreună cu toți îngerii și sfinții, zicând: Aliluia!

Icosul al 6-lea

Ascunzând cu smerenie de oameni faptele tale cele bune, ne ești pildă de smerenie și dascăl al luptei cu patimile. Tu ne arăți că numai lepădându-ne de mândrie putem să Îl primim pe Hristos în inimile noastre, iar noi îți aducem cântări de laudă:
Bucură-te, că puterea lui Dumnezeu te-a umbrit la fiecare pas;
Bucură-te, că neclintită în hotărârea ta de a te nevoi ai rămas;
Bucură-te, că pofta trupului ți-ai stins cu mulțimea nevoințelor;
Bucură-te, slugă răsplătită pentru înmulțirea talanților;
Bucură-te, că trăind după Evanghelie ai fost exemplu credincioșilor;
Bucură-te, că prin nevoințele tale ai predicat monahiilor;
Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit stâlp de foc;
Bucură-te, că Dumnezeu n-a ținut lumina ta sub obroc;
Bucură-te, că pentru jertfelnicia ta ai fost chemată să porți jugul stăreției;
Bucură-te, că ai fugit de această cinste pentru a nu pierde cununa smereniei;
Bucură-te, că îi chemi pe pelerini să se închine la moaștele tale sfinte;
Bucură-te, că ești vas ales al Cerescului Părinte;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 7-lea

Nu numai cu patimile te-ai luptat vitejește, o, Sfântă Teodora, ci și cu mulțimea gândurilor care împrăștie mintea, trăgând-o spre cele de jos și îndepărtând-o de rugăciune, dar ți-ai descoperit cu smerenie gândurile stareței tale, care s-a bucurat de curăția sufletului tău, zicând în cămara inimii: Aliluia!

Icosul al 7-lea

Departe de taina sfintei spovedanii prea multă vreme stând, ni se împuținează râvna pentru cele duhovnicești și ne lăsăm în voia cugetelor păcătoase. Drept aceea, la tine alergăm, Sfântă Teodora, cerându-ți să te rogi să avem zdrobire de inimă pentru păcatele noastre și putere să ne spovedim cum se cuvine, ca să îți putem cânta unele ca acestea:
Bucură-te, că le-ai sfătuit pe surorile și maicile din obște mintea să își curățească;
Bucură-te, că stareța Ana v-a dus pe calea cea împărătească;
Bucură-te, că împotriva cugetelor păcătoase ai luptat;
Bucură-te, cuvioasă, că mintea spre cele înalte ai ridicat;
Bucură-te, că păzindu-ți mintea ai ajuns la curăția simțurilor;
Bucură-te, că pe păcătoși îi îndemni spre mărturisirea păcatelor;
Bucură-te, că din tinerețe ai cunoscut folosul spovedaniei;
Bucură-te, că alergând la duhovnic ai cunoscut și puterea tainei;
Bucură-te, de fiecare dată când un fiu risipitor se întoarce la Părintele său;
Bucură-te, că el scapă atunci din lanțurile duhului celui rău;
Bucură-te, al duhovnicilor sprijin prin rugăciune;
Bucură-te, a ucenicilor înnegurați de ispite mângâiere;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 8-lea

Văzându-te pregătită pentru aspra nevoință a tăcerii, Cuvioasa Ana ți-a cerut să nu mai vorbești defel cu fiica ta, pe care o ai adus-o în Mănăstirea Sfântului Ștefan, și amândouă ați dus cu răbdare acest canon vreme de cincisprezece ani, deși ați viețuit în aceeași chilie, dând prilej celorlalte maici să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea

Degeaba ne înfrânăm de la bucate, dacă nu ne înfrânăm limba, căci vorbirea fără măsură și cleveteala alungă plata postirii. Povățuiți fiind de viețuirea ta, încercăm să urmăm ascultării și dreptei tale socotințe, pentru a-ți putea cânta cu sufletele acoperite de harul dumnezeiesc:
Bucură-te, că nu ai cârtit când stareța ți-a cerut să nu mai vorbești cu fiica ta;
Bucură-te, că pe cât de grea a fost ascultarea pe atât de mare și cununa;
Bucură-te, că pentru supunerea voastră în smerenie ați sporit;
Bucură-te, că faptele tale mai mult decât cuvintele au vorbit;
Bucură-te, că prin răbdarea ta le-ai învățat pe maici ascultarea;
Bucură-te, că inima ta de mamă fiind greu încercată, ai ținut tăcerea;
Bucură-te, că ai adunat la luptele tale și această biruință;
Bucură-te, cu toți sfinții și cuvioșii care au ținut a tăcerii nevoință;
Bucură-te, că, nevorbind între voi, ați vorbit cu Mirele Hristos;
Bucură-te, că, primind apoi dezlegare să vă vorbiți, nu ați vorbit fără folos;
Bucură-te, că lăuntric ați păstrat calea tăcerii de împrăștiere fugind;
Bucură-te, văzându-i pe creștini după liniștire râvnind;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 9-lea

Ai ținut încă de la începutul vieții tale poruncile lui Dumnezeu, iar de la intrarea în mănăstire ai urcat mai sus pe scara ascultării. Iar atunci când neavând binecuvântare, ai mutat salteaua pe care dormeai, ca să nu se ude, stareța te-a trimis să îți petreci noaptea sub cerul liber; iar tu nu te-ai împotrivit, ci I-ai adus lui Dumnezeu laudă: Aliluia!

Icosul al 9-lea

Neliniștindu-se din pricina grijii pentru tine și neputând să doarmă știind că stăteai afară, în frigul cel necruțător și în furtuna care deșerta ploaia peste întreaga mănăstire, sora Harito te-a văzut acoperită de o mantie luminoasă și purtând o cunună strălucitoare, de care minune uimindu-ne, îți zicem:
Bucură-te, că ai petrecut noaptea în mijlocul furtunii;
Bucură-te, izbăvindu-i pe cei care trăiesc în întunericul minciunii;
Bucură-te, că pentru lepădarea de sine te-ai învrednicit de daruri cerești;
Bucură-te, că ai ascultat tainice cântări îngerești;
Bucură-te, că, robindu-te lui Hristos, ai dobândit libertatea cea adevărată;
Bucură-te, că, smerindu-te, ai fost de Dumnezeu la loc de cinste înălțată;
Bucură-te, arătându-ne cea mai simplă cale spre desăvârșire;
Bucură-te, trâmbiță a ascultării în fiecare mănăstire;
Bucură-te, că pentru duhovnici te rogi să aibă harul povățuirii;
Bucură-te, că tuturor creștinilor le vorbești despre puterea ascultării;
Bucură-te, rază de soare în inimile de mândrie împietrite;
Bucură-te, bună vestire a sălășluirii lui Hristos în inimile smerite;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 10-lea

„Dumnezeul meu, Iisuse Hristoase, ajută-mă și ia de la mine pe dușmanul cel viclean”, te-ai rugat cu zdrobire când diavolul vroia să sădească în pământul inimii tale gânduri de hulă împotriva lui Dumnezeu. Dar tu ai surpat cursele lui, închinându-te cu credință Ziditorului a toată lumea, care te-a acoperit de frig și de ploaie și de lucrarea diavolului, și cântându-I: Aliluia!

Icosul al 10-lea

Grele pătimiri ai răbdat de la asupritorul diavol, dar grabnic a fost și sprijinul dumnezeiesc, pentru că numele lui Hristos chemând și închinându-te, ispititorul mugind ca o fiară a plecat, lăsând în urmă o duhoare de nedescris, iar stareța ți-a îngăduit să te întorci în mănăstire. Pentru care biruință îți zicem:
Bucură-te, că de mustrarea aspră a stareței tale nu te-ai tulburat;
Bucură-te, că de ispitele drăcești harul te-a acoperit;
Bucură-te, că și pe fiica ta, Sfânta Teopisti, o ai călăuzit;
Bucură-te, că să nu se teamă de puterea îngerilor căzuți o ai sfătuit;
Bucură-te, că pe toți ne îndemni să dobândim curaj duhovnicesc;
Bucură-te, că, rugându-te pentru noi, suntem ocrotiți de soborul îngeresc;
Bucură-te, sfântă care îi tămăduiești pe oamenii îndrăciți;
Bucură-te, fulger care arzi legăturile celor ce sunt de duhuri rele chinuiți;
Bucură-te, că ne ajuți să ne ferim de cursele întunericului;
Bucură-te, ajutor al celor care vor să scape de chinurile iadului;
Bucură-te, luptător neînfricat din oastea purtătoare de stindarde cerești;
Bucură-te, că celor care se roagă ție cele de trebuință le dăruiești;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 11-lea

Ne temem de moartea năprasnică, Sfântă Teodora, și cerem ajutorul tău, știind că mai dinainte ai spus celor din mănăstirea ta ziua și ceasul în care vei părăsi această lume. Fii pavăza noastră în vremea ispitelor, iar la ceasul despărțirii noastre de viața pământească fii alături de noi, ca să Îi cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu, Care te-a primit în Împărăția Sa: Aliluia!

Icosul al 11-lea

Cântare cerească răsunând din chilia ta s-a auzit în toată mănăstirea, atunci când sufletul tău a trecut la Mirele Ceresc, iar clopotul bisericii a bătut fără să fie atins de mână omenească, pentru că îngerii prăznuiau trecerea ta la Domnul și îi îndemnau pe toți cei necăjiți să îți cânte:
Bucură-te, că la moartea ta s-a auzit cântare îngerească;
Bucură-te, că bătaia clopotului a chemat poporul să te cinstească;
Bucură-te, că după moarte te-ai schimbat la chip, arătând ca în tinerețe;
Bucură-te, că ai rămas copilă la suflet și la bătrânețe;
Bucură-te, că sufletul ți-a rămas tânăr, deși părul ți-a albit;
Bucură-te, că această minune curăția sufletului tău a adeverit;
Bucură-te, că moartea nu a fost pentru tine decât un nou început;
Bucură-te, că dascăl iscusit cugetarea la moarte ai avut;
Bucură-te, clopot care întreaga viață pentru Dumnezeu ai bătut;
Bucură-te, stâlpnic care pe stâlpul rugăciunii ai stătut;
Bucură-te, izbăvitoare a celor aflați în chinurile bolii;
Bucură-te, rugătoare pentru cei care se află pe patul morții;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 12-lea

Bucură-te, sfântă, îți spunem ori de câte ori cugetăm la minunile tale cele de multe feluri, că mirul izvorât cu prisosință din sfintele tale moaște și din icoana ta a preînchipuit mulțimea minunilor tale, pentru care poporul binecredincios te laudă neîncetat și lui Dumnezeu Îi aduce cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea

Vrând iconarul Ioan să picteze icoana ta și neștiind cum ai arătat în viața pământească, te-ai arătat lui în vis în chipul unei monahii. Iar el, neștiind pe cine visase, s-a hotărât să picteze trăsăturile acelei maici în icoana ta, iar mai apoi s-a mirat aflând de la cei care te cunoscuseră că ai avut chipul precum cel pictat
în icoană, și s-a bucurat, iar noi pentru aceasta îți cântăm:
Bucură-te, că iconarul ți-a pictat icoana după ce în vis i te-ai arătat;
Bucură-te, că de asemănarea cu trăsăturile tale toți s-au mirat;
Bucură-te, că mirul izvorât din icoană a fost a sfințeniei tale pecete de netăgăduit;
Bucură-te, că, deși mirul a șters frumusețea icoanei, tămăduirile s-au înmulțit;
Bucură-te, împreună cu Sfânta Teodora, al Alexandriei odor;
Bucură-te, împreună cu Sfântul Teodor Studitul, apărătorul icoanelor;
Bucură-te, cu Marii Mucenici, Sfinții Teodor Tiron și Teodor Stratilat;
Bucură-te, că, auzind despre viețuirea ta, duhovnicește ne-am desfătat;
Bucură-te, că prin nevoințele tale ai devenit liman duhovnicesc;
Bucură-te, că porți de grijă ca o mamă celor ce se nevoiesc;
Bucură-te, că în vremuri de răcire a credinței ești a Bisericii întărire;
Bucură-te, a celor căsătoriți stea și a monahiilor sporire;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul al 13-lea

O, Sfântă Teodora, ocrotitoare a monahiilor și a monahilor, ajutătoare a mirenilor, sprijin al preoților și al ierarhilor, primind această puțină rugăciune de la noi, ajută-ne să ne îndreptăm viața prin pocăință, prin nevoință și rugăciune, ca împreună cu tine să Îi aducem Domnului cântarea: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1: Mama ta, preoteasa Hrisanti…, Condacul 1: Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos…,

Icosul 1

Mama ta, preoteasa Hrisanti, a trecut la Domnul după ce te-a născut, și orfană de mamă fiind, ai crescut ocrotită de iubirea maicii duhovnicești primite la botez, care te-a crescut ca pe o mlădiță binecuvântată a Bisericii, nașa ta Teopisti, care te laudă împreună cu noi așa:
Bucură-te, mărgăritar al cinului monahicesc;
Bucură-te, că traiul tău pe pământ a fost îngeresc;
Bucură-te, că numele tău de botez, Agapi, a fost al iubirii dumnezeiești;
Bucură-te, că iubirea către cele sfinte te-ai nevoit să o sporești;
Bucură-te, vlăstar al unei familii sporite în sfințenie;
Bucură-te, a sfintelor cuvioase duhovnicească rudenie;
Bucură-te, că familia voastră a fost o biserică vie;
Bucură-te, că astăzi despre nevoințele voastre în toată lumea se știe;
Bucură-te, că pe Dumnezeu împreună cu fratele tău Ștefan L-ai slăvit;
Bucură-te, că el a luat cununa muceniciei, așa cum mult a râvnit;
Bucură-te, că îi ajuți pe copiii și pe tinerii apăsați de nevoi;
Bucură-te, că pentru rugăciunile tale suntem ocrotiți noi;
Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

Condacul 1

Crucea necazurilor punând-o pe umerii tăi Hristos, nu te-ai lăsat biruită de deznădejde, ci ai răbdat cu vitejie toate încercările vieții, și astfel ai dobândit cununa sfințeniei, Sfântă Teodora. Iar noi, alergând la tine, nădăjduim că nu ne vei lăsa fără ajutor, și pentru aceasta îți cântăm: Bucură-te, Sfântă Teodora, podoabă a Tesalonicului!

și această

Rugăciune către Sfânta Cuvioasă Teodora din Tesalonic

Sfântă Teodora, izvorâtoare de mir și mare făcătoare de minuni, la vreme de necaz la tine alergăm cu zdrobire de inimă, știind că mult i-ai ajutat pe toți cei care ți-au cerut ajutorul cu credință. Cum ai binecuvântat încă din timpul vieții Mănăstirea Sfântului Ștefan, așa binecuvântează toate mănăstirile și schiturile ortodoxe, pe toate monahiile și pe toți monahii, pe toți cei începători în viața monahală ca să rămână statornici pe calea cea îngustă pe care au pornit. Tu, care te-ai folosit de sfințenia duhovnicului tău, ajută-i pe toți preoții să fie păstori pricepuți ai turmelor pe care le păstoresc. Roagă-te, sfântă, pentru toți ierarhii Bisericii lui Hristos, să rămână în dreapta credință și să o mărturisească fără teamă la vreme de prigoană sau rătăcire. Ai grijă de toate familiile creștine, de toți părinții și de copiii lor. Îndepărtează de la ei toată tulburarea, toată ispita, toată cearta. Vezi șovăiala tinerilor care nu știu unde le e locul, în lume sau în mănăstire, și roagă-te pentru ei, ca să își înțeleagă chemarea și să facă întru toate voia lui Dumnezeu. Așa cum pe fiica ta, Sfânta Teopisti, ai ajutat-o să urce pe scara virtuților, așa ajută-ne și pe noi, că greu e războiul care ne stă înainte. Povățuiește-ne pe calea smereniei, pe calea rugăciunii și a nevoinței. Alungă de la noi pe necuratul diavol, care vrea să ne facă de rușine, aruncându-ne în tina păcatului. Fii în fața inimilor noastre ca o icoană vie, Sfântă Teodora, ca ducând noi lupta cea bună să ne învrednicim de raiul cel gătit sfinților și de bucuria Împărăției Cerurilor, pe tine să te lăudăm, iar Dumnezeului cel în Treime lăudat să Îi aducem slavă și închinăciune în vecii vecilor. Amin.

Și se face otpustul.

SFÂNTUL IERARH SWITHUN († 862, sărbătorit la 15 iulie)

VIAŢA SFÂNTULUI IERARH SWITHUN

Sfântul Swithun este unul dintre cei mai cinstiţi sfinţi ierarhi din nordul Europei, fiind protectorul oraşului şi al catedralei din Winchester, Anglia, şi al oraşului şi al catedralei din Stavanger, Norvegia, unde vreme de câteva sute de ani s-au păstrat o parte din moaştele sale (braţul său). Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica şi Swithun de Winchester sunt şi ocrotitorii parohiei noastre ortodoxe române din Stavanger, Norvegia.

Sfântul Swithun s-a născut în jurul anului 800 în Wessex iar după ce a devenit monah, apoi ieromonah, a fost foarte iubit şi căutat de foarte mulţi credincioşi datorită înţelepciunii şi vieţii sale virtuoase. Datorită râvnei, smereniei şi jertfelniciei sale şi-a câştigat repede renumele de misionar şi ajutător al celor din nevoi, fiind vestit pentru cunoaşterea Sfintelor Scripturi. În această perioadă a ajuns şi mentorul regelui Aethelwulf de Essex şi a fiului acestuia Alfred. Continuă să citești

15 iulie: Canon de rugăciune către Sfinţii Mucenici Chiric şi Iulita, mama lui

Sfinții Mucenici Chiric și Iulita

Troparul Sfinţilor Mucenici Chiric şi Iudita, mama lui, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. Continuă să citești

PARACLISUL SFÂNTULUI IERARH IOAN MAXIMOVICI, ARHIEPISCOP DE SHANGHAI ŞI SAN FRANCISCO (Video)

PARACLISUL SFÂNTULUI IERARH IOAN MAXIMOVICI, ARHIEPISCOP DE SHANGHAI ŞI SAN FRANCISCO;

Schitul „Sfântul Gheorghe”, loc. Cloşca, jud. Constanța; 3 noiembrie 2020

Continuă să citești

1 iulie: SFÂNTUL IERARH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI

Sfântul Ierarh Leontie, odorul de mult preţ al cetăţii Rădăuţilor

1-iulie-Sf-Leontie-de-la-Radauti.jpg

La 1 iulie Biserica pomeneşte pe Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuţi, unul dintre primii cuvioşi vieţuitori în pământul Moldovei la sfârşitul secolului al XIV-lea şi începutul celui următor. Datorită vieţii alese şi rugăciunilor sale care aveau darul vindecării de boli şi neputinţe, evlavia populară l-a cinstit ca pe un adevărat sfânt încă din timpul vieţii, păstrându-i cu mare cinste moaştele după ce s-a mutat la Domnul. Astfel, în lucrarea „Palinodia“, alcătuită de teologul ucrainean Zaharia Kopistenski prin anii 1621-1622, se aminteşte că, „la Rădăuţi, în episcopie, Sfântul Leontie, făcătorul de minuni, zace cu trupul întreg“, la moaştele sale având loc, an de an, la 1 iulie, un pelerinaj.

Despre Sfântul Leontie Tradiţia spune că s-a născut în nordul Moldovei, nu departe de Rădăuţi, într-o familie creştină evlavioasă. În cetatea Rădăuţilor, Biserica „Sfântul Nicolae“ a fost zidită de Voievodul Bogdan I (1359-1365), ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru izbânda în luptele purtate pentru a pune bazele unui stat liber şi independent la răsărit de Carpaţi, în Ţara Moldovei. Acest lăcaş a fost mediul în jurul căruia Cuviosul Leontie a învăţat carte şi a deprins dragostea pentru cele sfinte, locul în care a făcut primii paşi către tainele lui Dumnezeu. Aici avea să ucenicească pe lângă cuvioşii sihaştri ce se nevoiau în pădurile seculare de pe valea Putnei, ducându-le acestora hrană trupească şi primind în schimb hrană spirituală. Văzând frumuseţea vieţii monahale, a ales calea Mănăstirii Bogdana, a cărei obşte s-a format tocmai în jurul ctitoriei voievodale a Bisericii „Sfântul Nicolae“, la umbra căreia crescuse. La tunderea în monahism a primit numele Lavrentie, adunând în jurul său numeroşi ucenici ce l-au ales drept îndrumător. După primirea harului preoţiei, Cuviosul Lavrentie s-a retras în Codrii Rădăuţilor, continuându-şi viaţa de sfinţenie în sihăstrie.

Schitul lui Lavrentie – prima sihăstrie cunoscută în nordul Moldovei

Către sfârşitul secolului al XIV-lea, Cuviosul Lavrentie, împreună cu ucenicii săi, a înălţat o biserică din lemn într-o poiană, a ridicat chilii şi a pus rânduială de slujbă sihăstrească într-un schit, ce avea să fie numit „Schitul lui Lavrentie“ sau „Schitul Laura“. Auzind acestea, mitropolitul Moldovei, Iosif Muşat, a sfinţit biserica ridicată, numind pe Cuviosul Lavrentie stareţ al schitului şi părinte duhovnicesc al tuturor sihaştrilor ce se nevoiau pe valea Putnei. Pravila hotărâtă de egumenul Lavrentie pentru obştea lavrei era următoarea: hrană o singură dată în zi, la asfinţitul soarelui, afară de sărbători; somn de trei-patru ore pe noapte, iar de la miezul nopţii până dimineaţă – priveghere în biserică, după rânduiala Sfântului Munte şi tradiţia pustnicească. Ziua, monahii se îndeletniceau cu „rucodelia“, acel lucru de mână specific Patericului, ce împletea munca fizică şi rugăciunea inimii. Din secolul al XVII-lea, vechiul schit devine metoc al Mănăstirii Putna, iar, ulterior, biserica schitului avea să devină biserică de parohie. Pe locul unde a fost „Sihăstria lui Lavrentie“, astăzi se află satul Laura, comuna Vicovul de Sus, din judeţul Suceava.

Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenic al Sfântului Leontie

Pe când era în Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ din Rădăuţi, Cuviosul Lavrentie şi-a apropiat drept ucenic pe un tânăr, Dumitru, care la vârsta de 16 ani a ales să intre în monahism, primind numele David. Ieromonahul David avea să-şi urmeze învăţătorul la schitul întemeiat de acesta în liniştea Codrilor Rădăuţilor. După ce a vieţuit o perioadă în Mănăstirea Sfântului Lavrentie, a primit de la egumen binecuvântare şi a îmbrăcat marele şi îngerescul chip al schimniciei, primind schima cea mare şi schimbându-i-se numele din David în Daniil. Cu puţin timp înainte de anul 1450, s-a retras în codrii de pe valea pârâului Secu, unde s-a nevoit timp de paisprezece ani, iar mai apoi, în nordul Moldovei, aproape de Putna, pe malul pârâului Viţeul, unde dăinuieşte până astăzi chilia-i dăltuită în piatră. Şi spune Tradiţia că nu erau alţi sihaştri mai sporiţi decât Lavrentie şi fiul său duhovnicesc, Daniil, căci amândoi s-au învrednicit de la Dumnezeu cu darul mai înainte-vederii şi al facerii de minuni, alergând la ei numeroşi bolnavi pentru a afla vindecare.

Cuviosul Lavrentie, de la cârja arhierească la marea schimă monahicească

Prin strădania domnitorului Alexandru cel Bun, s-a întemeiat Episcopia Rădăuţilor, biserica Mănăstirii „Sfântul Nicolae“ devenind, astfel, Catedrală episcopală. Şi rămânând vacant scaunul arhieresc, mitropolitul Sucevei, clerul şi credincioşii au ales episcop al Rădăuţilor pe Cuviosul Lavrentie. Întors la mănăstirea sa de metanie acum ca arhiereu, şi-a continuat viaţa de priveghere monastică împletită cu slujirea Bisericii, împlinindu-şi datoria de arhipăstor al sufletelor credincioşilor din eparhie. Simţindu-se departe de liniştea sihăstriei şi fiind înaintat în vârstă, a decis să se retragă din scaunul episcopal şi să se întoarcă în mijlocul ucenicilor săi.

Reîntors în obştea Schitului Laura, al cărei organizator era, Cuviosul s-a mai ostenit câţiva ani în post şi rugăciune, ajungând la măsura desăvârşirii. Având darul de a-şi cunoaşte dinainte sfârşitul, a cerut să primească marea schimă monahală, primind numele de schimonahul Leontie. Şi adunând pe fiii săi duhovniceşti, le-a dat multe sfaturi şi le-a rânduit egumen şi părinte spiritual pe Cuviosul Daniil Sihastrul, ucenicul său. Şi sărutându-i cu pace, şi-a dat sufletul în mâinile Domnului, fiind înmormântat de ucenicii săi în biserica din lemn a Schitului Laura, unde au început să aibe loc minunate vindecări de boli.

„Canonizat“ de evlavia populară

Vestea minunilor ce se săvârşeau la mormântul fericitului Leontie de la Laura s-a răspândit în întreaga ţară, credincioşii ajungând a cere mitropolitului Moldovei să accepte scoaterea din pământ a odoarelor duhovniceşti şi strămutarea lor în Catedrala episcopală de la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“ (Bogdana) din Rădăuţi. În dangăt de clopote şi în cântări de laudă, mulţime de clerici şi credincioşi au purtat moaştele Sfântului Leontie către Catedrala episcopală, aşezându-le în partea dreaptă a naosului. Zi de zi, oamenii în nevoi îşi aflau alinarea şi izbăvirea din necazuri, închinându-se pentru mijlocirea Sfântului către Dumnezeu. Drumul vechii catedrale muşatine a fost numit, în popor, „Drumul Sfântului“, bătut de credincioşi în pelerinaje şi procesiuni, la nevoie.

Tradiţia mărturiseşte că Sfântul Leontie era prăznuit la 1 iulie, zi în care, după săvârşirea Sfintei Liturghii, se oferea o masă pentru pelerini, săraci şi orfani, cunoscută în popor sub numele de „praznicul Sfântului“. Timp de două secole, cetatea Rădăuţilor şi-a cinstit ocrotitorul, de pe la anul 1430 până la 1639, când oraşul a fost prădat de tâlhari, iar sfintele moaşte au fost tăinuite. Legenda spune că monahii, aflând de apropierea tâlharilor, au ascuns moaştele Sfântului chiar sub locul unde erau depuse, în naos, în faţa tabloului votiv al ctitorilor mănăstirii. Ziua de 1 iulie a fost prăznuită cu aceeaşi evlavie, pelerinajul credincioşilor a continuat an de an, până în vara anului 1783, când stăpânirea austriacă a desfiinţat Mănăstirea Bogdana, transformând-o în biserică de parohie. Fără obştea călugărilor care sporea cultul Sfântului cu rugăciune continuă, vechea tradiţie s-a pierdut, păstrându-se doar reminiscenţe în evlavia bătrânilor, în poveşti populare sau în folclorul local.

O serie de cercetări arheologice efectuate între anii 1974-1977 aveau să scoată la iveală odorul de mare preţ, care nu părăsise nici o clipă lăcaşul în care Sfântul Leontie a învăţat carte şi a primit voturile monahale şi cârja arhierească.

Abia în anul 1991 moaştele Sfântului Leontie au putut fi aşezate într-o raclă, la loc de cinste, pentru a fi venerate de credincioşi, conform Tradiţiei de veacuri.

Ceea ce credincioşii au cinstit de secole, Biserica a confirmat. Astfel, în şedinţa de lucru din 20 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât canonizarea oficială a Sfântului Ierarh Leontie de la Rădăuţi şi includerea sa în calendarul creştin ortodox, cu data de prăznuire 1 iulie.

Cântec popular pentru Sfântul Leontie

În tradiţia populară se păstrează şi astăzi un cântec al bătrânilor în care era cinstit Sfântul Leontie:

„Soarele răsare,

Mănăstire mare

Cu vlădica-n frunte

Cine să-l asculte?

Călugării mii

Iesă din chilii

Cu egumenul

Şi cu dichiul

Mi se înşirară

Pe prispă afară

Şi mări-ncepură

A cânta din gură

Un călugăraş

Cântă mai pe nas,

Iar egumenul

Ţine isonul.

Pe vlădică-apoi

Îl luară doi

De mi-l îmbrăcară

În strai nou de vară

Şi cârjă mi-i dară.

Apoi toţi intrară

Pe uşi în altară.

Soarele răsare,

Slujba-i slujbă mare,

Sfânta mănăstire

Plină-i de-omenire.

Moaştele lucesc,

Bine-amirosesc;

Câţi îs lângă ele

Scapă de boli grele.

Câţi din Rădăuţi

Scapă de boli iuţi;

Numai Domnul ştie,

Slava Lui să fie

De-acum pe vecie!“

1-iulie-2020Schit_Priveghere.jpg

Sursa: ziarullumina.ro

1 iulie: SLUJBA SFÂNTULUI IERARH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI

SLUJBA SFÂNTULUI IERARH LEONTIE DE LA RĂDĂUȚI

LA VECERNIE:

După obişnuitul psalm, se cântă: Fericit bărbatul…, starea întâia.

La Doamne, strigat-am…, stihirile pe 8, glas 1

Veniţi credincioşilor, să lăudăm pe Sfântul Leontie, ierarhul preaînţelept şi cuviosul mult nevoitor care prin rugăciunile sale neîncetate, cu puterea lui Dumnezeu, dă tărie credinţei noastre ortodoxe. (de două ori)

Veniţi credincioşilor, să cinstim cu cântări duhovniceşti pe Slăvitul Leontie, cel ce din pruncie a iubit rugăciunea şi cu dragoste nemăsurată s-a făcut folositor tuturor celor încredinţaţi lui spre duhovnicească păstorire.

Cum să nu ne minunăm de cel ce s-a făcut pildă de smerenie şi ascultare, care cu dragoste desăvârşită şi aleasă înţelepciune a cârmuit obştea călugărilor şi mulţimea credincioşilor prin cuvântul de învăţătură şi împărtăşirea harului dumnezeiesc prin Sfintele Taine ale lui Hristos.

Vas cu totul sfinţit al Duhului Sfânt ai fost cu adevărat, Sfinte Ierarhe Leontie, că şi după adormirea ta lucrător de minuni te-ai arătat, vindecând bolile sufleteşti şi trupeşti ale celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.

Prin vrerea lui Dumnezeu, sfintele tale moaşte au fost scoase din mormânt pentru folosul duhovnicesc al tuturor, iar cei neputincioşi atingându-se de ele cu credinţă, vindecare primesc prin tine de la Dumnezeu.

Tăinuind cu smerenie nevoinţele tale cele duhovniceşti, darul minunilor ai primit de la Dumnezeu, făcându-te de folos şi după adormirea ta, precum ai fost în toată viaţa pământească, Sfinte Ierarhe Leontie, omule ceresc şi îngerule pământesc.

În cumpătare şi osteneli, în multe privegheri şi rugăciuni neîncetate ţi-ai curăţit sufletul şi trupul, ierarhe de Dumnezeu înţelepţit. Pentru aceasta vas ales arătându-te, ai primit daruri duhovniceşti întocmai cu Apostolii.

Slavă…, glas 8

Mulţimile călugărilor şi cetele ierarhilor acum se adună împreună cu ceata dreptmăritorilor creştini întru lauda iubitorului de sihăstrie şi slujitorului ales al arhieriei, slăvitul Leontie, care, cu nemăsurată dragoste şi dreaptă credinţă, a păstorit turma cea cuvântătoare încredinţată lui spre povăţuire. Drept aceea după cuviinţă să strigăm: bucură-te Leontie, slava călugărilor şi podoaba arhiereilor.

Şi acum…, Dogmatica, glas 8: Împăratul cerurilor…

LA LITIE

Stihira, glas 4

Pustnicească nevoinţă ai săvârşit pe pământ, părinte Leontie, şi pornirile patimilor cu izvorul lacrimilor tale le-ai potolit; roadele bunei credinţe agonisind, la slujirea arhierească ai fost chemat, ca să păstoreşti turma cea cuvântătoare cu dragoste şi înţelepciune, pentru care strigăm: bucură-te, prea lăudate, podoaba cea preafrumoasă a nevoinţei şi stâlpul Bisericii cel neclintit; bucură-te îndreptătorul cel mare a celor ce rătăcesc; bucură-te, bucuria tuturor.

Slavă…, glas 4

Bucură-te, străveche catedrală a Rădăuţilor, că fiul şi păstorul tău duhovnicesc, Sfântul Leontie, care a născut şi crescut duhovniceşte pe înţeleptul Daniil Sihastrul, părintele duhovnicesc al măritului Ştefan vodă al Moldovei, astăzi se laudă cu cântări duhovniceşti, întru bucuria şi slava Bisericii.

Şi acum…, glas 4

Arătatu-te-ai Biserică prea sfântă a Fiinţei celei mai presus de fiinţă, că pe Dumnezeu-Cuvântul, ca o sfântă L-ai născut, Fecioară, din Duhul Sfânt, într-un ipostas şi două firi. Continuă să citești

1 iulie: Acatistul Sfântului Leontie de la Rădăuţi

 

Troparul Sfântului Leontie de la Rădăuţi, glasul al 8-lea:

Cu nevoinţe duhovniceşti toată viaţa ţi-ai petrecut-o şi, primind vrednicia arhieriei, cu smerenie şi cu frică de Dumnezeu ai slujit Biserica lui Hristos, pe Care roagă-L, Sfinte Ierarhe Leontie, să mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1

Preacuvinciosul ierarh, iubitorului de nevoinţe duhovniceşti, înţeleptului păstor al turmei celei cuvântătoare încredinţate din voia lui Dumnezeu, folositorului celor bolnavi şi întăritorului dreptei credinţe cu dragoste să-I cântăm: Bucură-te, preacuvioase Părinte Ierarhe Leontie!

 

Icosul 1

Auzind glasul Evangheliei: „Intraţi pe poarta cea strâmtă şi mergeţi pe calea cea îngustă, care duce la viaţă”, din copilărie ai păşit pe această cale, luând cu dragoste jugul lui Hristos, şi cu totul ai urmat Lui, lepădându-te de sine, pentru care laude ca acestea aducem ţie, Sfinte Ierarhe Leontie:
Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale se risipesc uneltirile diavolilor;
Bucură-te, că, iubind rugăciunea, teolog te-ai făcut;
Bucură-te, că mintea şi inima pururea către Domnul le-ai avut;
Bucură-te, văzătorule de Dumnezeu;
Bucură-te, că prin rugăciune necontenită îngerilor te-ai asemănat;
Bucură-te, că nevoinţele tale sihăstreşti cu neîncetate rugăciuni le-ai luminat;
Bucură-te, că rugăciunile tale scară către cer ţi s-au făcut;
Bucură-te, că prin rugăciunile tale mângâiere ai dat celor ce veneau la tine;
Bucură-te, că pe cei din primejdii cu rugăciunile tale i-ai izbăvit;
Bucură-te, izbăvitorule de patimile cele trupeşti şi sufleteşti;
Bucură-te, întărirea credincioşilor;
Bucură-te, Sfinte preacuviincioase Părinte Ierarhe Leontie!

Continuă să citești